Vin la Dunăre

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Întâmplarea sau Doamne-Doamne a pus turneul de tenis al băiatului în același timp cu prima ediție a târgului de vinuri Vin la Dunăre în urbea lui Panait Istrati, adica, Brăila.
—Îmbinând utilul cu plăcutul, am ajuns vineri seara în orasul nimerit de orice orb, cam târziu însă, după ce am prins 3 bariere (după ieșirea de pe autostradă) plus alt drum în lucru, astfel că prima zi de târg am ratat-o, dar cel puțin am vizitat centrul vechi al Brăilei, un loc plin de istorie și contraste (frumoase clădiri din secolul trecut, unele în ruină, altele reabilitate).
—A doua zi, după primul meci de tenis, am ajuns și eu la târg pe la 3 P.M. Primul șoc prețul biletului de intrare: 10 lei! Am zis deh, oraș de provincie, este mai ieftin (deși cu o seară înainte am cinat la un restaurant din Centrul Vechi unde kebab-ul era mai scump ca în București, iar vinul alb cald…servit însă în carafă rece – probabil că la carafe s-a referit chelnerița când a zis că toate vinurile sunt reci).
—Am intrat și ca de obicei am trecut repede în revistă standurile prezente, nu foarte multe dar bine alese, stabilindu-mi strategia de abordare (simplă de altfel): albe, roze și roșiile la final.
Deși putini vizitatori in momentul acela, am început cu o cramă unde reprezentantul nu butona telefonul (că nu îndrăznisem să întrerup o astfel de activitate efervescentă…generată și de puținii vizitatori) în momentul respectiv: Lechburg. Aici am apreciat Riesling-ul, Gewurtztraminer-ul (esența de trandafir de Lechința) și rose-ul Rockrose.
La Vincon nu am găsit Sauvignon Blanc-ul Grand Reserve care a născut discuții în contradictoriu pe Facebook cu câteva zile înainte, dar am reținut un rose sec din Cabernet Sauvignon foarte plăcut și apoi Feteasca Neagra din gama Egregio.
La Crama Gârboiu ar fi de urmărit Sauvignon Blanc-ul stil Lumea Nouă, din gama Tectonic și spumantul rose Quartz (din Pinot Noir), spumantul fiind cred conceput să facă furori prin cluburile de pe litoral.
Corcova a avut doar două vinuri albe, dar reușite: un Sauvignon Blanc 2017 și un Chardonnay 2016 ușor baricat, la ambele văzându-se mana enologului francez. La roșii de apreciat alcoolul moderat (13,5%), constant la toate cele trei vinuri expuse, vinul apreciat de mine fiind Cuvee Boheme 2013.
Crama La Sapata nu m-a surprins prea tare, Aligote-ul și Băbeasca Neagră fiind din nou foarte bune. Poate neașteptat Feteasca Regală sa o apreciez foarte mult, dar pe plan internațional era cel mai bine punctat vin de la crama dobrogeana (așa cum o atesta diploma etalată la stand)!
Crama Curtea Regală Macin a venit din nou cu favoritele mele obișnuite (Aligote-ul și Viognier-ul), dar un vin lejer, de vara ar fi și La Peste (un cupaj inedit de Riesling Italian și Rkatiteli).
Crama Hermeziu a avut destule noutăți, inclusiv un vin petiant (însă cam prea dulce pentru gustul meu) într-o sticlă de o neobișnuită culoare albastră, dar parca tot spumantul din Busuioacă mi-a atras atenția (acest soi le iese foarte bine celor de pe lângă Iași, atât la spumante cat și la liniștite).
Crama Histria a ales o profesionistă în ale vinului la stand (Irinel Macici), care mi-a prezentat foarte frumos vinurile de care m-am arătat interesat. Un plus pentru faptul că a rezistat ispitei să plece la ruleta „Taste &Play” (mulți din reprezentanții cramelor nu au fost atât de tari) și a preferat sa-mi dea detalii despre vinurile dobrogene. Am fost foarte plăcut surprins de rose-ul Nikolaos, o noutate pentru mine, dar si de Amosul alb.
Domeniul Vlădoi a avut un portofoliu bogat, cu doua roze-uri pe placul meu: Ana Maria, reîncercat doar de curiozitate, știind-ul de la concursul de vinuri rose din mai, unde a ieșit al doilea (intre timp a mai luat și un aur pe plan internațional) și Pinot Gris Fume (interesant ca stil). Probabil și Riesling-ul Ravak (italian în sticlă tip Riesling de Rhin) ar fi fost mai bine apreciat, dar sticla era mult prea lungă pentru carafa cu gheață, astfel că în pahar a ajuns cald…și neprietenos.
Casa de Vinuri Cotnari a avut noutăți pe gama de demiseci adresate tineretului care ar vrea sa lase berea pentru vin, dar cum nu mi se adresau am reîncercat și reapreciat Colocviu la Moscova Grasa de Cotnari și spumantul din Busuioacă. La roșii m-a surprins prospețimea și „baubilitatea Feteștii Negre din Gama Domenii. Castel Vlădoianu îl reîncerc la anul, acum fiind parcă ușor cam devreme pentru ca să se exprime la adevărata valoare.
Smartdrinks a venit cu vinurile accesibile la preț, dar Chateau La Verriere 2017 alb m-a impresionat plăcut, mai ales ca nu mai era chiar bomba aromată din anii precedenți. Un foarte bun raport preț-calitate are și Barville Cotes du Rhone alb 2017 (un cupaj de Grenache Blanc, Roussanne, Viognier).
La Budureasca am sărit forțat peste albe și rose-uri din cauza unui grup mic dar gălăgios și înțepenit în fata stand-ului pentru prea mult timp, astfel ca abia când am ajuns eu la roșii am reușit sa prind un moment de liniște, Origini Shiraz fiind apreciatul meu.
La Gramma am sărit peste albe pentru că o să le acord o atenție sporită în scurt timp, astfel că am încercat singurul roșu de la stand: Feteasca Neagră. Cam tânăr (poate nici via nu este chiar în etate), dar promite.
Timbrus a avut multe vinuri la degustare, dar unele le mai degustasem la un târg prin luna iunie, așa că am încercat doar Rara Neagră și Polifonia Note 1 (Merlot, Saperavi și Feteasca Neagră) și Note 2 (Shiraz, Malbec și Rară Neagră), toate din 2016. Nu au fost rele, deși cam tinerele și la Polifonii parca ardea un pic alcoolul.
Crama Licorna a avuta gama Colaj ca noutate, dar din nou problema cu temperatura neadecvată a făcut ca vinul alb să nu fie abordabil. Serafim Merlot 2015 mi-a plăcut, iar Bon Viveur nu cred că mai are nevoie de prezentare, deși cred ca la anul va fi și mai bun.
Sambata au mai fost si masterclass-uri cu teme interesante (o selecție de vinuri vechi din Bordeaux, o selecție de 10 soiuri românești, degustare de/din pahare Riedel), dar în general târgul s-a ținut într-un cvasianonimat, probabil favorizat si de pustietatea nefirească din centrul istoric al unui oraș care a prins vremuri mult mai bune.
Important este ca entuziastul Iulian Grigorescu să nu renunțe si sa continue cu ediția a doua (poate intr-o perioada neinfluențată de concedii)…pentru că eu o să mai Vin la Dunăre!