Nunta la cramă

Scris la 12 octombrie 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Și rămăsesem dator cu relatarea de la nunta din Limassol și vinuri de acolo.
Ne-am împăiat destul de greu pentru fericitul eveniment al Alexandrei și al lui Loukas, pentru că nu știam că obiceiul locului spune că întreg ansamblul „masa şi dansul” se compune dintr-un cocktail (pentru cei care nu stau la chef) și apoi masa „clasică”, aia cu dansuri și țipurături până dimineața. Iar înainte de toate astea, aveam de mers și la biserică, unde Alexică, în calitate de domnișor de onoare a ținut să se afirme, introducând câteva obiceiuri noi în tradiția ortodoxiei cipriote. Așa încât la locul unde ne-am deplasat pentru petrecere a ajuns cu urechile asortate cu papionul. Cam roșii.
Locul de petrecere a fost una din cele mai frumoase surprize pentru mine. La 15-16 km de Limassol, printre câteva dealuri calcaroase și semivegetalizate, am ajuns la Hadjiantonas Winery. Un complex turistic format dintr-o cramă mică, de familie, un restaurant foarte frumos, bucătărie profesională, un minihotel și spații imense în aer liber pentru tot felul de evenimente, la care piscina e o bijuterie în contextul arhitectural. Am pozat tot ce-am putut și pentru prietena noastră Cristina din Constanța, pentru schimb de experiență (toate aranjamentele florale, decorațiunile și tot ce mi s-a părut ca noutate pentru mine).
Am înmânat tinerilor miri o sticlă de Colocviu la Paris, așa cum Luiz Alberto a „decretat” la #hangout-ul winelover-ilor de la Budapesta: it is honey moon wine. Și m-am conformat.
Imediat după cocktail-ul din aer liber s-a stârnit o furtună și o ploaie (aducătoare de belșug, dar și de efort în plus pentru organizatori), așa că ne-am strâns în restaurantul de la etaj, aparent neîncăpător. La apariția primelor băuturi și primele schimburi de Hai noroc- Ας τύχη, au dispărut și ultimele bariere culturale dintre noi. Au început melodiile specifice cu trimitere clară spre vesela în exces de pe mese, dar m-am înfipt repede la sabrarea cu satârul din bucătărie a câtorva spumante roze din producția cramei. Am primit drept răsplată de la Natasha Hadjiantonas o frapieră pe masă, sticle fără număr de Xynisteri din producția Domaine Hadjiantonas și invitația de a vizita subsolurile clădirii unde statea adăpostită crama. Cum să rezist la așa ceva?! Era ca și cum Magda Pălimaru m-ar fi invitat la ea la „o cafea” seara pe la ora 23.oo. Așa ceva nu se refuză. Am coborât cu liftul la nivelul -2 și am putut să văd mica și cocheta cramă, sala baricurilor și locul de depozitare a sticlelor de vin roșu puse la învechit, așa cum se poate vedea din poze, după care am degustat un chardonnay binișor afumat la baric, dar bun.
Foarte frumos, interesant și inedit pentru mine, dar am urcat repejor să mai sabrăm o șampanie adevărată împreună cu Loukas, după care m-am dedicat 100% vinului xynisteri pe care-l aveam din belșug la masă.
Soiul este cipriot și se cultivă pe tot cuprinsul insulei, dar mai ales în apropierea Limassol-ului. Are o culoarea deschisă de galben-pai, strălucitor, iar aromele sunt de măr verde, iz vegetal, dar și o tentă de miros de tei cu ceva dulceag. La gust, pe lângă mineralitatea crescută, aduce a combinație de fetească albă și frâncușa de pe la noi, din punct de vedere al acidității, foarte sec și potrivit cu mâncăruri sărate, picante, dar oricum din categoria celor ușoare. 6 papioane și ceva cred că-l califică la un vin agrabil, potrivit petrecerilor lungi cu muzica, anturajul și atmosfera de sărbătoare.
Precum soiul de vin, asemanator cu vinurile de pe la noi, așa și muzica de la petrecere, două de-ale lor, două de-ale noastre, apoi recital de dans specific, la care bărbații fluturau o batistă albă, iar femeile îi admirau de pe margine.
Urându’le ce se cuvine mirilor, ne-am retras tiptil pentru că a doua zi, până la plecarea spre Larnaka ne aștepta o zi călduroasă de plajă mediteraneană într-un sfârșit de septembrie cum n-am mai trăit.
La revedere Cipru, ne mai vedem noi!
RaSto

{lang: 'ro'}

2 comentarii

  1. Tizule’ din ce am inteles eu Xynisteri asta seamana foarte mult cu Zghihara de Husi. Daca ne gandim si la pronuntie, e posibil sa avem un pod de vin intre insula si noi :)

  2. Ce-i drept, aduce ceva si cu zghihara, dar ii lipseste aroma aia aparte

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori