Flavor românesc la Rioja

….Ola! Nu cred ca mi-ați simțit lipsa, dar eu vă scriu oricum!
….Prima zi de #DWCC 2013  cu tema „Flavor” a început bine. Cu un drum de 380 de km din Madrid până la Logrono, dealtfel plin de culoare (nori, ploaie, iar nori plumburii, soare, verde, aramiu și roșu), în care Mihai O. a fost copilot și art photografer, de abia așteptam seara de BYOB (bring your own bottle).
 ….În centrul vechi al Logrono-ului, într-o frumoasă piață închisă,  am dus Colocviu la Atena și Colocviu la Paris ale Casei de Vinuri Cotnari, ca să vadă lumea comunicatorilor de vin cum stăm la capitolul “flavor”. Și ce noroc am avut că am ajuns devreme. Pentru că am apucat să ne organizăm și mai ales să răcim vinurile, fiind puține frapiere. Au început să vină oamenii, fiecare cu ceva sticle după ei și așa i-am cunoscut și pe organizatorii evenimentului, care sunt americani stabiliți acum în Spania, Gabrielle și Ryan Opaz. Au venit nemți, polonezi, ceva spanioli, francezi, sârbi, portughezi și cohorte de americani. Ryan Opaz chiar urmează să viziteze România la Premiile de Excelență Vinul.ro din 12-15 noiembrie, fiind invitat în juriul concursului şi căruia i-am promis un sejur de vis.
….Primul lucru care i-a frapat pe participanţi a fost forma și apoi eticheta fiecărei sticle. Aroma tămâioasei și busuioacei au prins mai bine la doamne, dar nici barbații n-au strâmbat din nas. Au studiat contraeticheta (doar în română-din păcate, apoi pliantele în engleză) și am dat câteva relații suplimentare despre zonă și vie. După un timp am renunțat să mai fac pe sommelierul și i-am lăsat pe restul să se descurce, observându-i de la distanță și degustând și eu niște vinuri portugheze.
….N-a durat mult și două tanti americance (la vreo 60-65 ani) au pus stăpânire pe sticle și-și turnau singure pahare mari ca la ziua recoltei. M-am apropiat să le dau informații în plus și erau uimite de arome, de gust și încercau silitoare să pronunțe cât mai corect TĂMÂIOASĂ. Clar că una era mai ageră, pentru că pronunția busuioacei i-a ieșit din a 2a încercare și mi-a spus că încearcă de 2 ani să viziteze România, dar amica ei are un prieten în Grecia, așa că… poate la anul va face un tur al cramelor de pe la noi. I-am arătat pe net sit-ul producătorului, localizarea și câteva fotografii de la Crama Vlădoianu, unde când l-a vazut pe Cătălin A., s-a hotărât clar să viziteze locul și mi-a promis, făcându-mi cu ochiul, că mai aduce o prietenă!!
….În acel moment, fiind expus la maxim și nedorind să fiu părtaș la o excursie enologică cu caracter geriatric, m-am dat pe lângă doua asiatice venite tot din state și care se lipiseră de rieslingul unui neamț  producător de vin. Brunețele cu ochii mici nu știau unde e Lomania, așa că n-am stat pe gânduri, le-am luat sticla de tămâioasă  „fetelor” cu sex-apeal-ul uitat in 1970 şi le-am dat-o chinezoaicelor să bea și să repete până le iese pronunția perfect.
….Mai în glumă, mai în serios, genul asta de evenimente unde oamenii se cunosc într-un mod teribil de informal și degustând fiecare de la fiecare, afli mai multe și-ți faci vinul cunoscut mai mult decăt ți-ai pune standul la cine știe ce târg internațional de profil. Ultima sticlă de busuioacă am s-o duc azi la cina festivă şi-am să-i rog pe bloggerii ce-o vor degusta-o, să scrie ei despre „flavor”-ul românesc  în limba lor.
….Chiar sunt curios.
….Cu bine,
….RaSto