Home alone

—Mi-e rușine să vă spun la ce oră m-am trezit duminică!
—Am trimis copiii la ștrand la Divertiland și-am rămas singur acasă. Mi-am făcut de lucru prin grădină, dar mai ales am cules caise din pomul vecinului Dan, tăindu-i doua crengi mari cu tot cu caise. Am mai adunat ultimele zece zmeurici coapte, am stropit curtea 3 minute și țuști.. în casă, că era prea cald.
—De curând luasem câteva vinuri pentru test de la Wine Affair. Duminică îi venise rândul viognierului Les Jamelles 2013. Ca să nu-l beau pe mațul gol, mi-am pregătit ceva de brunch, adică 3 aripioare aruncate în wok, doi stropi de ulei, un sos asiatic ciudat … Teriyaky. Nu știu din ce-i făcut, că scrisul pe plic e prea de mic, așa că am turnat doar 3 stropi, apoi ceva chili, am pregătit babysalad și-am pus câteva boabe de fasole roșie dintr-o conservă ce zăcea prin casă.  Balsamico, un pic de ulei de măsline, parmegiano și gata… Mâncare de jmecheri, cu trei grisine sărate, să nu zică lumea că nu mănânc sănătos!
—Trecem la lucruri serioase?
—Bine răcit, viognierul s-a lăsat siluit în pahar și „transpira de frică”. Frumoasă culoarea, gălbui-verzui strălucitor, prin broboanele reci. Sigur, aș putea continua cu descrierea aromelor, a gustului teribil de vioi, revigorant și energizant, dar vă propun să ascultați și să urmăriți clipul de aici.
—N-am băut eu prea multe vinuri din soiul ăsta, dar cred că începe să-mi cam placă. Aș mai completa la descrierea foarte bine făcută de Tom Cannavan, că vinul are o amăreală plăcută ce aduce puţin a pelin şi un post gust destul de lung, așa că  îi acord cu drag 7 papioane, iar finala masculină de la Wimbledon putea să înceapă fără griji. Aveam o complanie plăcută.
—Odată definitivată ideea despre acest vin și lăudându-mă pentru talentul culinar (care se numește: Foame), până la revederea cu Djokovic și cu veteranul Federer, m-am dus să fac ordine prin cd-urile puse aiurea și ia uite ce-am găsit: numa’ bună pentru vara asta care a început așa târziu! Deja mi-e dor (din nou) de mare.
—Enjoy!

—RaSto