Pițurcă, ne vezi?

Scris la 29 aprilie 2013 in Povesti despre vin | Un comentariu

….Ceea ce urmează să vedeți și să citiți s-a întâmplat cu adevărat. Puneți-vă centurile de siguranță, stergeți-vă ochelarii bine și luați-vă pastilele de burtă, preventiv.
….Pe Bogdan D. l-a mâncat mai jos de spate să invite câțiva amici la el, la un grătar- cică, un ușor antrenament ”de glezne” pentru masa de Paște. Cum aveam ceva experiențe „de lucru” cu câţiva din ei, am zis să plusez la miza distracției aducând echipament sportiv pentru toată gașca. Din echipa de grătare vin2.ro, pe lângă mine- portar și Bogdan D.-volantă pe ambele extreme, au mai făcut parte Silviu P.- stâlpul apărării, colonel de echipă și Bogdan I.- mijlocaș de construcție la închidere, dar mai ales la deschidere. Pentru incisivitate, l-am transferat pentru meciul de sâmbată pe Mihai V. pe postul de atacant și relația cu arbitrii. Era ceva lume în tribună, peluza fiind plină de neveste, iar în rest, cam liber. Probabil că fiind televizat…
….Despre energizantele legale și nelegale folosite pe grătar n-aș insista prea mult, pentru că-mi sunteți dragi și nu vreau să cădeți în păcat în Săptămâna Mare, înjurându-mă. Așa că voi trece direct la lunga poveste a „hidratării” jucătorilor cu vin. Cum toți ne iubim țara și suntem adevărați patrioți (vezi clipul), am făcut un mic turneu viticol prin țară, începând cu Drăgășaniul, unde am debutat cu o crâmpoșie de Stirbey de 2012. Toți ne-am dat în nas și-n gât cu vinul , concluzionând că e un vin elegant, bun și greu de bătut la soiul ăsta. Apoi am vizitat sud-vestul Olteniei, unde ne-am pupat până la amigdale cu vechiul meu prieten în haine de 2012: sauvignonul blanc de la Castel Stârmina Vinarte. Fresh, strong, chiar mai bun decât anul trecut. Căldură mare afară şi ne urcăm uşor pe hartă ca să salutăm un alt sauvignon plăcut din Văile Timişului Recaş, castelanul Huniade, aromat, prietenos și delicat precum bunătățile de pe masă pregătite de Anca.
….Când Bogdan D. a anunțat că sunt gata cotletele de berbecuț, unii au simțit nevoia să viziteze puțin Dealu Mare și să umezească boticul cu-n cabernet sauvignon de la Terra Romana SERVE de 2010. A fost singura perioadă de liniște la masă, când puteai auzi doar ușoare gemete și ceva murmure de plăceri gurmande. Pentru moment, am avut senzația că urma să formăm Marea Spirală de integrare în Absolut, dar sincer, n-aș fi vrut să fac schimb de băuturi la sfârșit.
….Printre muzichie, bancuri şi poveşti adevărate din lumea vinului, ne-am aşezat pe un subiect despre care veţi mai auzi: un concurs de rozeuri românești din 2012. Cum, când, unde, cu câte vinuri…subiectul a rămas deschis, dar îl vom realiza cât de curând.
….Meciul nostru mergea cursiv, dominând adversarul, când la un moment dat, am rămas cu un jucător mai puțin, Mihai V. fiind marcat om la om pe tot terenul, a fost retras de teama unei accidentări la permisul auto. Păcat că nu l-a văzut Pițurcă. Cu un om mai puțin, am fost nevoiți să schimbăm esențial tactica partidei, fiecare jucând pe toate posturile, făcând apel la tehnica individuală. S-a driblat în cascade, s-a dat gol la sticle direct din corner. Am văzut (prin ceață) șuturi din foarfecă pe spate, dar mai ales din șezut de la masă. S-a abuzat de sărituri la capul sticlei și alte tehnici fluide, însă ne-am ferit de un procedeu sinistru: stop în gât la băutură.
….Eu am încheiat frumosul circuit viticol ca pe-o buclă, înapoi la Drăgășani, cu un aprig s.blanc vioi de la Via Sandu, care intra ceva mai greu la ora aia, dar nu m-am dat bătut. Totul pentru victorie. Seara a coborât cam repede și când Bogdan D. a aprins nocturna, ne-am dat seama câtă apă plată și minerală rămăsese. Fiind adversari declarați ai risipei de apă pe glob, am avut toți sentimentul că am făcut pași importanți pentru salvarea planetei.
….Revenind la partida noastră, unde e clar că ne-am dorit mai mult victoria, deși nimeni nu mai ținea scorul (sticlelor) și crezând că jucăm doar pentru golaveraj, tot am ajuns în prelungiri, apreciind faptul că n-am căzut fizic. Se vede că majoritatea am avut ceva „meciuri în picioare”, dar n-am putut evita câteva accidentări de spelling la unele cuvinte, precum Gruner Vertliner și nu numai. Am părăsit arena cât mai puteam vedea poarta și m-am bucurat să dau ultimul gol al partidei, dar era poarta spre stradă, așa că mi l-au anulat. N-am mai protestat, dar de necaz, mi-am pus căștile pe cap …Dum-Dum…
….Meciul ăsta nu va fi uitat prea ușor și-am să-mi aduc aminte mereu cu plăcere de partida din Domnești, unde Anca și Bogdan D. au organizat exemplar o etapă de grătare de neuitat. Etapa viitoare cred că avem meci în Chitila….
….RaSto

Un comentariu

  1. Fara niste spirtoase single malted la deschidere n-aveti nici o sansa macar de un trial la nea’ Pitzi …

    Babaroasele se tin in mana „cu tarie”

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. 1 Mai oltenesc » Povești cu vin - [...] la început cu crâmpoșia nouă (recolta 2013) pe care o găsesc mult prea acidă față de anul trecut (vin…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *