Ziua în care vine Schilcher-ul

Scris la 30 august 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-De 3 ani de când merg regulat în Graz, am luat contact tot mai des cu vinurile locale, astfel că am deja unele favorite. Totuși, până în acest an am evitat cu cerbicie un rose intens colorat, obținut dintr-un strugure cvasinecunoscut (Blauer Wildbacher), care se produce doar într-o anumită regiune din vestul provinciei Steiermark (celebră pentru vinurile albe realizate în principal din Sauvignon Blanc, Welschriesling – Riesling Italian, Morillon – Chardonnay sau Gelber Muskateler). Schilcher este numele acestui vin rose, a cărui culoare mă făcuse să-l sar pana acum, eu fiind fan declarat al stilului Provence.
—-Însă, anul acesta, gazdele noastre ne-au inclus în program o vizită la „festivalul” dedicat acestui vin, intitulat (cam ca pe la noi) „Zilele vinului Schilcher din Stainz”. Cred că am fost inspirat să amân întâlnirea cu acest vin, deoarece abia din 2018 Weststeirmark a primit titulatura DAC (Districtus Austrie Controllatus).
—-Am început sa tatonez terenul cu un Schilcher frizzante de la crama Wiedersilli surprinzător de fresh, cu o aciditate plăcută, ușor fructat și care putea fi încadrat la categoria „brut” după zaharul sesizat.
—-Am continuat cu un vin liniștit, Schilcher Gaisseregg foarte răcoritor, lejer (12% alcool), cu note extrem de fine de fructe rosii (coacăze, căpșune) cu o aciditate fermă…. care m-a făcut să mă îndrept rapid către unul dintre standurile cu mâncare (era și ora prânzului), pe lângă care trecusem și de la care veneau arome îmbietoare. Bucătăria austriacă nu abundă în produse, dar pe lângă clasicele șnițele, ciolane de porc și multe feluri de carnați, aici mai găseai o tocăniță de gălbiori cu sos roșu sau un fel de ciulama de ciuperci cu smântână (se pare că în august ciupercile sunt produsul lunii).
—-Ca un scurt intermezzo am degustat și un Weissburgunder (Pinot Blanc) de la aceeași cramă. Ușor floral, tot cu numai 12% alcool, o aciditate moderată,  per total mi s-a părut un pic cam apos, dar cum era destul de cald s-a dus repede. Am asistat apoi la un miniconcert al orchestrei locale, cu muzică și dansuri tradiționale austriece interpretate de artiști locali. După multe palme pe călcâie și obraji aplicate între dansatori, mi s-a făcut sete și am ajuns la crama Friedrich, dedicată 100 % vinurilor Schilcher. Aproape 10 sortimente de vin realizate din același Blauer Wildbacher, cu diverse niveluri de zahăr și surpriză, singurul loc unde am văzut rose a la Provence (la culoare)! Totuși cuprins  de o subită evlavie (datorată probabil faptului că urma să conduc vreo 50 km……cu ceva Schilcher la bord), am ales tot un rose intens colorat, intitulat sugestiv Pius. Doar 11% alcool, dar cu o aciditate vioaie completată de o plăcută tentă de fructe roșii coapte și un postgust nesperat de lung. A fost de departe cel mai bun rose al festivalului.
—-Am sărit peste variantele Schilcher bowle (vin cu fructe – zmeură proaspătă in special-un fel de Sangria) sau Schilcherol (Aperol-ul local) , băuturi însă la mare căutare printre urmașele Evei.
—-Ca să ne revenim după degustare, am fost la o plimbare cu mocănița, unde am descoperit o locomotivă cu aburi fabricată la Reghin in 1944! Dar nici aici nu am scăpat, înainte de plecare fiind îmbiați cu un pahar de spritz rose!
—-În concluzie, o experiență interesantă care a reconfirmat faptul că nu este bine să ai prejudecăți… in lumea vinului.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Bloguri, Bloggeri si Cititori