Zile de vară la Gura Portiței

—-După anularea tuturor ieșirilor programate peste granițe, în anul acesta atipic am hotărât să mergem pe litoralul romanesc, dar undeva unde nu am mai fost.  Prin iunie văzând pe Facebook câteva poze postate de dl. Cristian Grigore, brusc am hotărât să rezervam 4 nopți (de duminica pana joi) la Gura Portiței la sfârșitul lunii iulie. Speram să îmbinăm litoralul (cu clasicele băi în mare și leneveli la soare) cu pescuitul și, de ce nu, cu meniurile lipovenești…. însoțite desigur de vinuri.
—-După un drum de un pic peste 3 ore lăsăm mașina în portul Jurilovca (în parcarea păzită) și facem câțiva pași prin localitatea dobrogeană, înainte de a lua un dejun nefericit la restaurantul Lotca (timpi mari de așteptare, porții mici la prețul cerut… și cea mai sărată salată de icre de crap din viața mea). La ora 14 ne-am urcat în vaporașul care ne-a dus încet – încet (90 de minute) pănă la destinație (satul de vacanță Gura Portiței), practic traversând lacul Golovița…. bineînțeles uitându-ne cu invidie la bărcile rapide care treceau spre/dinspre destinația noastră…. dar care ar fi fost la un cost suplimentar, vaporașul nostru fiind inclus în prețul excursiei.
—-Dar am ajuns la un loc de vis, căsuța (foarte confortabilă și spațioasă) unde am fost cazați fiind plasată pe o mica insuliță plină de verdeață.
—-După despachetare, ne-am schimbat și direcția plajă. Sunt practic 3 plaje în zonă: două aparținând de satul de vacanță (una unde cei cazați au prioritate -șezlonguri incluse în prețul sejurului- și una pentru cei care sunt cazați la Jurilovca și traversează lacul să ajungă la mare) și a treia pentru cei campați la cort.
—-Nisip fin și pe plajă (cu excepția unui brâu de cca. 1 m de scoici) și în apă, dar și curat (totuși lumea folosea coșurile de gunoi existente pe plajă). De apreciat liniștea (netulburată decât într-o măsură nesemnificativă de muzica de la barul de pe plajă) și faptul că nu era aglomerația specifică plajelor clasice de pe litoralul nostru.
—-Restaurantul (că doar unul este), avea un meniu interesant în care regăseai produse specifice bucătăriei lipovenești (cu peștele dominant), dar și din bucătăria internațională (paste, fructe de mare), noi încercând să trecem prin cat mai multe feluri de mâncare…dar în 4 zile era greu să le atingi pe toate.
—-Vinurile (numai din Dobrogea, un lucru lăudabil de altfel) erau servite în pahare potrivite, la temperatura care trebuie, carafele cu gheata nelăsând căldura să-și facă simțită prezența… în pahar.
—-Prima asociere vin-mâncare de amintit a fost Ravak-ul Alb de La Crama Vladoi cu excelentele midii în sos de vin (singurul fel de mâncare pe care l-am mai luat și în altă zi). Un vin realizat din Chardonnay, Fetească Regală și Sauvignon Blanc, fresh, citric, pe care l-am terminat neașteptat de repede, pentru ca midiile cereau ceva….. ce acest vin a oferit!
—-O altă asociere reușită a fost pestele la plită (zărgan și somn) cu Lebăda Alba Aligote, dar acest lucru nu este surprinzător, Aligote-ul fiind asocierea perfectă cu peste. Cu o aciditate vioaie și cu note florale a făcut cu brio față atât grăsimii somnului de Dunăre cât și fineței zărganului, un peste slim atât la propriu cât și la figurat.
—-Pinot-ul Grigio de la Navigo a mers la fix cu minunatele midii în sos de vin. Deși era o căldură năucitoare la ultimul dejun dinaintea plecării, nu am rezistat fără un vin răcoros lângă fructele… de Marea Neagră. Pe fundalul sonor al muzicii etniilor din zona Dobrogei, cu gheața topindu-se rapid în carafe, parcă nu-ți doreai altceva decât un pahar de vin alb sec, cu o aciditate medie și cu plăcute note de fructe albe.
—-În concluzie o escapadă reușită într-un loc izolat dar unde găsești mereu ce să faci, începând cu răsăritul de soare și o baie în mare la prima ora sau un pescuit început dimineața pe răcoare, continuând cu bronzatul pe plaja, înotul în mare sau piscina, plimbările cu barca pe canalele din apropiere sau cu degustarea bucatelor cu specific local stropite cu bere sau mai bine cu vinul Dobrogei.