30 august. Zi plină

Scris la 2 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ziua Chitilei a coincis anul asta cu Sf. Alexandru. Sărbătoare mare.
A urcat și Alexică pe scenă pentru doar o melodie, dar nu înainte de a-l fi stresat 3 săptămâni cu repetiții de canto (cu Jezebel și Alex Burcă), care sigur i-au prins bine pentru melodia tricky pe care o pregătise. Cadoul primit de Alexică și l-a făcut singur și a fost chiar ropotul prelungit de aplauze din partea spectatorilor cât și felicitările cunoscuților de la școală, grădiniță și vecini.
Nu vă ascund că m-am simtit foarte bine ca părinte, atunci când necunoscuți au venit la mine și mi-au zâmbit (inițial, am crezut că datorită blogului J) și ne-au felicitat pentru prestaţia micului rapper. Ar fi fost păcat să nu ajung la timp de la Baia Mare (lansarea nr. 76 a revistei Vinul.ro), alergându-l pe Cezar până în Brașov, pe drumuri pe care n-am fost niciodată (mai ales cel dintre Dej și Tg. Mureș). Acasă, după spectacol, încercând să sporesc recompensa pentru Alexică, l-am întrebat ce vrea să mănânce. Cartofi prăjiti! Oh!… Alături de Chef Make, ne-am cam dat peste cap să pregătim ceva mai festiv, așa că solicitarea piticului ne-a cam surprins. Dar niște ciocănele fried și o salată de fasole verde și porumb amețite cu niște mujdei pe lângă cartofii aia, ar strica?
Păi, nu! A ieșit ce se vede. Și cum eram și însetat după drumul lung și emoțiile din tribună… am scos cel mai rece vin din răcitor: Fetească albă 2013 de la S.E.R.V.E. S-o potrivi cu încropeala de pe aragaz? Credeți-mă, de minune! Și cât înfulecam noi, între doi dumicați, am dat din nou cu nasul în feteasca pe care o mai incercasem la GoodWine-ul din primăvară, dar mai ales pe plută. Un vin păcut și elegant, în care culoarea promite, iar mirosul te îmbie la un vin ceva mai corpolent (fiind și puțin baricat), cu aciditate domoală, fruct cât cuprinde și alcool la locul său, suficient de tonic și catifelat. N-am stat pe gânduri și i-am potrivit 7 papioane din cele 8.
Imediat după bubuielile de artificii și comentariile ce se impuneau după cântare, Alexică a adormit cu zâmbetul pe buze în „costumul de scenă” visând ca o vedetă, iar eu suficient de happy, pregătit pentru ultimul strop de fetească și fredonând „Vara nu dorm”… pentru că n-aveam somn!
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori