Vă e dor de Viorica?

Scris la 12 iunie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Daniela Jitaru din Republica Moldova, iubitoare de vinuri, degustator autorizat, certificată in analiza senzorială a vinurilor, sommelier atestat ASE (Association Des Sommeliers D’Europe), în prezent specialist in domeniul certificării organoleptice la Centrul Național de Verificare a Calității Producției Alcoolice din Chișinău.
—-Și pentru că mult așteptata vară și-a intrat în drepturi, merită să o întâmpinăm cu un vin pe măsură, vin care parcă a fost creat anume pentru acest sezon. Lista de vinuri albe care m-au cucerit în ultima perioadă este lungă și unul dintre ele este Viorica de la Purcari.
—-Soiul Viorica a fost creat în anul 1969 de către specialiștii instituțiilor de profil în urma încrucișării soiurilor Seibel 13-666 (Franța) și Aleatico (Italia), ambii părinți fiind soiuri roșii. Viorica a fost omologat în anul 1990 și introdus in registrul viticol al Republicii Moldova. Este catalogat ca un soi aromat, rezistent la putregaiul cenușiu, antracnoză, făinare, cu rezistență sporită la factorii stresanți ai mediului și în urma lucrărilor de întreținere în vie va asigura roade stabile și înalte. Viorica este un produs al mândriei noastre naționale, un vin pe care sigur degustându-l, îl veți memora pentru totdeauna. Cu un nivel de alc. de 13,5 %, este prietenos și îți mângâie nu numai papilele gustative dar și sufletul. Un vin perfect pentru zilele toride de vară în buchetul căruia se împletesc cu eleganță o multitudine de arome, începând cu cele primare, citrice, piersici albe, pepene galben, urmate de cele secundare, flori de salcâm, miere, caise, pere, apoi cele terțiare îți inundă nasul cu note evidențiate de busuioc, petale de trandafir și muscat. Gust proaspăt, revigorant, bine structurat, aciditate bună, postgust care lasă pe palatul gurii urme de miere, citrice și ușoare nuanțe de condimente.
—-Și pentru că este un vin remarcabil, extravagant și totodată fin, trebuie să fie însoțit și de o mâncare fină, așa că supa-cremă din ardei roșu cu frișcă și parmigiano s-a potrivit de minune. La desert am ales să gatesc mere coapte cu miez de nucă. Ce să zic? S-au ‘pupat’, chiar foarte bine. Acest vin este o bijuterie, după părerea mea și evident poate fi servit și singur, la o ieșire la iarbă verde și nu numai.
—-Lasă-ți sufletul să fie în sărbătoare și colorează-ți gândurile alături de el!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Bloguri, Bloggeri si Cititori