Degustare M1. Crama Atelier – Murfatlar (Episodul 1.)

….Săptămâna trecută, într-o splendidă după amiază de toamnă am răspuns prezent invitaţiei oferite de M1. Crama Atelier (prin vocea domnului manager Dan Bundur), acea cramă mică din crama mare Murfatlar.
….Întrebarea de început este: ce poţi face într-o cramă? Merită să ajungi acolo, ori ba? Bine-nţeles că merită să ajungi acolo, iar crama nu este vreun loc de “boschetăreala” cu alcoolicii anonimi de prin faţa blocului. Nu te duci nici să te faci “cui” amestecând diverse vinuri, nici să faci “pipi” pe gardul oamenilor după ce ţi-ai zburat creierii aşa cum este obiceiul pe aici prin Românica!
….Crama, este locul unde poţi învăţa cum se cultivă şi se întreţin strugurii, cum se produce vinul de calitate, care este deosebirea dintre “vinul de butuc” şi cel de crama făcut cu tehnologii dintre cele mai moderne, pentru a ne desfăta din când în când simţurile. Şi pentru că tot am vorbit de simţuri aici înveţi că acest “nectar al zeilor” are o culoare, un miros deosebit şi un gust dumnezeiesc ce doreşti să nu se termine niciodată. Bucură-te, deci, de toate aceste trei calităţi! Nu bea vinul din “vază” şi nu te opri numai după primi zece litri. Vinul nu e făcut să-l bei pentru a avea curaj să o violezi pe baba Floarea, sau să-l scuipi pe profu’ de geografie, iar a doua zi să mori cu capul în “buda” şi unchiul “bore” în cârcă!
Deşi pe la noi cutuma spune, că vinurile nu trebiue amestecate, pentru că te îmbeţi (dar, poţi bea cu butoiul să arăţi prietenilor ce tare eşti…), într-o cramă intelegi cum poţi degusta diverse sortimente de vin, bineînţeles cu măsură şi să pleci cu toţi boii de la căruţa acasă. Ideea de bază este că aici înveţi despre vin, ajungi să-l cunoşti, să-l respecţi şi să ştii cum şi cât să consumi pentru a te bucura la maxim de el.
Acum că ştim ce este crama, să vorbim puţin şi despre eveniment…
….A fost lume multă: pasionaţi ai vinului, bloggeri celebri, ziarişti şi toţi cei ce au vreo atingere cu acest domeniu şi care nu au dorit să lipsească. Ce mai, chef de chef, cu lăutari şi tot tacâmul, vinuri bune şi mâncăruri alese, atmostera relaxantă, socializare la greu. O petrecere pe cinste, grataragiu celebru în persoană oenologului Răzvan Macici, gazde minunate – bravo lor! Ce mai: la sfârşit s-au pupat arab cu rabin, câine cu pisica, bărbaţi cu bărbaţi, şi femeile cu sticlele de vin…
….După primirea călduroasă alături de un pahar de vin, am intrat în crama şi ne-am apucat de “treabă” cu două vinuri albe: Arezan 2011 (feteasca albă şi feteasca regală) şi Leat 6500- 2011 (pinot gris).
O să le descriu succinit:
Arezan 2011: fetasca albă 50%, feteasca regală 50% – un vin curat, prietenos şi de cursă lungă. Are o culoare galben- verzui, un miros floral şi de fân proaspăt cosit. Gust fructat, măr verde, iar pe final o senzaţie puţin uleioasă. A fost ţinut în inox fără să vadă lemnul la culoare.
Leat 6500 – 2011 Pinot Gris, a fost obţinut prin presare directă a ciorchinilor fără desciorchinare şi adaugată o componentă de 8% vin baricat, care ajută la corp.
Are o culoare galben – verzuie, nas cu arome florale, caise, pepene galben, mirodenii şi este puţin picant. Gustul este: plin, bogat, foarte fructat, iar gândul te duce la citrice poate grapefruit. Este un vin cu corp, sofisticat, rafinat care duce spre un final mediu cu senzaţii amărui foarte plăcute.
Dacă, Leat-ul 6500 – Pinot Gris este cum spuneam un vin mai delicat, şi puţin pretenţios, vă asigur că Arezanul “curge” singur şi face casă bună cu petrecăreţii din toate categoriile. Pe încercate!
….Au mai urmat patru vinuri roşii, despre care o să vă povestesc în posturile următoare şi surpriza serii Muscat Ottonel Ice Wine – vin desert, dulce obţinut prin prelucrarea strugurilor în luna februarie, dar cu o cantitatea obţinută de numai 400 de litrii de vin, de pe o suprafaţă de două hectare. Ce să zic: după ce l-ai băut şi pe acesta, poţi să mori liniştit că le-ai făcut pe toate! 🙂
Va urma…

Bogdan.

Degustare Crama M1. Atelier – Mulfatlar