24 Februarie – O Zi Plină

….Lăsând deoparte semnificația zilei de Dragobete, chiar am avut o zi plină. Încă de dimineață m-am grăbit să ajung la Godot Cafe, unde aveam o misiune foarte importantă- să joc rolul de Master of Ceremonies al unui eveniment foarte interesant: discursurile finale ale celor 7 absolvenți ai cursului Estoria – continuare a programului ERISMA (leadership creativ). Odată ajuns, mă împăiez în smoking și-mi atârn papionul de rigoare și POC !.. vine prima surpriză pe nebăute cafeaua. Adrian Stanciu vine prin învăluire și-mi înmânează solemn o sticlă de vin alb Verriere Bellevue, din Bordeaux (vezi povestea și comentariile din 17 dec. 2012 http://vin2.ro/de-la-cariere-la-verriere/#comments ). Mi-l promisese mai demult, dar uitasem. Mulțumesc.
….Urc pe scenă mai mult cu gândul la vinul primit și ascult cele șapte discursuri pline de haz, de concentrare și de emoție. După decernarea premiilor, le fac și eu un cadou concurenților- o reușită sabrare de Cava Brut Castellroig, cu tot cu conținut.
….O parte din noi ne retragem să luăm masa și ajungem la restaurantul Vecchio 1812 (fosta cafenea veche din spatele Hanului Manuc), unde dau de a doua surpriză: nu aveau în stoc niciun vin sub 90 de la lei și printr-o anevoioasă negociere, ne-am pricopsit cu-n Rotenberg roze la 63 de lei, care a mers cu ce comandasem de mâncare.
….Ajuns acasă, nu mi-a trebuit să mai răcesc „micul Verriere”, pentru că-l scosesem din portbagajul mașinii. Drept martor, deschid și pe celalalt Chateau la Verriere (luat de la AlmaTim), doar pentru comparație.
….Ce ne spune micul Verriere, pe numele sau Verriere Bellevue? Mai întâi ne arată o etichetă specifică vinurilor din Bordeaux, cu puține date pe sticlă, neindicând soiul, dar infățișând un castel turtit și anul 2011. Nasul e plăcut, de ierburi tipice, soc și pișu de pisică dans tout le vin. Nu mai am răbdare și bag bouche-ul în pahar:  foarte fresh, acidulat cu năvălirea citricelor și socului, ceea ce-l fac dulce-acrișor, plăcut, dar cu o ușoară notă apoasă. Are 13% alcool, ca și fratele mai mare, însă puțin dezechilibrat pe final, pentru că tăria vine cam abundent la sfârșit, ceea ce-l dă înapoi. Nu poți spune că-i rău deloc, pentru că la al doilea pahar devine prietenos, dar cu rezerva semnalată mai sus. Oricând te poți duce cu el la o „trântă” unde găsești la masă băutori specializaţi și n-ai să te faci de râs.
….A treia surpriză vine când afli prețul, e adevarat că acesta e chiar de la sursă (cramă) : 3,5 euro !! Mai comentăm ?!!
….Cu lacrimi de ciudă, bonne chance,
….RaSto