In Viile Sudului

—-Trebuie sa recunosc ca imi doream demult sa vizitez crama celor de la Intervitt (Viile Sudului). Chiar in urma cu doi ani, de cand descoperisem acea cramposie foarte buna din gama Nobilitas, aveam o mare curiozitate asupra investitiei in viticultura a unuia din cei mai bogati oameni din Romania, asupra zonei si a celor care de curand vinifica langa Zimnicea.  
—-La initiativa lui Adrian Dolghin – nou enologul cramei, Laurentiu H. a dat  semnalul si 20 de impatimiti ai vinurilor am “cotropit” regiunea, eu fiind nevoit sa opresc putin pentru o contributie baneasca catre bugetul statului propusa de Politia Rutiera din zona.
—-Inainte de a intra in Zimnicea, te intampina cele 360 de hectare de vie pe rod, in mare parte vie tanara, pe care am vizitat-o partial la pas. N-am sa insist asupra celor 4 sisteme de vinificare si a investitiei masive in crama, pentru ca asta o puteti citi in interviul dat de Adrian Dolghin in ultimul numar al revistei Vinul.ro
—-In subsolul cramei, intr-o foarte frumoasa sala de degustare, alaturi de cateva baricuri, am putut degusta (cu mare retinere, pentru ca tin la permis) un Riesling Italian (din gama Brize de Danube), o cramposie baricata Divinitas, feteasca neagra 2013 si un merlot 2012 Nobilitas. M-am inteles foarte bine cu rieslingul 2013, un vin de vara prin definitie, cu aciditate nesperat de buna, cu mineralitate moderata si extrem de fresh datorita noteleor citrice. Cele doar 12 vol. de alcool stau bine acolo si-l fac un partener agreabil pe caldurile astea,  cu minim 6,5 papioane din 8.
—-Mi-a mai placut mult o fetesca neagra 2013 baricata 3 luni, dar care nu a fost inca lansata pe piata si n-am scapat ocazia sa iau 2 sticle pentru acasa. Am sa-l ascult pe Adrian si-am sa le deschid peste ceva timp, cand i-o veni vremea.
—-Plecati de la crama, am vizitat cele doua imense ambarcatiuni “garate” in portul Zimnicea –  tot propietatea InterAgro, niste nave de croaziera pe Dunare, fiecare putand gazdui minim 100 de persoane si care acum isi cauta o noua identitate.
—-Degustarea finala si festinul cu peste si berbecut la protap s-a tinut langa pontonul Danubius Ponticus– hotelul plutitor- ancorat in lacul Suhaia, alt loc pe care-mi doream sa-l vizitez. Ei bine, aici in paradisul pescarilor, cine nu a fost pana acum acolo, zic sa se duca. Pentru bucuresteni nu-i un drum asa lung, iar surpriza unui peisaj de poveste merita sa o aibă. Aici, cramposia Divinitas (si ea foarte buna) a dus greul mesei, iar sticlele goale aveau o circulatie mai rapida decat cursul Dunarii… inghiteam in sec (cu apa plata) si ma uitam cu jind la colegii de excursie care deveneau din ce in ce mai veseli. Aveau si de ce! Gazdele s-au intercut in amabiliatate, vinul era bun, locul superb, iar lautarii de Teleorman ne provocau la cat mai multe sticle. S-a baut pentru gazde, pentru oaspeti, pentru pește, pentru Dunare, pentru voie buna si succes si pentru verbul “a țese”… prietenii!
—-Iar cum ce-i bun dureaza putin, am plecat inainte de apusul soarelui lasand in urma oameni fericiti si pusi pe verificat capacitatea de productie a Viilor Sudului.
—Are crama vinuri precum balta peste, asa ca ce n-am putut desavarsi in sambata de 6 iunie, am sa s-o fac data viitoare pe pontonul elegant. Cat de curand. Promit!
—-RaSto