Sa fie 10, Iannis! … la Grampsas Winery

Scris la 12 iulie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
A doua cramă vizitată în timpul sejurului de o săptămână în insula Zakinthos a fost Grampsas Winery, de care aflasem când mă interesasem de obiectivele oenologice de pe insulă. Si pentru ca Vasilis Ioannou mi-a recomandat-o ca având cele mai bune vinuri, nu am mai ezitat și am plecat să o vizităm.
După un drum sinuos, GPS-ul purtându-ne prin livezi de măslini, pe alei nu mai late decât un Matiz (chiar și o capră având un gabarit prea mare), am ajuns la cramă. Destul de discret anunțată pe o plăcuță de lemn scrisă în grecește (am constatat și la plecare, când am luat-o pe alt drum, că nu era absolut deloc semnalizată prezența cramei, spre deosebire de celelalte unde am mai fost pe insulă). Dar la capitolul prezentare stăteau bine: clădiri cochete, aspectul foarte îngrijit al viilor, curățenia din interiorul cramei, masa de degustare plasată intr-un pavilion simpatic, florile frumos colorate.
Ghid ne-a fost Iannis, un grec înalt de aproape 2 m, al cărui bunic a fost fondatorul acestei cramei, actualmente devenită afacere de familie, familie care insistă pe cultivarea soiurilor locale (Avgoustiatis – roșu, Pavlos și Goustolidi-albe) pe o suprafață de aproape 22 ha.
După o trecere în revistă a unor echipamente folosite pe vremuri de fondatorul cramei, a rândurilor de vita din jurul cramei (mai aveau câteva hectare răspândite prin alte zone ale insulei), a tehnicilor actuale de vinificare, a zonelor de păstrare a sticlelor, am ajuns cu nerăbdare la partea cea mai interesantă a vizitei: degustarea.
Daca Iannis a făcut greșeala să ne întrebe dacă vrem să degustăm 6 sau 10 tipuri de vin, noi i-am zis ferm: 10! Prețul era același (da, este prima cramă grecească unde degustarea a costat 4 euro de persoana), pe lângă vinuri mai beneficiind și de un mini platouaș cu brânzeturi locale si mezeluri uscate.
Am început degustarea cu o mini verticală a gamei low-cost Novita, din soiul Goustolidi. 2016 de o culoare galben pai, floral, citric, cu aciditate serioasă, avea un alcool cam prea pronunțat pentru cei 13 % declarați, ceea ce îl făcea un pic greoi.
2015 a fost peste 2016, de un galben mai intens, cu fructul mai pronunțat atât în nas cât și în gust și cu aceeași aciditate ridicată care însă era într-un echilibru mult mai bun cu alcoolul. Ediția 2014 era deja pe derdeluș, cu note de mușețel, miere și o aciditate mult diminuată.
Gama superioară la albe era denumită simplu, Pavlos, după al doilea strugure alb local. Am început cu 2016 (12,5 % alcool), un vin floral (deși nasul mi s-a părut un pic peste gust, mult mai neutru), aciditate tot sus, proaspăt, perfect companion pentru pește sau fructe de mare.
La 2015 apare pentru prima data baricul la vinurile albe (4 luni), astfel că notele vanilate sunt normale, alături de ceva miere și aceeași aciditate ridicată, specifică se pare zonei/cramei. Per ansamblu un vin care a plăcut participanților la degustare.
Trecerea spre roșii am făcut-o prin intermediul unui roze din 2016, obținut din Avgoustiatis. 12,5 % alcool, cu note de apă de trandafiri, căpșuni, cu aciditate pronunțată, dar pe care, probabil influențat un pic și de nuanța de zmeurică, nu l-am apreciat prea tare. Allegro 2016 a fost vinul roșu proaspăt al cramei, creat după spusele gazdei în stil Beaujolais. Fresh, plin de fructe roșii și condimente dar și cu nuanțele lactice care împreună cu tenta violacee trădau tinerețea, este un vin care merge și un pic răcit, iar cu 13% alcool se potrivește la o masa fără pretenții în familie sau la evenimente gen nunți, botezuri, cumetrii.
Miniverticala de On the Roots of the Mountain (gama de top pe roșii) a început cu 2015, varianta cu 8 luni de baric și 14% alcool, bine integrat. Vișine, vanilie, condimente, aciditate fermă, tanini medii, postgust mediu+. A fost vinul cu cel mai bun raport preț-calitate și apreciat de 100% dintre degustători.
Varianta 2015 cu 12 luni de baric, debutează cu un nas gen Alira (bulion de roșii, eventual și cu ceva sulf în exces). Agitând paharul devine mult mai prietenos (cred că sticla trebuia deschisă odată cu albele), apar cireșele coapte, taninii fermi, aceeași aciditate peste medie și din nou postgustul destul de persistent.
Nava amiral a cramei a fost ediția 2013, cu 8 luni de baric, versiunea multipremiata a gamei. 13,5 % alcool, cu fructe negre învăluite într-o fină aromă de ciuperci, tanini catifelați, aciditate tot mediu+ și un postgust foarte lung. Daca prețul nu ar fi fost exagerat (40 euro) as fi luat câteva sticle, astfel ca am cumpărat doar varianta 2015, care merita totuși 12 euro.
O vizită în frumoasa insula Zakinthos nu ar fi completă fără o vizită la crama de top Grampsas Winery.

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori