Viișoara…locurile, vinurile, oamenii

Scris la 2 noiembrie 2020 in Povesti despre vin | Un comentariu

—-Așa cum v-am povestit, a doua zi a turneului dobrogean cu wineloverii a debutat cu vizita la Crama Vlădoi, unde, normal când se strâng mulți oameni și degustă vinuri, ne-am cam întins cu vorba, astfel că am plecat cu o întârziere de o oră către  al doilea obiectiv al zilei:  crama Viișoara.
—-Crama o descoperisem la una din edițiile târgului Goodwine de acum 3 ani, când ne-a atras atenția cu câteva vinuri albe extrem de promițătoare, la preturi foarte atrăgătoare.
—-Am nimerit ușor Crama Viisoara din Caciamac (vechea denumire turcească a satului) pentu ca ne-am mișcat repede, astfel că, după ce am făcut cunoștință cu dl. Gheorghe Albu, „il capo di tuti capi”, alias Conu Albu, am și trecut la vizitarea cramei. Ghid ne-a fost, chiar proprietarul care, după ce ne-a prezentat o interesantă istorie a locurilor (punctând binefacerile revărsate după 1947 – colectivizarea si care au culminat cu defrișarea viilor), a continuat cu povestea proprie, cea a unui vis împlinit: localitatea să-și recapete renumele de Satul dintre Vii.
—-Totuși, în crama, printr-o mulțime de rezervoare din inox și alte echipamente specifice moderne, gazda noastră a demonstrat că se pricepe destul de bine și la partea tehnică legată de vinificare, nu numai la povești istorice frumoase. Dupa turul complet, am ajuns in marea sală de degustare, unde mesele lungi erau garnisite cu seturi de pahare pregătite pentru fiecare culoare a vinului, gustări potrivite, dar foarte important, distanța de 2 m intre locurile degustătorilor.
—-Peretele central al sălii avea monitoare pe care se succedau filmulețe de prezentare a cramei (inclusiv cu fetele care zdrobeau strugurii ca pe vremea străbunilor, fete aflate în centrul atenției cu câteva luni în urma, scandalul declanșat atunci finalizând-se chiar cu un proces, câștigat recent – așa cum aveam să aflăm în timpul degustării). „Altarul” din fața peretelui central era avea toate vinurile cramei…și nu erau puține, iar Conu Albu presta precum un DJ celebru.
—-Desigur nu aveam să trecem prin toate, dar enologii cramei (care au avut și ei cuvântul) au deschis destule sticle, ritmul degustării fiind foarte alert. Am fost plăcut surprinși cum vinuri albe din 2016 (Pinot Gris-ul și Feteasca Albă) s-au păstrat foarte bine și nu-și arătau deloc vârsta.
—-Gama Conu Albu, cu un raport preț calitate foarte atrăgător, a punctat bine prin Pinot Gris  (un soi aflat – pe nedrept- în umbra omniprezentelor Sauvignon Blanc și Chardonnay, dar care în Dobrogea nu dă vinuri rele) și Chardonnay-ul puțin baricat (doar 20%), unul din vinurile remarcate încă de la prima întâlnire cu crama, de acum 3 ani.
—-Roze-ul din Cabernet Sauvignon cu o frumoasă culoare la modă, tip Provence, fresh și fructat, lasă totuși pe final o tentă ușor sticky, un pic caramelizată. David Chardonnay Barrique 2016 este un vin de reținut, tipic, onctuos, care în ciuda numelui, nu este sufocat de aromele induse de baricarea excesivă, deși acestea există, dar sunt foarte fine. Cuvee Ioan, nava amiral a cramei, realizat dintr-un clasic blend bordolez (Merlot și Cabernet Sauvignon) a fost un pic văduvit de o aerare, sticlele fiind deschise cu puțin timp înainte, dar (l-am încercat și cu alte ocazii) si clar, este cel mai bun vin roșu al cramei și care se poate bate cu succes cu multe vinuri de pe la noi realizate din aceleași soiuri.
—-Am încheiat degustarea cu un vin dulce savuros și neașteptat de ușor de băut, prospețimea făcând-l foarte plăcut, chiar și pentru mine care nu sunt fan al stilului. Din păcate era îmbuteliat doar pentru degustare, nefiind disponibil pentru cumpărare, că mi-aș fi încălcat principiile și as fi achiziționat câteva sticle.
—-Cum orele erau înaintate și cam venise demult momentul prânzului, ne-am mutat în restaurantul cramei, mare si el, unde aveam să luam contact cu câteva preparate realizate exclusiv din materie primă locală. Daca ciorba de pasăre de curte mi-a amintit de copilăria la țară, la bunici, felul principal a fost de vis: rața cu portocale pe pat de varză roșie cu chimen și pulpa de vițel la cuptor cu „turtița” de cartofi gratinați.
—-Dacă la ciorba acră (după mine) nu ar fi mers nici un vin (bine, alți comeseni au testat unele vinuri albe), la fripturi am încercat două Merlot-uri, unul din gama Via Maria, celălalt din Conu Albu. A fost greu să mă hotărăsc care este mai bun (sau care s-a potrivit mai bine cu cărnurile), ambele fiind extrem de ușor de băut și asigurând un pairing perfect (probabil că nu degeaba au fost aurite la IWCB 2017).
—-Desertul a vrut să respecte multiculturalitatea zonei, plăcinta dobrogeana fiind însoțită (oarecum surprinzător pentru momentul de servire ales) de un suberek cu carne – excepțional.
—-Ca să profitam de momentele de respiro dintre felurile de mâncare, cam toți am trecut prin magazinul cramei, aflat într-o sală vecină cu restaurantul, prilej pentru unii membrii ai grupului de wineloveri să profite din plin de ofertele și preturile convenabile (cum as vrea să găsesc la toți producătorii de vinuri de pe la noi), numărul baxurilor și pungilor cu sticle din sala de mese crescând vizibil de la ciorbă pana la desert.
—-Cum timpul devenea iar inamicul programului, ne-am grăbit (atât cât mai puteam după dejunul consistent) să părăsim caldele noastre gazde către următorul obiectiv al zile: Crama Rasova. Dar despre acesta în episodul următor al aventurii dobrogene.

Un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.