Wine of Moldova

—Luna octombrie este plină pentru un blogger de vin. Sărbătorile vinului sunt frumoase oriunde se face vinul bun, dar mai ales acolo unde tradițiile se împletesc cu tehnica nouă, stilurile diferite de vinificare și poveștile autentice.
—La invitația organizației de promovare a vinului din Republica Moldova – Wine of Moldova – am petrecut patru zile la început de octombrie cu ocazia Zilei Naționale a Vinului, alături de oameni din presa de vin din Polonia, Cehia, Slovacia și de la noi: Cătălin Păduraru, Mihaela Prevenda și Laurențiu Horodnic.
—Noii prieteni de la Wine of Moldova, susținuți de U.S.A.I.D., ne-au ținut din scurt, făcându-ne un program condensat cu activități pe minute, având întâlniri cu reprezentanți ai cramelor încă de la primele ore în fiecare din cele patru zilei. Interesul pentru piețele vecine din vest nu este unul întâmplător ținând cont de cele 112 mii hectare de viță pe rod și de noile condiții geo-politice, când Rusia, ca cel mai mare importator de vinuri din Moldova de peste Prut timp de zeci de ani, a întors spatele vinului moldovenesc, fără ca cei din vest să o fi făcut vreodată.
—Încă din prima seară am făcut cunoștință cu winebar-ul Carpe Diem, unde ne-au fost prezentate câteva din vinurile Equinox, despre care eu știam foarte puțin.
—A doua zi, deși aveam în program vizita la Mileștii Mici (vizitată de mine în 2010), Cricova și un prânz la o pensiune celebră din Butuceni, am chiulit de la program și am răspuns invitației Marianei Balaban de la Crama Purcari, unde m-am antrenat în concursul Bloggers United inițiat de Victor Bostan – managerul, co-propietarul, vinificatorul și principalul artizan a tot ceea ce se întâmplă bun acolo. Ideea concursului a fost una foarte atractivă, deși denumirea ar putea fi absolut ciudată pentru bloggeritului de vin de la noi. Am făcut parte din echipa „Alb de Purcari” alături de Olga, de Snejana (wine.md) și un grup de ucrainieni, unde limba de circulație a fost româna, engleza și rusa. Am cules în românește, am zdrobit strugurii în rusește, am etichetat în ucraineană și ambalat moldovenește, am ținut speach-uri fără bâlbâială și s-a cântat, făcând scurte și dese pauze de degustare. La final, echipa noastră a câstigat concursul primind fiecare câte un vin ce urma să se lanseze în ziua următoare: Freedom. Un vin roşu făcut din soiurile bastardo – ucrainian, saperavi – georgian şi rara neagră din Moldova, un vin cu mesaj evident. Am plecat cu greu de-acolo descoperind din nou vinuri bune și mai ales noi prieteni.
—Seara m-am reîntors la programul inițial, unde la Vatra Neamului, cu ochii în pereți, uitându-mă la poeți naționali comuni (Eminescu, Vieru și Păunescu), am descoperit vinurile de Cimișlia. Vinuri surprinzătoare făcute în stil de lume nouă, la care prezentarea profesionistă făcută de Elle Ghenceva nu ne-a lăsat deloc indiferenți. De abia aștept să le revăd la GoodWine, în decembrie.
—A treia zi, o scurtă vizită la Chateau Migdal-P și repede la deschiderea Zilei Naționale a Vinului din Piața Mare a Chișinăului, unde am luat la rând stand cu stand, după discursurile oficialilor. La prânz am dat fuga la o degustare de vinuri de la Crama Mimi, unde feteasca alba mi-a plăcut mult. Imediat am luat drumul Orheiului, unde întregul complex, crama și vinurile de la Chateau Vartely m-au pus pe gânduri, iar feteasca lor regală mi-a lăsat gura apă, alături de o cină ca la carte.
—În ultima zi, am vizitat Crama Asconi, apoi ET Cetera Winery, unde am mâncat cele mai bune plăcinte cu brânză în compania unui chardonnay pe placul fraților Luchianov și imediat ne-am îndreptat spre Crama Purcari. Mi-a plăcut să fac aici pe ghidul pentru grupul meu și am reluat degustarea unor vinuri albe reușite: sauvignon, chardonnay şi alb de Purcari. Am revăzut frumosul complex turistic și beciurile, un prânz frugal și repede poza de grup și îmbarcarea pre Chișinău pentru a nu întârzia la prezentarea vinurilor F’autor de la frumosul hotel Leogrand.
—Aici ne aștepta doamna Breahnă, vinificatorul celor care au cel mai bun sauvignon blanc moldovenenesc (după părerea mea), care ne-a prezentat un bun riesling de Rin și un elegant traminer. Am încheiat seara luându-ne la revedere de la gazde, de la colegii de grup și promițându-ne că ne trimitem unora altora fotografiile făcute, impresiile și articolele scrise despre una din cele mai dense și atractive excursii enologice la care am fost până acum. Am continuat seara în micul grup românesc punând cap la cap toate impresiile și trăgând toți concluzia: Moldova este o legendă vie a vinului și oricând ne-am întoarce aici cu plăcere.
—Mi-am și făcut itinerariul excursiei enologice de anul viitor, pentru că și prietenii mei iubitori de vinuri trebuie să vadă ceea ce Moldova are de oferit: o ospitatlitate mare, multe vinuri bune, o gastronomie aproape pierdută de noi și un sentiment aparte, mai greu de descris, dar care ține de românitate.
—Am părăsit Chișinăul a doua zi cu noaptea-n cap, încercând să rememorez toate momentele plăcute petrecute alături de gazdele noastre de la Wine of Moldova, cărora le rămân îndatorat pentru invitație și am dat buzna în duty-free-ul aeroportului cheltuind ultimii lei moldovenești pe câteva sticle de vin pe care acum le cunoșteam, nemairămânându-mi bănuți și pentru binecunoscutele bomboane „Bucuria”.
—Luasem cu mine Bucuria la sticle și în suflet.
—RaSto

Articol aparut in ultimul numar Vinul.ro