—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
—-Celebra si magnifica coptură transilvană, răspândită mai ales în țările din sud – Bârsei, Făgărașului, Amlașului, Hațegului – Taci și înghite este o capodoperă veche, cunoscută de secole. Cărți serioase o citează și o prezintă ca atare încă de la începutul veacului nostru – când e răspândită și înghițită în tăcere în toată țara – ca o găteala savuroasă și suficient de rafinată ca să aburească pe mese simandicoase, exprimând totodată ceva din gustul și din simțirea puternic românești de atunci – vă amintiți că prințesele mergeau la balurile curții în costum popular?
—-Face parte din familia infinită a plăcintelor, a musacalelor, a budincilor, chiar și a prăjiturilor și a torturilor, a mămăligilor pe pături, a tot ce înseamnă în gastronomie straturi peste straturi de delicioase componente. Se adună din mămăligă, “laptate”, “ouate” si după plăcerea fiecăruia, ceva “porcării” bine afumate, în trei timpi (iată un plural ethnic care îmi stăpezește creierii).Rețeta originală: 500 g mălai, 6 ouă, 200 g smântână, 1 litru lapte, 200 g unt și 250 g telemea nu prea sărată.
—-Se face o mămăligă mai moale, din mălai, lapte și smântână. Se unge o cratiță cu unt 50g. Se așterne strat cu jumătate din mămăligă, se presară cu două treimi din brânză și 100g din unt. Se întinde un alt strat de mămăligă în care se înfundă cu fundul polonicului 6 lăcașuri. Se sparge câte un ou în fiecare lăcaș, se rade brânza și se pune câte o bucățică de unt pe ou, pentru fațadă. Se dă la cuptor, până captă oarece culoare. Taină: Puțină slănină afumată, tocată mărunt, ceva felioare de cârnați și un preaf de piper. Așezate între straturi, fac și mai atașantă această veche mâncare.
—-
Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește proporțiile. În plus, am folosit doar fulgi de bacon, pentru că îmi doream să asortez un vin alb într-o dupăamiază cu 25 de grade afară. Cam cald pentru o zi de 1 aprilie.
—-A ieșit ce se vede. Un fel de mâncare aspectuos, dar nepretențios. Precum jocul lui Dinamo din aceeași zi, în care neselecționatului Alibec i-a ieșit tot ce-a vrut pe teren. Iar scorul final se potrivește pe deplin cu numele rețetei. Ușoarei afumături din farfurie i-am atașat un Fume 2015 de la Budureasca. Și n-am greșit.
—-Cupajul din chardonnay, sauvignon blanc și pinot gris are deja o tradiție pe piața de la noi. Iar anul ăsta mi se pare mai reușit decât cel de anul trecut. Culoare gălbui-verzuie cu mici refleții aurii și arome foarte plăcute. Se simte izul de lemn, dar nu stârnește nici un inconvenient, iar notele ierboase îi dau prospețimea de care are nevoie. Nu cunosc proporțiile soiurilor, dar fiecare contribuie cu folos. Fructe albe coapte, dar și verzi, robustețe, aciditate medie, dar mai ales un bun echilibru pentru un vin de 13% vol. de alcool. L-am savurat cu mare plăcere, mai ales că are acea calitate de a curge ușor, fără a fi un vin subțire. Merge spre 7 papioane/8 și 35 de lei pe site-ul producătorului, în ciuda unei aventuri de doua zile a prețului în Auchan (Bd. Constructorilor) de unde l-am luat (nouă sticle).
—-Cu alte cuvinte, a fost companionul perfect pentru o seară în care la televizor se petreceau lucruri neplăcute. În rest… Taci și înghite!
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente