Mândră floare e … scrumbia

—Bucuria Floriilor n-ar fi întreagă dacă nu ar fi și dezlegarea la pește. Așa se face că printre sărbătoriții de duminică s-a aflat și scrumbia de Dunăre. Cu peripeții, am reușit să cumpăr șase bucăți așa cum am aflat de la Iulian că trebuie să fie scrumbiile: alb-argintii, cu ceva reflexie albăstruie și cam 3 la kil.
—Am apelat la rețeta de anul trecut, dar când ai vecini pricepuți, lucrurile nu rămân chiar așa, pentru că Dan le-a crestat milimetric, iar pe unele le-a scăpat de deshabillé  (folie) dând miros grătarului și împrejurimilor, iar pentru îndestulare am mai adăugat câteva fâțe de sardine.
—Am ținut să nu mai pun 2-3 cartofi alături, recomandându-mi-se garnitură de ananas caramelizat și stropit cu unt, totul bine condimentat. Așa am făcut, dar am uitat de unt și am dublat condimentul (tocătură de chili).
—Am potrivit totul cu un chardonnay Leat 6500 din 2012 de la M1. Bun, dar la al doilea pahar mi-am dat seama că pentru mine, puternicele arome lemnoase bat gustul scrumbiei și am renunțat, însă m-am bucurat să văd că alții s-au dat în vânt după el. Nevoit, am destupat ceva care speram să mi se potrivească mai bine, cu mai puțin lemn, mai molcom în aromele de vanilie. Să-i dea Dumnezeu sănătate cui mi l-a adus, că nu-mi aduc aminte…
—Maison Chanpy Pouilly-Fuisse 2011 . Am renunțat și la garnitura prea picantă și am mai renunțat și la scrumbia de care rămăsese doar “pieptănul” cu ochi sticloși și dă-i bătaie cu vinul care era mult mai aproape de gustul meu. Am descoperit că vinul ăsta e bun și în asociere cu mâncarea, dar se descurcă și de unul singur, la o palavră scurtă. Zic scurtă pentru că e  un burgundez care atacă la portofel chiar de la a doua sticlă. Chiar agresiv.
—Dar în spatele prețului mare (pentru noi), stau câteva calități care fac să nu-ți pară rău după bani: nas plăcut cu arome de caise confiate și miere de salcâm, gust vioi dat de aciditatea susținută, citrice, alcool bine potrivit și un post gust plăcut cu o mică amăreală care-l face să se distingă, la care mineralitatea nepronunțată adaugă la rotunjimea ansamblui de caracteristici. Oi fi eu mai generos cu punctajele, dar sper să nu exagerez prea tare dacă-i dau toate cele 8 papioane. E un vin extrem de elegant, echilibrat și care merită încercat.
—Pouilly-Fuisse și se duse’… iar cu scrumbia ne-om mai întâlni noi.
—RaSto