Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 9           Cartofi umpluți

—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
—Găteală dâmbovițeană mai ales, cartofii pot fi umpluți cu multe și de toate (cartofii umpluți sunt o comoară la casa și masa omului: fac ușor, arată bine și costă puțin). Rețeta originală: 12 cartofi frumoși. Umplutură 1 ceapă, sare, piper cam cât v-ar plăcea, 1 ou, 1 legătură de mărar, 1 felie de franzelă înmuiată în lapte, 500 g carne tocată (împănată după gust), cimbru, 2-3 linguri de supă de carne, 2 linguri de orez (merge și făra).
—Ceapa se taie mărunt și se pune la călit. Franzela se trece prin mașina de tocat. Când ceapa s-a muiat, se adaugă la prăjit orezul și carnea.Mărarul de toacă pastă. Oul s ebate binișor. Se stinge prăjeala cu supă, se amestecă totul cu mărar, ou, franzelă, cimbru, se sărează și se piperează. Sos: 1 pahar de bulion roșii, 1 linguriță de zahăr, 1 praf de sare, 1 pahar de supă de carne, 1 păhărel de vin, cimbru, ceva piper.
—Zahărul se pune pe foc la caramelizat. Ses tinge cu bulion și supă. Se adaugă, să fiarbă, vin, sare, piper, cimbru praf, până se șeagă nițel.
—Cartofii: se fierb pe jumătate, se curăță, se scobesc, se umplu, se așează în cratița bine unsă cu unt, se îneacă în sos, se acoperă, se pun la cuptor la foc mic, cam jumătate de ceas.
—Când îți cade bucătura din mână la masa, te vorbește cineva de rău. (Gorovei)
—Dacă a fost un an bun, Merlot-ul de Săhăteni e un vin frumos, cu luciri pierdute de zidărie englezească, cu respirări tomnatice, de ierburi și poame coapte, dar mai ales cu un gust tulburător de cireșe amare. Voluptos și rafinat, amăgitor de-a dreptul- un vin care, dacă-ți cere sufletul, i-l dai! – nu cred că e ceva mai bun pentru niște cartofi atât de elegant gătiți.
—Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește cantitățile și în plus, am pus căpăcele din felii de roșie, doar pentru estetică. Totul a decurs bine, timingul bun, însă cu vinul m-am descurcat aproximativ, pentru ca nu aveam merlot de Săhăteni prin casă, așa că am deschis o sticla din Zorești (la doar 24 de km de Săhăteni), un Prince Matei 2010 – ultima sticlă.
—Înainte de a pune creația la cuptor, am deschis și pus la decantat vinul. 7 ani de stat în sticlă cred că i-au ajuns. Nu m-am putut abține si mi-am bagat pliscul in vin, să văd cum e… tot aprig! După cca o oră, aranjând cartofii în farfurie, adăugânt un boț de smântână și pregătind farfuria de poză, am mai băgat un ochi în vin… tot bățos!
—Trebuie să-i dau dreptate maestrului – cartofii gătiți așa, chiar au un nivel de rafinament, iar sosul e toată șmecheria. Revenind la vin, trebuie (dacă mai era nevoie) să spun că acest merlot s-a comportat exact ca un prinț.
—Ușor gomos, distant și arogant la început, dar din decantor în pahar, a început să se simtă mai în largul său printre pământeni. Când a făcut cunoștință și cu tocătura din cartof, chiar a devenit prietenos cu lumea. Și-a prezentat frumos aromele de vișine și cireșe supracoapte, izul de vanilie subtil și respectuos, după care a început să șoptească mai în stânga și-n dreapta cum e cu structura, robustețea, catifelarea… Elegant în exprimare, a dat dovadă clar că are cei 7 ani de-acasă, iar nivelul de alcool (14,5), e o chestiune de stil. Copilărind și în pădure, Prince-ul le avea bine de tot cu fructele roșii, dar mai ales cu cele negre (mure, coacăze), lucru de care a facut uz pentru post gust. E clar, spre sfârșitul sticlei mi-am dat seama că e băiat de băiat, orice urmă de nobilitate, nas pe sus sau atitudine distantă fuseseră absorbite de amiciție, dar și de sosul cartofilor umpluți care dispăruseră cam repede. Nu știu ce-ar fi zis maestrul RAR despre acest vin, dar de la mine pleacă cu papioane multe… vreo 7 și ceva/8.
—Poftă bună,
—RaSto