Posts by RaSto

Fetească Albă de Târnave

Scris la 8 aprilie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Pentru pasionții de soiuri românești, în special de vinuri albe,  am o recomandare:
Fetească Albă Selection 2018 de la Villa Vinea. Este pentru prima dată când degust o Fetească Albă de la aceasta cramă și trebuie să remarc faptul că m-a surprins nu numai prin tipicitate, dar și printr-o mineralitate aparte, ceea ce îi conferă vinului o notă interesantă, cât și o ‘tușă’ ce contribuie din plin la armonia vinului. Nasul e plăcut, vegetal și vioi. În gust regăsești notele olfactive (ceea ce apreciez mult la un vin), la care se adaugă o paletă mare de citrice. Corpul e mediu, alcoolul integrat și din nou ‘tușa’ minerală care se duce în post gustul mediu-lung. Nu prea mai sunt multe de adăugat, decât că trebuie bine răcit și, desigur, testat pe îndelete, fiind una din cele mai bune Fetești Albe cu care m-am întâlnit în ultimii doi ani. 7+/8 papioane de la mine și mult spor!

Mai multe

Fetească Albă de la Gramma

Scris la 5 aprilie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul.  Astăzi o avem invitată pe Daniela Jitaru din Republica Moldova, iubitoare de vinuri, degustator autorizat, certificată in analiza senzorială a vinurilor, sommelier atestat ASE (Association Des Sommeliers D’Europe), în prezent specialist in domeniul certificării organoleptice la Centrul Național de Verificare a Calității Producției Alcoolice din Chișinău.

—-Fetească albă, soiul cunoscut în popor şi sub denumirea de Poama Fetei. l-am savurat din plin! Cu o culoare pai gălbui si aromă fină de piersici albe, flori de câmp, gust bine structurat, aciditate corectă, postgust lung, dominat de nuanțe de citrice.
—-Corpolența vinului fiind o caractetistică importantă, acest vin ne va permite să-l asociem cu preparate mai onctuoase. Cred că se va ‘pupă’ foarte bine cu o salată caldă din legume şi câteva felii din piept de rață la grătar, cu sos de frişcă şi caşcaval. Crama Gramma – Fetească Albă 2018.

Mai multe

Ultimul târg din Paris. Partea întâi: cea roz

Scris la 25 martie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Nu știu cum să zic, dar situația actuală mă face să cred ca târgul de vin de la Paris din 10-12 februarie a fost un fel de cântecul lebedei în domeniul târgurilor de profil din acest an din Europa.
—-Deși pregătit din toamna lui 2019 pentru un singur târg (Vinexpo), m-am trezit la fata locului cu două, în același spațiu expozițional organizându-se și WineParis (rezultat la rândul sau prin fuzionarea altor doua târguri de vin: VINISUD și VINOVISION PARIS). Locația a fost Paris Expo Porte de Versailles care, deși nu prea centrală ca poziție, beneficia de gura de metrou aflată la 20 m de intrarea în spațiul expozițional!
—-Târgurile, practic, au adus la un loc 2800 de expozanți (!) din toate regiunile viticole ale Franței și din câteva alte țări de pe mapamond… deci vă dați seama cam cate vinuri așteptau să fie încercate! Trebuie să menționez că aceste târguri erau dedicate profesioniștilor (comercianți, oameni din industria aferentă etc), astfel ca participarea mea a fost posibilă doar prin amabilitatea vinmagazin.
—-Acum, după introducere, să intru în pâine și să povestesc cum a fost prima degustare de la târg. Am hotărât să încep optimist….adică cu roze-uri. Și nu orice roze-uri ci cu cele care contează: cele din Provence.
—-La intrare în zona de degustare primeai un carnețel pentru notele de degustare, unde găseai o hartă a regiunii plus informații generale despre climat, număr de crame, producție, export etc. Frumos, elegant.
—-Zona de degustare avea circa 100 de exponate, grupate pe intervale de preț de pornire din crama (2÷3,99 euro; 4÷5,99 euro; 6÷7,99 euro; 8÷9,99 euro; 10÷11,99 euro; 12÷13,99 euro și peste 14 euro). Toate frumos aranjate pe rafturi cu sticlele de prezentare închise la partea superioară, iar cele de testare în spatii răcite ingenios cu aer! Bineînțeles că nu puteam să trec prin toate, așa că am încercat o selecție destul de subiectivă, încercând în principal să degust vinurile care conțineau soiuri mai „exotice”, cu sticle, culori sau etichete mai deosebite.
—-Am sărit peste gama cea mai ieftină, din palierul 4-5,99 euro remarcând două vinuri:
– de la Les Vignerons du Roy Rene „decoloratul” Opale (60% Grenache+40% Syrah), de un roz somon extrem de tipic zonei, cu o aciditate vioaie, 12,5% alcool, fructe roșii în gust și un grapefruit tonic pe final;
– de la Chateau la Lieue (cu o eticheta gen Bordeaux) mai intens coloratul Tradition (60% Cinsault+40% Grenache), mai corpolent, cu arome mai intense de fructe roșii și un postgust mai persistent.
În intervalul 6-7,99 euro m-a cucerit Chateau L’Arnaude (80% Grenache, 20% Syrah), tot din gama somon sălbatic la culoare, cu o aciditate care ii conferea prospețime, 13% alcool, cu gustul  dominat de fructe roșii gustoase și un postgust persistent, plăcut.
—-Din seria 8-9,99 euro am reținut Glorius de la Chateau la Castille, realizat din 47% Grenache, 46% Cinsault și 6% Rolle, un vin care amintea la aspect cu Miraval-ul celebrului cuplu Hollywoodian Branjelina, dar care m-a cucerit prin finețea și eleganța cu care s-a prezentat.
—-Singurul roze în sticla verde,  a fost și singurul realizat majoritar dintr-un soi mai rar (Tibouren 90% +10 % Grenache)….și unul din putinele vinuri din 2018! Intrigant și prin design-ul etichetei și prin clasificarea Cru Classe, a fost clar un roze mai altfel. Maturat în butoaie de 300 l, dacă nu-i vedeai culoarea roz-oranj, în blind puteai să juri că este mult Chardonnay în pahar. Dar un vin plăcut, fin…și care a fost foarte căutat de cei din zona de degustare.
—-Din gama celor mai scumpe rozeuri degustate (ce săreau de 14 euro), mi-a rămas la suflet Le Pas du Moine de la Chateau Gassier (Grenache, Cinsault, Syrah, Rolle și Ugni Blanc). Aciditatea mare ii conferea o prospețime evidentă, cu note de citrice și fructe roșii, postgust persistent. Excelent vin!
—-Ca o paralelă cu filmografia clasică, pentru cei care își amintesc Ultimul tren din Gun Hill, as zice ca Vinexpo Paris a fost personajul interpretat de Kirk Douglas, iar Prowein sau VinItaly cel al lui Anthony Quinn!
Beți acasă!

Mai multe

Cuvee Experience Alb 2018 – Domeniul Bogdan

Scris la 23 februarie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-O etichetă nouă, simplă, dar elegantă în gamă din portofoliul cramei Domeniul Bogdan – Cuvee Experience. Varianta albă este un cupaj de Chardonnay 60%, Sauvignon Blanc 20% și Muscat Ottonel 20% ce se remarcă prin culoarea strălucitoare și cu un nas în care poți recunoaște chardonnay-ul cu aer burgundez. Gasești arome de piersici, caise, puțin ananas și citrice, alături de vanilia subtilă. Se simte puțin și mâna franțuzească.
—-Plăcut și în gust, cu un corp suplu, zvelt, note minerale și mult echilibru dat de aciditate, chiar dacă nivelul de alcool este de 13,5. Plăcerea degustării e dată de armonie, ceea ce îl face prietenos, cu un post gust mediu și foarte potrivit în asocierile cu brânzeturi proaspete.  Fanii vinurilor BIO au cu ce se ‘îndeletnici’, dar in ediție limitată. +86 puncte de la mine.

Mai multe

O zi cu Winelover-ii în Drăgășani

Scris la 9 februarie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Prima excursie din 2020 a grupului Winelover Romania (WLR) a fost în zona Drăgășani, într-o zi de  primăvără autentică – ianuarie.
—-Fără întârzieri (cum le stă bine unor oameni serioși), din fața Gării de Nord, la ora fixată  (8.00 AM) ne-am lasat dusi spre Dragasani și după ce am reîntregit pe traseu grupul cu încă trei persoane, am ajuns toti 23 în Drăgășani la Muzeul Viei si Vinului.
Aici ne aștepta custodele muzeului, dna. Ancuţa Mariana, frumos – tradițional cu pâine, cu lipii oltenesco-mediteraneene (să nu uităm că romanii au trecut prin zonă), dar bineînțeles și cu vin adus de George Ignat alias George Wine.
—-Doamna Mariana s-a dovedit o prezență extrem de plăcută și bine informată, prezentându-ne într-un stil liric istoria muzeului și exponatele din sălile acestuia.
—-Ca să ne facem curaj să vizităm și sălile de la etajul muzeului, am degustat o Crâmpoșie Selecționată din 2017, de la Crama Spârleni.  Cu o culoare galben-aurie care îi trăda anii, cu un nas ușor floral, cu note de fân și un gust destul de complex, unele note aducand a furmint pricopsit, dar nedebordând, însă, de prospețimea unei Crâmpoșii tinere, dar foarte plăcut per ansamblu. O surpriză acest vin, la buna impresie contribuind atât paharele corespunzătoare aduse de George, cât și temperatura perfectă de servire.
—-Dă-i cu pâine, dă-i cu vin, ne-am binedispus și am parcurs sălile muzeului într-un stil tipic românesc: unii însoțind ghidul, alții de capul lor, alții comentand vinul si multe poze.
—-N-am intarziat mult la al doilea obiectiv al excursiei: Casa Isărescu.
—-Am fost întâmpinați de proprietarul cramei cu zâmbetul pe buze (numit aici Mr. M), iar după protocolarele strângeri de mână am fost condusi în cramă, însoțiți de enologul acesteia, dl. Nicolaescu.  Rezervoare de inox, baricuri, curățenie….prezențe obișnuite la cam toate cramele care se respectă în ziua de azi.
—-Apoi am trecut la ce așteptam cu interes: degustarea vinurilor cramei. Gazdele ne pregătiseră 7 vinuri prin care să trecem: 4 albe, un roze și 3 roșii.
—-Am început degustarea cu… o prezentare a cramei făcută de enolog, prezentare presărată cu epigramele lui Păstorel Teodoreanu, dar care s-a lungit un pic, nerăbdarea noastră crescând cu trecerea timpului. Până la urmă am atacat Crâmpoșia Selecționată 2018, care s-a prezentat bine, așa cum trebuie. Un vin lejer (pretabil si la spritz), ușor floral, fără mult alcool (12,5%). Un vin perfect pentru terasă vara.
—-Sauvignon Blanc-ul  2017 a debutat olfactiv promițător (departe de notele exotico-bombastice de Lume Noua), cu alcoolul ridicat (14%) bine integrat, dar postgustul extrem de scurt. Tămâioasa Românească 2019 vinificată sec s-a prezentat foarte bine, cu aroma inconfundabilă, cu o aciditate medie, proaspătă, echilibrată.
—-A urmat (nefiresc pentru unii), versiunea dulce a tamaioasei, foarte reușită și ea, dar pe care eu am lăsat-o la finalul degustării. Ambele vinuri aromate încă nu au fost îmbuteliate, dar cei care apreciază cele două versiuni  ale Tămâioasei ar cam trebui să le urmărească odată puse pe piață.
—-Roze-ul  2018 demisec din Merlot, dezavantajat și de temperatura de servire, n-a fost vedeta degustarii, intreg grupul fiind ‚dedicat’ vinurilor seci.
—-Negru de Drăgășani 2018 a confirmat (dacă mai era nevoie) că soiul obținut la Stațiunea din Dragasani cu zeci de ani în urmă, este promițător, putând chiar să se impună ca soi național cu care să ne mândrim în afara țării. Deși tânăr, a fost suculent, fructat, plăcut, ușor de inteles (13,5% alcool)…și greu de obținut, numărul sticlelor pe stoc fiind extrem de redus.
—-Merlot-ul  Rezerva 2017 mai catifelat (poate chiar cam moale aș zice), mai elegant, tot cu numai 13,5% alcool, a fost apreciat de mulți din grup, în ciuda temperaturii de servire destul de ridicate.
—-Ultimul vin al degustării a fost Cabernet-ul Sauvignon Rezerva 2015, un vin mai cu kick, mai ferm  (normal pentru soi), dar echilibrat, cu postgust remanent….mie mi s-a părut vinul zilei, chiar daca nu îl avantaja nici pe el temperatura de servire.
—-După degustare am vizitat rapid zona de cazare aferentă cramei, care dispune de 5 camere mobilate cu gust, în stil vintage.
Trebuie menionat ca aici cazarea are un regim semi-deschis, functionand catre o categorie restransa de public – very private small groups.
A urmat prânzul oltenesc stropit cu câteva din vinurile cramei, unele deja încercate, dar și un Syrah propus de Mr. M. Un vin suculent, spicy și repede curgător – de urmarit. Pe toata durata mesei, prezenta Mr. M. a fost extrem de destinsa, de degajată si jovială, completand povestile locului si istorisind etapele de evolutie ale cramei si micului elegant resort. S-au spus bancuri, sau ciocnit multe pahare, s-au făcut promisiuni de revenire la cramă, dar tot n-am aflat cursul de schimb pe luna februarie…
—-Iar orele fiind înaintate și cum mai aveam un obiectiv, imediat ce am terminat masa ne-am grăbit spre microbuz, al cărui portbagaj aproape s-a umplut cu vinurile cramei, apoi poza de grup și… valea și delau’ spre…

Avincis, ajunși când soarele apunea, astfel că am prins vila Dobrușa cam în penumbră, dar tot nu ne-am lăsat până nu am făcut câteva poze având pe fundal superba clădire realizată în stil neo-românesc.
—-In ultramodernă clădire a cramei unde, după o rapidă vizită prin crama propriu-zisă, am admirat câteva poze de familie dar și o miniexpoziție de tablouri, iar apoi ne-am îndreptat spre sala de degustare, unde ne asteptau 5 din cele mai bune vinuri ale cramei.
—-Am început cu spumantul nefiltrat care mi-a lăsat aceeași bună impresie ca și la ultimul târg WSFF din toamna 2019 de la Palatul Parlamentului.
—-Crâmpoșia Selecționată 2019 din gama Avincis – in premiera-  a fost de senzație, notele fin florale îmbinându-se cu cele de  fân, de mere verzi… ultraprospețime în pahar! La fel de bun și rose-ul tocmai îmbuteliat, pe care îl așteptăm în preselecțiile Concursului de Vinuri Rose ediția a 8-a.
—-Tot din gama Avincis a fost și Negru de Drăgășani 2016, un vin încă tânăr, cu tente violacee, suculent, fructat, cu postgust persistent… foarte reușit și promițător.
—-Am încheiat cu nava amiral, Cuvee Grandiflora 2013, realizat din Cabernet Sauvignon, Merlot si Negru de Drăgășani. Un vin serios, elegant, cu fructe negre, taninuri ferme, complex și cu postgust lung. Bengos.
—-Aproape de ora 20.oo, nu înainte de a cumpara alte vinuri,  am lăsat în liniștea întunecată frumosul resort plecând spre București, foarte bine dispuși, cu speranța unei noi alte „descinderi” la crame interesante din zone viticole binecunoscute din țară, organizatorii (WLR) promițând alte două destinatii în curând: Dobrogea și Vrancea.

—-Revenim!
—-

Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori