Tradiții de 1 Decembrie

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—

    De 4 ani ziua de 1 Decembrie ne prinde prin Ardeal, unde participăm la (poate) singurul eveniment la care ardelenii se grăbesc: tăierea porcului.

—Cum tancurile, TAB-urile, Hummer-urile și celelalte motorizate le putem vedea (și mai ales auzi pe la 6 dimineața) cu o săptămână înainte de defilarea oficială, când se face repetiția finală, nu am considerat că pierdem mare lucru dacă fugim peste munți, mai ales că și copiilor (încă) li se pare interesant să facă tradiționala poză călare pe porc, să vadă pregătirile ulterioare… și bineînțeles să guste din șorici și alte preparate.
—Plecând cu noaptea-n cap, am ajuns destul de repede în Târgu Mureș, mai ales că am scăpat de coloana tradițională dintre Comarnic și Predeal, care face ca un drum de 2 ore să devină un coșmar de 6-7 ore.
—Nu știu dacă a fost o simplă coincidență, dar când nu mai aveam mult până la orașul unde mă aștepta soacra, a început ploaia  …și doar mascotei unei carmangerii îi mai ardea de râs!
—Vremea ploioasă a ținut până a doua zi când am ajuns la locul „carnagiului”, însă pe drum am descoperit o cramă nouă – Casa de vinuri Zaig -pe care va trebui să o vizitez la vară când mai revin prin aceste locuri (și când sper să am mai mult timp la dispoziție). La fel și cu crama Lechburg, că doar am trecut și prin Lechința.
—Ajunși la destinație conu’ Ghiță ne aștepta ras, tuns, frezat…adică pârlit, gata pentru poza cu „călăreții”.
—Ce a urmat este deja clasic: tranșarea, porționarea, împachetarea și „cârnățăreala”. Munca s-a încheiat cu o primă „pomana porcului” după o rețetă locală, dar pe care, fiind șofer, nu am putut-o savura la maxim…. pe „uscat”. Așa că am prins viteză și am ajuns foarte repede înapoi în Târgu Mureș unde ne-am apucat de alte preparate (pateu, jumări, carne la borcan), dar nu înainte de a savura un „pairing” local cu șorici și țuică… ca să prindem curaj și chef de muncă.
—După ce am mai avansat cu treburile în bucătărie, a venit și rândul adevăratei pomeni a porcului, cu diverse bucăți de carne rumenite în tigaie într-un pic de untură și un „touch” de usturoi. Dar cum era o vorbă că ‘peștele vrea să înoate și porcul trebuie să bea”, nu puteam să nu degustam și un vin. Fiind și Ziua Națională am dorit să o onorăm cu un vin cu greutate: Hyperion Fetească Neagră 2010. Un vin elegant, condimentat, cu note reale de prună uscată (și puțin afumată, aromă și mai evidentă când adulmecai paharul golit), echilibrat, cu postgust persistent, dar care trebuie aerisit cel puțin o oră. Nu știu daca acest vin se mai găsește ușor pe piață, dar eu l-aș mai încerca, daca Halewood il mai are.
—O minivacanță activă, dar plăcută și pe care o s-o mai repetăm și la anul.