În dealul Orheiului
—Nu ştiam nimic şi nici nu degustasem vreun vin de la Chateau Vartely până la excursia la cramă iniţiată de Wine of Moldova de la începutul lunii ăsteia. 
—După un drum nu departe de Chișinău, am ajuns la Orhei, oraş din zona viticolă Codru, unde în deal am fost întâmpinaţi de un ghid îmbrăcat în ginerică, vesel şi cu o engleză foarte bună. Ne-a alergat puțin dând turul cramei și al întregului complex turistic lăsându-mă cu gura căscată, până am poposit într-un mare, frumos și elegant restaurant, unde la intrare se afla un simpatic bătrânel saxofonist acompaniat de pian. Nici eu nu insist asupra circuitului, pentru că aș prefera să aflați povestea locului de aici.
—
Odată pusă masa și aliniate vinurile pentru degustare, toți am început să ne revenim în simţuri din alergătura și agitația de pe drum și nu ascund că nu aveam nicio bănuială cât de mult avea să-mi placă unul din vinuri: feteasca regală. Culoare straveziu-gălbuie, dar cu o aromă atât de plăcută… puternic florală în amestec cu fructe de albe de vara și foarte promițător. Degustând vinul pe terasa restaurantului în amurgul de deasupra Orheiului, aud din spatele meu: jak cudownie pachnie i smaczne! Colegul de excursie, Wojciech din Polonia, zâmbea şi el mulţumit şi se uita în zare. Atmosfera, vremea, compania, dar mai ales locul superb al întregului complex de acolo nu avea cum să nu-ți dea o stare de bine, de satisfacție și de liniște. Am început amândoi să comentăm notele de degustare. Are aromă de fructe, e și vegetal un pic, nu e subțirel, dar vioi, plăcut și mai ales răcoritor. Mineralitatea, aciditatea și echilibrul bun al alcoolului sunt așezate binișor. 
N-am mai avut timp să-i explic scala mea de notare în papioane și-am rezumat că 7 papioane ale mele cu cele 84-85 puncte ale lui ar tebui să fie evaluarea acoperitoare pentru un vin tare simpatic. De abia aștept reîntâlnirea cu feteasca regală de Vartely.
—Toți ceilalți au continuat cu restul de vinuri roșii făcând toți cu ochiul spre Taraboste, dar eu eram în plină admirație la a doua sticlă de fetească regală făcându-mi planuri pentru vizita de anul viitor împreună cu prietenii, întregul resort fiind făcut să nu mai pleci de-acolo, ca o insulă creată special pentru iubitorii de vin și relaxare.
—Vedeți și voi pozele de mai jos și spuneți-mi dacă nu vă provoacă?
—Cu bine,
—RaSto
Trandafirul galben
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Nu, nu urmăresc să fac cronica filmului cu Florin Piersic, Marga 
Barbu și ceilalți, ci doar să prezint un vin cu aromă și culoare în ton cu numele filmului și care cred că și-ar fi găsit loc prin paharele servite prin saloanele Agathei Slătineanu (înainte sa dea buzna Mărgelatu).
—Pentru al doilea an consecutiv, în scurta noastră vacanță prin Ardeal, ne-am făcut drum la una din cramele relativ noi apărute in zona Târnavelor, Castel Vinum.
—Nu am cum să uit că drumul ce șerpuiește la baza dealului pe care se află viile cramei, acum câțiva ani era sa se surpe datorită „istețimii” localnicilor. Dealul din zonă, cunoscut sub numele de Dealul Cerghidului, a fost plantat cu vii încă de pe vremea Împușcatului. După revoluție, în scurt timp au fost scoase toate viile, așa că drumul a început să o ia la vale. 
A fost nevoie de niște austrieci să cumpere terenuri în zonă, să le planteze cu viță de vie ca situația să se stabilizeze.
—Trecând la vinurile cramei, pot spune că am încercat în ultimii ani mai multe vinuri de la ei: albe, roșii și roze, impresiile fiind destul de diferite.
—Rămânând (din degustările anterioare) cu impresia că la vinurile albe, în special, există acolo cineva (daca nu sus, măcar foarte aproape) care le iubește, am insistat tot pe această culoare de vin, chiar dacă eu sunt un declarat fan al vinurilor roșii.
—
Cea mai recentă degustare a fost a unui Gewurtztraminer 2013 din gama Premium. Îl încercasem și în varianta 2012 și rămăsesem cu o impresie plăcută. Este un vin sec, cu o culoare galben pai și un nas tipic dominat de arome de trandafir si coaja de lămâie.
Gustul este plăcut, proaspăt, dominat de aceleași note de trandafir și citrice. Alcoolul (13,5 %) este extrem de bine integrat, iar aciditatea atât cât trebuie pentru ca vinul să fie foarte ușor de băut chiar și în această toamnă capricioasă. 
Postgustul este destul de lung, astfel că per ansamblu este un vin extrem de reușit și ar merita 85 pct.
—Acum sunt convins ca Mărgelatu ar fi lăsat bucuros anasonul pentru Gewurtz, iar Buză s-ar fi rostogolit de pe cal cu mai mult entuziasm după ce ar fi sorbit câteva pahare din licoarea de pe Târnave, asta înainte sa apară oamenii trimiși de Aga Mavrodineanu.
—Ce vremuri…
Excursie foto pe la crame
—N-am stat prea mult pe gânduri atunci când Cristi P. mi-a propus să dăm o tură de o zi și jumătate prin câteva crame din Dealu Mare la pachet cu inițierea în arta fotografică
prin intermediul lui Simion B. Îmi doream demult să învăț cât mai multe despre fotografie, cunoștințele mele despre DSRL și MIRRORLESS fiind aceleași pe care le au băsiștii despre onoare și moralitate. În plus, atunci când văd postările lui Mihai O. sau din Crame România mă apucă sevrajul de invidie, iar lucrurile astea trebuiau îndreptate.
—Mi-am luat câțiva prieteni și pe 20 septembrie ne-am îmbarcat spre prima destinație: S.E.R.V.E. Aici am avut parte de o primire tovărășească în vie, unde am luat în vizor plaiurile de merlot din toate pozițiile cu un SONY care avea prea multe butoane pentru mine. Ce-a ieșit se vede. După tura prin cramă și exemplificarea altoirii, am tras un shutting prelung și panoramic la sauvignon+fetească din Terra Romana 2013, până mi s-au aburit lentilele.
—Fuga la Casa Colinelor pentru masa de prânz unde am pozat grădina cu bostani din Albă ca 
Zăpada și am degustat un vin special (tămâioasă cu șarbă!!), hai repejor spre LacertA, unde ne aștepta Mihai B. scăpat de un grup de turci tocmai ieșiți din ramadam și puși pe petrecere. M-am retras pe terasa de sus și-am tot fotografiat până am terminat sticla de Rheinriesling. Pozele au ieșit toate Zeiss, iar eu era să mă fac țăndări pe scara melcată.
—Nu mai lungesc vorba și ajung la finalul excursiei de duminică, unde desăvârșirea mea ca fotograf amator s-a produs la Conacul Bellu, luând tufă cu tufă în obiectiv, de data asta cu un alt aparat. 
La Conacul Urlățeanu era deja mai ușor pentru că aveam ceva experiență, dar aici mi-a atras atenția o sticlă de fetească albă 2013. Floare de Luna Private Reserva de la Halewood. Când știi că a mai luat și medalie de aur la Concours Mondial de Bruxelles 2014, nu mai stai pe gânduri și o cumperi.
—Făcută din struguri de Apold Sebeș și maturată în baricuri, feteasca albă are
o culoare de chardonnay, adică gălbioară-auriu stălucitoare. Nu-ți mută nasul pentru că aromele sunt reținute și aduc a măr necopt, dar și ceva citrice. Se simte lemnul baricului și în gust, dar nu păcătuiește, iar atacul dulceag îți spune că e un demisec la limita de jos a restului de zahăr. Pentru o fetească albă are o structură robustă, neobișnuită față de ce-am băut până acum, dar o scoate la înaintare aciditatea destul de ridicată. În ceea ce privește alcoolul (13%), iese cam tare în față și rămâne și pe final un pic, într-un post gust scurt spre mediu. Per total, amatorii de spriț și cei cărora secul prea sec le displace, ar putea găsi vinul lor de cursă lungă. Cu 6 papioane și ceva date de mine, cred că i-au prins în zi bună pe cei de la Bruxelles, dar lucrurile astea se pot întâmpla oricui.
—Așa că week-end-ul s-a încheiat cu multe fotografii, prieteni noi, revederea cu cei vechi, crame și un vin medaliat. Nu-i puțin, nu?!
—Cu bine,
—RaSto
.
.
Comentarii recente