BYOB Montreux

—Ca de fiecare dată, Digital Wine Communication Convention începe cu o seară înainte.
—30 octombrie. Este seara de Bring Your Own Bottle (BYOB), unde fiecare vine cu vinul (vinurile) de-acasă. Adică, fie  vrei să prezinți un vin din țara ta, fie vii cu un vin favorit. Ai acces pe baza unei taxe ce constituie rezervarea localului, răcirea vinului (dacă e cazul), pahare și câteva bunătățuri locale, ca să nu te amețești de la atâtea vinuri ce urmează să le deguști.
—Eu am avut mare noroc pentru că această întâlnire a participanților la convenție s-a ținut în hotelul Helvetie, chiar unde eram cazat. Ca de fiecare dată când am fost în afara țării, mi se întâmplă să întâlnesc români care lucrează acolo. La fel și aici, unde la recepția hotelului am dat de Bogdan din București, care lucra de vreo câteva luni și care mi-a permis accesul la frigiderele bucătăriei pentru a răci din timp vinurile cu care venisem.
—Ora 7 PM fix. Etajul 1 al hotelului era plin-plin. Circa 150 de persoane care se țineau de câte o sticlă îngrămădeau incinta evenimentului bucurându-se de revederea cu amici de peste mări și țări. Mi-a făcut mare plăcere să mă revăd cu Tomislav, Luiz, Jan, Gabriella, Fany, Robert, Ryan, Jessica, Hortence și mulți alții. Pâna la sosirea “tipului cu vinuri din Transilvania” , am făcut cunoștință cu un întreg echipaj din Liban, apoi unul din Grecia – condus de Ted Lelekas, dar și o turcoaică și o bulgăroaică, sîrbi , toți formând o mini-divizie balcanică în rândul căreia m-am simțit foarte bine.
—Direct și fără ocolișuri, am fost tras de papion de Nanci: sper că ai adus cu tine rozeul ăla “fresh and smelly”, right?  M-am făcut că nu înțeleg despre ce ar fi vorba și i-am administrat Grasă de Cotnari – Colocviu la Moscova. În jurul meu se crease un grup de interesați, printre care și cei din press-trip-ul de Tavel și Chateauneuf-du-Pape, care căpătaseră, deja, încredere în vinurile din România. Ce să faci cu o sticlă la 25-30 de persoane? A venit Mihai în ajutorul meu cu vinurile de Liliac, dar nu era deajuns. Nanci recunoscuse ceva din alura sticlei Colocviu, dar rămăsese întinzând paharul și tot așteptând … Hai, că mi-ai promis la Budapesta că aduci BB la Montrux! Grupul meu balcanic aștepta să aduc rozeul lăudat, deși pe mese stăteau în așteptare mai multe sticle de Tavel. Mai împins de la spate, mai de ochii bulgăroaicei, am adus și deschis Busuioaca de Bohotin Colocviu la Paris 2012 cu mare emfază și mulțumit de teasing-ul creat. Se crease un cerc de cunoscători ai vinului, Carolyn și Gabor recunoscându-l de la hang-out-ul din Budapesta. I hop that you have enough spune Sharon din spate și întinde două pahare… My husband and I… we love rose wines… Doar Agnes a fost mai rezervată când a fost vorba de un vin românesc, în schimb, Magnus și Roger stăteau cuminți la coadă. Am apucat să gust și eu un vin suedez și apoi unul olandez (destul de bun) și-am fugit la bucătărie după a doua sticlă de busuioacă. La întoarcere m-am strecurat cu greu spre Ian din Germania care face un riesling bun de tot și-am revenit în arenă, unde grupul meu din Balcani începuseră o discuție foarte interesantă:
—Cum să facem să îndreptăm polul de influență al winelover-ilor europeni și spe zona noastră (balcanică)? Cum să facem să ne cunoască mai bine vinurile și eforturile vinificatorilor noștri, dacă vinurile noastre nu sunt prezente la toate concursurile internaționale? Ceea ce (de fapt) contează mai mult și mai mult sunt relațiile interpersonale dintre cei din lumea vinului, așa cum s-a văzut și cu jurații stăini de la Premiile de Excelență ale Vinul.ro. Astfel că ne-am vorbit să ținem mai stâns legătura și să ne întâlnim cât de des putem, iar una din cele mai bune ocazii s-a și creat: Celebrarea a 3 ani de la inițierea comunității winelover. Așa că pe 14 februarie, chiar de Valentine’s Day, la Lisabona, dar și la București vom avea marea întâlnire a iubitorilor de vin.
—Până atunci, ne dedicăm sărbătorilor de iarnă, cu mese întinse și vinuri bune.
—Crăciun Fericit,
—RaSto