Prokupac Day – un exemplu de promovare

eȘ—În perioada 12-16 Octombrie, în Serbia, s-a aniversat Prokupac Day – un soi, prin care sârbii își pun mari speranțe de promovarea și recunoaștere ca țară viticolă. Cam ce încercăm noi să facem cu feteasca neagră, dar nu mai începem odată…
—Și pentru că inițiatorul a fost Tomislav Ivanovic – cunoscut la noi mai ales pentru participările ca jurat la IWCB în ultimii doi ani, cel mai premiat blogger de vin din zona balcanică și persoana care face parte din nucleul activ al comunitatii #winelover, fiind prieteni, desigur, am răspuns invitației. Tomi a primit sprijinul apropiaților săi: Igor Lukovic pentru organizare și al lui Dusan Jelic pe zona de social media, dar și din partea cramelor, astfel încât un mare grup de wine enthusiasts de peste mări și țări au venit sa cunoască mai bine ce vinuri se fac în Serbia, cum, in ce zone si sa se informeze de la sursă. Autori de cărți de travel, wine & food, master of wine, bloggeri de vin, oameni din industrie… toți au venit la chemarea sa, populând hotelurile, restaurantele și winebarurile din Belgrad.
—În prima seară, fiind BYOB, restaurantul Steak and Wine a fost rezervat exclusiv pentru noi, mai mult de 40 de #wineloveri din Singapore, Romania, S.U.A., Italia, Elvetia, Olanda, Ungaria, Spania ,Germania , Franta, Georgia, Brazilia, Polonia, Marea Britanie, și unde cei 11 români prezenți au adus fiecare câte un vin reprezentativ, mai toate fiind din soiurile noastre. Negru și Fetești din Drăgășani, Batoș și Panciu, busuioacă și tămâioasă din Cotnari, blenduri cu fetească, spumante, toate fiind foarte bine primite și apreciate, iar noi ne-am bucurat de vinurile aduse de ceilalți. Vinurile bune, atmosfera caldă, dar mai ales revederea cu prieteni vechi a transformat seara într-o întâlnire precum a unei mari familii. Doar șarba era destinată lui Tomi, care știam că e fan.
—Ne-am bucurat de ea doar pe repede înainte, pentru că a doua zi, chiar de la 7 dimineața, în celălalt capăt al orașului, urma să călărim un bus până în regiunea Negotin, zona sârbă a vinurilor roșii, a tamjanikăi și chiar a gamay-ului, dar și triunghiul granițelor Serbia, Bulgaria și România. Abia de-aici a început partea frumoasă… o croazieră pe Dunăre în amonte, servind vinurile zonei alături de un prânz de nerefuzat. Îmi doream demult să văd Cazanele Dunărene și m-am mândrit cu frumusețile malului românesc. Când ghidul șalupei dădea explicații despre Traian și latinitate și când am ajuns în dreptul monumentului lui Decebal – ultimul rege dac, toți ceilalți participanți începeau să fixeze cu o amicală invidie figura unui coleg din România, nu ai cum să nu te simți special. Întotdeauna am să susțin că prin ochii unui străin, România e mult mai frumoasă…
—În ziua următoare, în cadrul Prokupac Conference, trei masterclass-uri de Procupak în prezentările lui Igor Lukovic, Tomislav Ivanovic și Caroline Gilby. Aici trebuie să menționez faptul că prietena vinurilor din Balcani – Caroline ne-a dat un pont, prezentând și schema pașilor exportului de vinuri către U.K. pe înțelesul fiecărui producător din zonă, dând și hinturi pentru cei care pricep mai greu. Trebuie să recunosc faptul că nu mi-a fost ușor cu atâtea vinuri roșii, dar revederea cu Kosta Botunjac (cu care mă știam de la DWCC Montreux) a fost ca un pansament – Kosta fiind un Guru al vinurilor din regiunea Zupa. Am povestit, am rememorat și, evident, am făcut un schimb: iau prokupac pe un blend cu fetească neagră… ca pe vremuri, când duceai ciorapi și luai țigări VEK.
—Seara am avut parte de Prokupac Salon și Prokuac Party în unele din cele mai pitorești zone ale Belgradului – Skadarska street, loc unde am cunoscut, pe lângă multe vinuri noi, ziariști, enologi, pasionați de vin și cele mai frumoase femei din Belgrad: Dusanka si Emiljia. Și ele pasionate de vinuri.
—Ați fost în Šumadija? Aici e partea centrală a Serbiei, iar vinurile respiră alt aer. Zona, terroir-ul, dar mai ales investițiile și stilul de vinificare sunt mai aproape de zona modernă a vinurilor. Cramele Alexandrovic și Despotika – gazdele noaste pentru degustări – sunt cele care vin nu numai cu tradiție, ci și cu modernism. Sauvignon sută la sută New Zeeland sau Morava și Prokupac sunt extrem de reușite. În aceeași zonă te poți îndrăgosti de Marselan sau Chardonnay în toate stilurile, cât și de vinurile regiunii Tri Morave. Aproape că n-a fost vizitator să nu plece cu câte un vin de la standuri. Da, recunosc… pentru vinul Morava – soi local, am o slăbiciune încă de 2 ani, când am vizitat BeoWine, iar de la IWCB anul acesta a plecat acasă cu o medalie de aur (lucru cu care Veselin – patronul cramei. se mândrea). Tot de-aici mi-am cumparat aceste 3 sticle.
—Seara de 15 octombrie, ne-am pus toți la papioane, tocuri și ne-am dat cu ștaif, pentru că urma Gala Dinner la Square Nine. Un hotel frumos cu un restaurant a carei cină ne-a impresionat. Aici alte vinuri, alte crame, speach-uri, multe živeli și multe mulțumiri pentru găzduire, dar nu fără a organiza o răpire a lui Luiz Alberto, video pe care am și filmat-o!
—În dimineața de luni, la cel mai frumos magazin din Belgrad – Enoteka Fino Vino, am degustat in prezența enologilor vinuri mai speciale din regiuea Fruska Gora – nordul Serbiei, în zona graniței cu Croația și Ungaria. Regiune unde găsești furmint, se experimetează orange wine, dar mai ales cele organice și vinurile bio. Aici mi-am luat la revedere de la prieteni și organizatori, pentru că mai aveam de degustat vinuri și-acasă, dar mai ales de organizat Oltenia Wine Tour și #winelover wine party în București.
—Vă aștept pe 21 noiembrie și mai povestim și de vinuri sârbești.
RaSto