Vinul ca cadou

….Oricând poţi transforma un cadou dintr-o intenţie frumoasă într-o cacofonie reuşită.
….Vin sărbătorile şi ne agităm de pe-acum să facem cadouri apropiaţilor, amicilor şi pe unde mai mergem în vizită. Firmele înca mai practică acele “atenţii” către clienţi sau instituţii financiare de control, bănci etc în prag de Crăciun. O lunga perioadă era la modă acel coș mare în care găseai cafea, cozonac, bombonele, fursecuri, biscuiţi şi nelipsita sticlă de vin. Și nu numai de aici începe nebunia cadourilor cu vin.
….De ce trebuie să dăm cadou o sticlă cu vin? Motivele ar putea fi de tot felul, dar gift-ul poate deveni o problemă atunci când nu alegem bine vinul, nepotrivindu-se cu persoana. Un vin dat cadou la plezneală e lafel de rău ca atunci când unei doamne sau domnişoare stilate, alegi să o gratulezi cu un parfum dulce grețos, indiferent cât de scump o fi.
….Anul trecut, un amic care auzise că-mi plac vinurile (dar nu ştia de care) mi-a înmânat o punga frumoasă în care era (evident) o sticlă cu vin. S-a uitat la mine mulţumit deja, ridicând satisfăcut din sprânceană. Scot capul cerat al sticlei din punga şi văd o lunguiaţă brună cu vin vechi. Era clasicul cadou în sticlă prafuită cu ceară roşiatică de care atârna o etichetă ce indica soiul şi anul (la mine s-a nimerit merlot 1991), cumpărată (cu destui bani) de la parterul magazinului Unirea. Am luat prelung aer în piept, am schiţat un rânjet forţat şi-am mieunat un mulţumesc! Amicul nu s-a prins de adevărata impresie şi mi-a şoptit superior: Asta s-o deschizi şi tu la un eveniment rotund, la o…I-am răpuns pe loc: Acum! Trebuie să împărtăşeşti cu mine experienţa vinului ăsta…i-am spus. Asta pentru că voiam să-l pedepsesc puțin. Şi am cerut un cuţit pentru a scoate ceara şi un tirbuşon. Ospătarul s-a uitat speriat la noi când încercând să destupe sticla, tirbuşonul a intrat ca în brânză, iar dopul a cazut lejer în sticlă…pleosc!. Amicul s-a uita un pic intrigat şi-a motivat savant: E un vin vechi! Din sticlă a început să curgă o zeamă gălbui-maronie cu cheaguri roșii ale unuin fost vin, precum cele mai nereușite analize de urină de la Urgență. Hai să-l bem! Noroc! ..am zis, și i-am înmânat cadoul la pahar. L-a mirosit și a gustat mai mult silit de situație, dar cu ochii închiși, ca și cum avea pistolul la tamplă la o ruletă rusească. Mdaa…e cam de kko! Îmi pare rău! N-am știut că la 60 de lei poți să iei o așa țeapă!
….Așa că dacă nu vreți să vă aflați în situația de mai sus, fie vă orientați spre altceva, fie vă informați în prealabil asupra preferințelor persoanei careia doriți să-i oferiți o sticlă cu vin. Nu e greu. Întrebați amicii comuni sau informți-vă asupra unor minime asocieri culinare, spunându-i: Când vei dori să serveşti nu ştiu ce steak bengos, bea acest merlot primit azi şi ai sa-ți aduci aminte de mine! (de exemplu).
….Chiar dacă nu te pricepi, asigură-te că iei sticla de la un magazine specializat, unde vânzătorul ar putea fi un bun consultant, iar sticla a fost ținută în condiții bune, iar anul de producție ar putea fi o garanție. Ar fi păcat să cheltui bani aiurea, crezând că primitorul va da pe spate și când colo, vei auzi pe surse ce cadou naşpa a primit o cunoștință comună. Iar în situația în care primiți sticle de-astea prăfuite, vă rog nu faceți greșala de a da cadoul mai departe. Oricând cercul se poate închide și chiar ar fi păcat. Iar „analizele” nu sunt transmisibile.
….RaSto