—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
—Sunt unele duminici banale atârnate între alte duminici banale, dar care, printr-un har numai al lor reprezintă o referință supremă, un model al fericirii împăcate și liniștite, cu ai tăi, toți, împreună. S-a întâmplat în câteva rânduri ca la “o masă simplă și fără pretenții” de duminică în familie, să trăiesc pe neașteptate revelația unei fericiri absolute în jurul unor bucate simple și să realizez deodată prezența unei aure. Un fel de euforie estompată, discretă, dar transformată într-o amintire indestructibilă, ce ne luminează zilele, devenind un simbol: “duminica aceea”.
—Vă rog să nu râdeți de anumite mâncăruri, nu neapărat excepționale, ci mai degrabă obișnuite ca puiul umplut, care poate deveni din cauza simplității gustoase, simbolul nostru de „duminica fericirii în familie”.
—Rețeta originală. 1 pui (mare și bine îngrășat, de curte)/ măruntaie de pui/ 200 g. unt/ ceva untură pentru rumenit/ 300 ml smântână/ 1 lingură pastă de usturoi/ sare, piper/ o legătura de pătrunjel. Mai întâi se grijește bine puiul, se toacă măruntaiele și 
pătrunjelul, se amestecă cu jumătate de unt, sare și piper. Se freacă pasărea cu sare, piper și zeamă de usturoi, apoi se umple burta puiului cu tocătura, se coase și se așează în tava frecată cu unt, nu înainte de a pune pe fundul tăvii bețigașe subțiri în cruciș ca să nu atingă pasărea fundul tăvii. Se pune la cuptor la foc iute la început, să prindă culoare. Când s-a îngălbenit puiul, focul devine potrivit vreme de o oră și jumătate (dacă-i pui de curte) și urmează o operațiune insistentă de turnat-uns linguri de smântână. Apoi se ia zeama din tavă și se unge, până ce puiul s-a pătruns si sub coaja galben-maronie e numai dezmierdare și inefabil. Sosul fierbinte amestecat cu zeama de usturoi se oferă alături, în sosieră.
—Taină: între pasărea de curte și “petreuș-ul” de crescătorie sunt mari diferențe. Puiul anemic de Avicola și cel hrănit cu boabe și iarbă de curte crescut la lumina soarelui se aseamănă ca icrele negre din țiței cu cele de morun sau femeia gonflabilă cu Demi Moore îndrăgostită și pofticioasă. Dacă vreți să rumeniți bine pasărea, trebuie untură, foc iute și-apoi blând. Vinul? Nu roșu, în nici-un caz! E vorba de pasăre, unt, e vorba de zbor! Riesling Italian zic eu sau Galbenă de la Odobești, dacă vreți ținută și discreție.
—Acestea fiind zise și purtând cu mândrie porecla de Nea Puiu pusă de Horia H., m-am conformat în mare măsură cu rețeta lui RAR, dar pe Demi Moore “de curte” 
n-am avut de unde să o iau, Galbena de Odobești la fel, așa că m-am ocupat de un gonflabil de Carrefour și de un riesling italico 2013 primit în toamnă de la Davino. Am respectat toți pașii de mai sus ai rețetei, optând pentru un mujdei light și apos (după gust), iar cum Maestrul nu m-a convins cu garnitura (umplutura), mi-am permis să adaug câțiva cartofi tip wedges presărați cu boia iute, mai mult pentru poză, decât pentru poftă. Gonflabilul l-am cam pârlit la popou din dorința de a-l rumeni rapid și după ce l-am eliberat de sfori, l-am așezat la ședința de shooting, tocmai bine pentru răcire.
—Cum despre vin nu aveam prea multe date, l-am băgat în laborator și după culoare se anunța îmbietor. Gălbui cu ceva licăriri strălucitoare, lasă ceva bule fine pe pahar, iar aromele se duc spre fructe albe, zarzăre, citrice și îl fac tare promițător. După 
primele două guri îți dai seama că stai la masă cu un prieten, RAR având mare dreptate propunând acest soi. Rieslingul italian unge bine gâtul și reglează bine aluzia de mujdei și chiar dacă murăturile de lângă pui sunt acre, nu-i fac nici-un rău. Tare bine se țin împreună alcoolul (presupun vreo 13%) și aciditatea. Robustețea structurii și catifelarea vinului nu dăunează pulpelor crocante și formează un ansamblu armonios.
—Clar, vinul bate puiul umplut, dar n-are cum să-ți pară rău. Așa că potrivim 7 papioane pentru rieslingul italian, iar cu ațoasa Demi Moore, ne-om mai întâlni noi, că doar avem prieteni la țară, iar vinul ăsta l-aș propune și altor asocieri, mai rafinate.
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente