….Ce este vinul casei?
….În DEX nu apare nimic explicit sau interesant din care să afli și nici pe Google. Clar că nu trebuie confundat cu căutarea “casa de vinuri”…, că te duce în altă parte.
….Ca idee generală, vinul casei este expresia împământenită pentru un vin ieftin servit la carafă. Asta în majoritatea locurilor cu mese și scaune care-și spun terasă, bistro, cârciumă, restaurant, în general- local.
….Necazul pleacă mai întâi de la clasificarea “așezamintelor” unde dorești să servești masa sau să organizezi un eveniment mai cu moț. Dar asta e o bătălie care merită să o tratăm separat.
….Vinul casei într-o “locație” (urăsc termenul ăsta) trebuie să fie neaparat prost și ieftin?
….Să vă spun o întâmplare adevărată. Cu ceva luni în urmă, un amic din își deschidea o terasă-restaurant împreună cu un grup de prieteni și colegi de breaslă și m-a sunat să-i recomand vinuri vrac sau bag-in-box (BIB) pentru vinul casei. Pe lângă faptul că n-am mai încercat demult așa ceva (m-am rafinat), am făcut o pauza lungă și l-am întrebat de ce ar trebuie să fie un BIB? Reproducerea răspunsului ține de calificarea în sfera medicală neurologică, cu substrat de economie mondiala și ceva tenta sexuală cu referire la unele rude apropiate mie. Le-am primit, pentru că mi-e amic, dar m-am deblocat rapid și am întrebat ce arie de clienți vizează de fapt, ținând cont că mi-a spus la început că majoritatea clienților îi vrea din mediul corporatiștilor cu birourile în zonă. Și de ce ar bea ăștia ceva mediocru-ieftin în loc de bunicel-ieftin? Bine, nene, dar vreau ieftin spre mokangeală! Ce nu-nțelegi? Nu mai știu ce i-am raspuns amănunțit, dar sigur mi-am luat revanșa și cu criza mondială și cu celelalte treburi pentru două generații viitoare de-ale lui.
….Cât de ieftin sau slab poate fi vinul casei propus a fi servit la pahar sau la carafă? În majoritatea cazurilor întâlnite de mine, în multe locuri, chiar foarte jos. Cei care managiuiesc locul chiar nu dau doi bani pe fenomenul servitului la pahar și consideră că vinul casei trebuie să fie ceva colorat, acrișor sau dulceag, singura selecție fiind alb sau roșu.
….Vrei local cu ștaif? Pui un vin rezonabil în listă și îi acorzi clientului mai multe șanse să aleagă (sec, demisec, demidulce, alb, roze sau roșu). E așa greu? În Centrul Vechi am avut plăcuta surpriză să găsesc un “vinul casei” de la Davino. Nu era ieftin, dar era cel mai scazut preț din listă. Când ai rezonanța unui nume de lux din Monte Carlo, măcar atât poți face.
….Păi nu e păcat să ai o listă de preparate excepționale pentru care să-ți vină clienții și tu să le dai zeamă de Dunăre la BIB de 10 litri? Clar că ți-ai turtit fasonul imediat și definitiv.
….Propietarii și managerii de localuri au de studiat aprofundat problema “vinului casei” pentru că odată înteleasă, se vor mândri cu descoperirea succesului vânzării vinului servit la pahar, iar cota de business cu vin ar avea cifre mai frumușele.
….Cine are ochi de văzut, să audă! Eu sunt plin de speranță, dar cu răbdarea stau rău.
….RaSto
10 comentarii
Lasa un comentariu
.
.
.
.
.
Superb articol Domnule! Imi amintesc ca in urma cu cativa ani am avut o pozitie asemanatoare in unul din articolele din Wine Industry. Vinul Casei…adica asta este casa ta, vinul asta te reprezinta…din pacate nimic nu sa modificat! Stima Sergiu.
:)multumesc
La restaurantul cu rezonanta de Monte Carlo, pivnita, selectia de vinuri si eticheta „vinului casei” au fost realizate de un sommelier consultant. Sunt bucuros ca si dupa atat timp de la deschidere, cineva sa aprecieze straduintele si eforturile „depuse”. Ar fi bine ca mai multi proprietari sau manageri de restaurante sa apeleze la serviciile unor profesionisti ai vinului, asa cum sunt sommelierii. Presupun ca banuiti cine a fost (si inca este) sommelierul consultant in cauza… 🙂
Vinul este cultura !
Santé!
Nu banuim, cine este? 🙂 🙂 🙂
Un sommelier care in anul 1994 in Romania post-ceausista, avea in lista de vinuri a restaurantui gastronomic Darclee, etichete precum Montrachet, Chambertin sau Chateau-uri precum Margaux, Angelus, Nenin… 🙂
Ehhh, dar sa nu cadem prada „sindromului Bundy” si sa ne concentram pe ce putem aduce nou, maine, in peisajul viti-vinicol romanesc.
Dupa cum o zicala proprie spune: Nu am timp sa ma gandesc la trecut, pentru ca ma grabesc sa prind viitorul !
Salute !
ne mai tineti mult in suspance cu numele sommelierului?
Tema este corecta dar … sa delimitam ce inseamna “vin la pahar” si “vinul casei”. Exemplificarea oferita de tine are inadvertente, daca este sa iau de bun ce am gasit in site-ul carciumii.
– Davino nu este oferit ca “vinul casei” ci ca “vin la pahar” la carciuma la care faci referinta
– Acel Davino nu este Davino ci este un Faurar facut intradevar de Dan Balaban si oferit sub o denumire inventata de carciuma respectiva. Faurar nu este un brand Davino, chiar daca carciumarii, folosesc acest mic truc in lista de meniu. Faurar este un produs al cramei care face Davino.
Probabil ca daca i spui lui Dan Balaban ca Davino se vinde la carafa ca si vinul casei nu o sa fie prea multumit.
Si acum …
Parerea mea este ca “vinul casei” a fost inventat pentru acel tip de consummator care doreste “un vin rosu sec” in care sa toarne eventual Cola sau “un vin alb sec”, pentru un spritz de vara a carui principala calitate este … sa fie mult.
Sunt de accord ca ar fi frumos sa oferi un vin de calitate ca si “vinul casei”, dar in final ajungem tot la nivelul de educatie al consumatorului.
“Cartieristii” si amatorii de Aperol vor da cu greu 15RON pe un pahar de Stirbey cand cu 7RON beau un kil de Muscatel.
In loc de “vinul casei” prefer sa mi se ofere “vin la pahar” ceea ce am facut si noi la carciuma.
Yugo, mersi pt. comentariu.
N-am inteles nimic din ce ai scris.
Negresco, pe care-l dai exemplu, iti ofera vin la pahar dintr-un anumit portofoliu de sticle de calitate. Adica iti desface sticla iti toarna in pahar si o videaza la loc. La mine in cartier acesta nu se cheama “vinul casei” ci este un serviciu numit “vin la pahar”. Parerea mea …
Yugo, e clar ca tre’ sa maergi acolo. E o experienta care merita sa o ai, chiar daca nu-i la tine in cartier.