#Winelover. Episodul 3. Budapesta. A doua parte.

Scris la 19 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Continuare
După agreabilul vin facut de Loți, s-a dat startul vinurilor roșii, la care neobosita Gabo a scos din cuptor niște coaste de porc însoțite de câțiva cartofi și niște sosuri neștiute de mine. După un pinot noir unguresc destul de bun, s-a lansat Rita Toth (tocmai întoarsă din Beijing) în prezentarea altui pinot noir din Malborough care mi-a lasat un gust atât de plăcut, că mi-aş fi dorit să continui cu el tot restul mesei. Luiz, pus pe glume, nu și-a prezentat vinul, lansând o ghicitoare acoperind sticla și turnând în pahare. Ghiciți soiul, zona sau orice ar putea fi relevant pentru vinul servit! Ne-am dat toţi cu bănuiala, dar n-am presupus că ar fi o Reserva din Rioja. A mai urmat un vin strong și cam alcoolic, după care s-a anunțat un desert în scurt timp.
A fost momentul când i-am întrebat dacă înaintea unor dulcegării de Aszu, s-ar potrivi un aromat sec. Când au văzut frumusețe de sticlă și culoarea faină de roze, n-am mai stat pe gânduri, iar Luiz mi-a făcut discret cu ochiul, pentru că făcuse cunoștință cu el la Logrono – octombrie anul trecut, dar și la Belgrad în primăvara asta. Deși foarte bine răcit, s-a schimbat aerul încăperii din ușor usturoiat în miresme dulcege de busuioc. Loți, cu un zâmbet pentru toată partea lui de masă a izbucnt: busuioacăăă Nanci, soția lui Luiz, s-a așezat la masă, l-a adulmecat prelung, a sorbit puțin și l-a întrebat: ăsta-i vinul de care mi-ai povestit, nu?! Și-au făcut poze cu el și fără preludiu au decretat fără să stea pe gânduri: This is the perfect wine for a romantic honey moon! Și cred că o definire mai bună ar fi greu de găsit pentru aroma și echilibrul Busuioacei de Bohotin Colocviu La Paris. Nu pot să ascund faptul că m-am simțit cam mândru de mine, de parcă eu l-aș fi făcut, dar nu puteam să nu mă împăunez, mai ales că nu se opriseră murmurele de plăcere ale câtorva doamne și domnișoare. Telepatie curată! Da, busuioaca impresionează și nu păcălește, pentru că își pune amprenta senzorială și dincolo de post gust.
Gabo, care adusese desertul, un fel de mucenici moldovenești unși cu lapte, miere și nucă pisată, și-a luat și ea paharul său cu busuioacă pe care l-a degustat cu ochii închiși murmurând… basil… ăăă..BUSUIOC!
Multe din licorile dulcege au avut și ele succes într-un public obișnuit cu astfel de vinuri desert, timp în care vocile se auzeau din ce în ce mai tare și mai vesele.
La plecare, nu înainte de poza de grup, am ocolit pădurea de sticle, am făcut câteva promisiuni unor doamne, pe care le-am revăzut a doua zi pe facebook și m-am dus spre hotel, pregătindu-mă psihic pentru drumul lung cu mașina și mai ales pentru așteptatul timp de 5 ore în aeroportul din Timișoara pentru cursa de București. Așa se face că am avut ocazia să pozez o copie după aeroplanul lui Vuia din toate părțile. Iată una din ele.
La revedere Taste Hungary,
RaSto

{lang: 'ro'}

Niciun comentariu

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Nunta la cramă » Povești cu vin - [...] înmânat tinerilor miri o sticlă de Colocviu la Paris, așa cum Luiz Alberto a „decretat” la #hangout-ul winelover-ilor de ...
  2. BYOB Montreux » Povești cu vin - [...] creat. Se crease un cerc de cunoscători ai vinului, Carolyn și Gabor recunoscându-l de la hang-out-ul din Budapesta. I ...

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori