Posts by RaSto

Concurs Concurs Concurs

Scris la 2 decembrie 2014 in Povesti despre vin | 3 comentarii

Poţi câştiga una din cele 3 invitaţii la

Târgul Internaţional de Vinuri GoodWine

din perioada 5-7 decembrie din pavilionul C1 Romexpo

dacă răspunzi corect la întrebarea:

 Ce fetesca albă a ocupat locul întâi la concursul din 15 august susţinut pe Lacul Mogoşoaia?

Vor fi luate în considerare doar răspunsurile corecte în comentariile din articolul

“12 dusi cu pluta” până la data de

4 decembrie ora 15.3o

Succes!

Chateauneuf-du-Pape, deuxième épisode

Scris la 30 noiembrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

—Următorea escală din excursia zilei de 29 octombrie din Chateauneuf-du-Pape (Cht9dP) a fost Chateau Fortia. Aici lucrurile păreau a nu fi fost pregătite pentru vizită, dar managerul cramei, un fost chimist de multinațională, pe nume Pierre Pastre, ne-a luat tare cu istoria proprietății, a viței de vie și restul organizării de-acol, după care ne-a înșirat mai multe vinuri din ani diferiți. Ce merită a fi reținut este că din cele 30 de hectare, Pierre a hotărât să facă anual doar 4 vinuri: un alb și 3 roșii. Din cele roșii, se mândrește cu Cuvee du Baron și Cuvee Reserve. Din multe alte explicații, omul părea ușor nevorbit și aproape că ne ținuse și un mic discurs politic, în care ne explica ce are de înfruntat, despre cum legile îl blochează adesea, despre încâlcelile legislative și cum nu poate să se bucure mai mult de ceea ce-i place cel mai mult să facă.
—În timp ce savuram blendul alb din 2011 (făcut din clairette, roussane și grenache alb- doar 10%), pe unul din colegi îl mănâncă unde nu trebuie și întreabă de ce este așa scump vinul din Cht9dP? Evident că omul s-a încruntat ochindu-l și a întrebat față de ce? de cel chilian? Și americnul nostru spune neinspirat da, de cel din Chile!! Își suflecă Pierre mânecile și ne răspunde: costul/om pentru o zi de cules în Cht9dP este de 12 euro/oră, pe când în Chile este de 6-7 dolari/zi!! Mai continui? Ne-a cam răscolit răspunsul ăsta și mai de jenă, mai de plăcerea vinului am cumpărat o sticlă de  alb (16,5 euro) pe care l-am și dus în țară.
—La plecare am mai dat un ochi chateau-ului, pentru că era așa cum îmi închipuiam eu la începutul zile că ar trebui să arate: o clădire veche, frumoasă, cu ceva mister, dar mai ales eleganță.
—Se înoptase, iar cina urma să o luam în apropiere de Orange, acolo unde se spune că ar fi cel mai reprezentativ restaurant din zonă Table de la Sorgues. Și le-am dat dreptate, pentru că tot ce-am degustat acolo era la superlativ. S-au plimbat zeci de vinuri de peste 90 de puncte Parker ca la defilare și puteai să auzi murmurele de plăcere gastronomică și enologică, de parcă rula un fim pentru adulți în background. La un moment dat, mi-am făcut curaj și cu acordul gazdelor de la Fédération des Producteurs de Châteauneuf-du-Pape și le-am cerut permisiunea ca spre final să prezint un vin din România. Au acceptat cu surprindere, dar și cu prietenie atunci când le-am spus că în aceeași seară, în București, se aniversau 20 de ani de la lansarea primului producător privat de vinuri românești S.E.R.V.E. Legătura franceză a firmei, prin fondatorul său Guy Tyrel de Poix, a facut publicul și mai atent, dar și pentru că ineditul era triplu: soi românesc, sărbătorirea celor 20 de ani, cât și lansarea unui vin omagial Cuvee Guy de Poix. Pentru cei 22 de prezenți, cele două sticle (pe care am apucat să le și decantez 30 de minute) au fost aproape insuficiente, iar suprapunerea cu prezentarea de brâzeturi locale a picat la țanc cu vinul românesc. Noii mei amici  Arto (din Finlanda) și Magnus (din Suedia) m-au întrebat imediat cum ar putea să cumpere acest vin și cât costă, dar din păcate nu eram pregătit, încă, să răspund. Cu ce impresii a rămas Magnus despre acest vin, puteți găsi aici și îi rămân recunoscător pentru review.
—A fost o seară de neuitat. La Mulți Ani S.E.R.V.E. și pe curând Chateauneuf!
—A doua zi urma drumul spre Montreux și mult așteptata seară de BYOB. Alte vizite, alte povești cu vinuri.
—Pe curând,
—RaSto

Vitis Metamorfosis în vizită la restaurantul Ginger

Scris la 27 noiembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Acum câteva seri, am participat la o degustare de vinuri provenite de la crama Vitis Metamorfosis din Dealul Mare. Locul de desfăşurare a fost Restaurantul Ginger, unde Cezar Filip proprietarul spaţiului ne-a încântat ca de fiecare dată, cu mâncăruri alese, special meşteşugite pentru a se potrivi cu vinurile prezentate cum nu se poate mai bine, de către prietenul meu Alfred Binder consultantul pentru afaceri, marketing şi vânzări al cramei sus-menţionate. A fost o seară minunată ca oricare alta petrecută în acest restaurant, oameni frumoşi, atmosferă relaxantă, dar ca de fiecare dată timpul aici curge mult mai repede şi totul se sfârşeşte prea brusc, prea direct, parcă nelăsându-ţi bucuria momentului până la capăt.

Dar, să vă spun şi câteva cuvinte despre această cramă şi vinurile sale!

Crama este proprietatea Marchizului Piero Antinori, nume de referinţă în istoria mondială a vinului. De loc din Toscana, unde familia Antinori produce vin de mai bine de 600 ani, Marchizul Piero Antinori, un nonconformist din fire, a reuşit crearea unor vinuri fabuloase, unor super-vinuri (cunoscute şi sub denumirea de super toscane), lucru pe care îl doreşte şi pe plaiurile noastre mioritice. Proprietatea sa din România are aproximativ 100 ha, dintre care 70% este plantata cu struguri roşii, 30% cu struguri albi.

La această degustare am băut vinuri din două game premium: Viile Metamorfosis şi Cantus Primus. Dacă prima gamă poate fi achiziţionata din magazinele de specialitate la preţul de 39 ron, cea de a doua net superioară este poziţionată, în jurul sumei de 80 ron.

Am început degustare cu prima gamă Viile Metamorfosis după cum urmează:

1. Cupaj Muşcat Ottonel (70%), Tămâioasa Românească (30%), an 2013, alc. 13%. Un vin vinificat în sec, fresh, cu mere verzi şi un final mineral, amărui. Aromele sunt florale cu trandafiri şi fructe coapte gen caise şi pepene galben, fapt care nu te duce cu gândul nicidecum la gustul ce avea să urmeze. Restul de zahăr este de numai 2,5 gr. /l mult prea mic pentru gustul meu, la aceste soiuri aromate. Dar, gusturile nu se discută…

2. Cupaj Sauvignon (55%), Feteasca Albă (45%), an 2013, alc.13,5%.

Recunosc că acesta a fost mai pe sufletul meu, cu arome de flori albe şi fructe exotice. Chiar dacă nasul nu amintea cu nimic de aromele tipice sauvignonului, a fost unul elegant şi plăcut. Gustul, la fel de fresh, cu grapefruit şi mere verzi, dar cu aciditatea ceva mai mare şi un final, chiar dacă tot mineral, mai fin, mai elegant. Un vin uşor mai plăcut decât primul, cu o structură mai frumoasă, mai băubil, şi cu un rest de zahăr puţin mai mare 3,5% care după opinia mea, nu-i face decât bine.

3. A urmat Rose 2013,  alc. 13%, cuprinzând toate soiurile pământului: Merlot (40%), Syrah (20%), Pinot Noir, Cabernet Sauvignon.

Trandafiriu atât la înfăţişare cât şi la nas, urmat de arome subtile de fructe roşii de pădure, cireşe şi ceva condimente, a fost preludiul perfect pentru gustul ce avea să urmeze. Acesta din urmă a venit cu o structură bogată, dar nu greoi, păstrându-şi prospeţimea şi gustul fructat. Chiar dacă aciditatea putea fi puţin mai sus şi alcoolul ceva mai integrat, vinul compensează cu un final lung, uşor amărui, mineral.

4. Merlot 2012, alc.13%

Maturarea în budane noi de 5000l timp de 8 luni, îl duce într-o zonă aromatică şi gustativa interesantă, ceea ce-l face nu numai exotic, dar şi inedit.

Aromele pleacă de la fructe de pădure, vişine, cireşe amare, până la ciocolată neagră, ardei iute şi piper roşu. Îţi lasă o senzaţie puţin gemoasa, dar în rest – arome clare, interesante.

Gustul este unul uşor şi frumos stratificat. Ştiţi bomboanele cu lichior de vişine care ne-au îndulcit copilăria? Exact aşa se deschide şi gustul acestui vin, simţind la început ciocolata amară, apoi zahărul caramelizat, urmând să-ţi rămână în gura clar, gustul de visina coaptă, gustoasă şi uşor răcoritoare. Totul simplu ca “bună ziua” şi fără ca aceste gusturi să se amestece între ele. Finalul este lung, taninurile rotunde nederanjante, ce mai…, un vin ce poate sta pe masă zi de zi şi poate fi asociat cu o sumedenie de mâncăruri de la carne albă, roşie sau ce doriţi.

A urmat a doua gamă: Cantus Primus din care am degustat două vinuri:

1. Feteasca Neagră 2012, alc.14%.

Un vin viguros, ţinut 9 luni la maturat după cum urmează: 80% în budane de stejar, 10% baric de stejar, 10% inox.

Acest lucru îi aduce pe lângă aromele de fructe, unele uşor condimentate de cuişoare, piper şi scorţişoară, ciocolată din belşug şi o plăcută aromă de cafea.

Gustul este şi el plăcut, chiar dacă taninurile sunt încă verzi şi-ţi usucă puţin gura. Simţi fructele roşii, apoi ciocolată de vanilie şi pe final aceleaşi condimente dominate de cuişoare şi scorţişoară. Vinul mi-a plăcut, chiar dacă eu nu sunt un fan al acestui soi. Este curat, plăcut încă de acum şi cu potenţial de învechire destul de mare, cred eu…

2. Cabernet Sauvignon, an 2009, alc. 13,5%

Acest vin a încheiat seara fiind pe departe cel mai elegant, catifelat şi unanim apreciat de către întreaga asistenţă.

Aromele puţin reţinute, dar rasate, s-au deschis pe o întreagă paletă bine structurata: de la fructele roşii de început, la condimentele şi nuanţele de ciocolată ce au urmat. Cu cât timpul de agitare al vinul în pahar creştea, cu atât aromele erau mai variate, mai stratificate şi parcă mai clare. Gustul extraordinar de cursiv cu taninuri coapte şi aproape insesizabile, cu aciditatea bună şi alcoolul perfect integrat, a făcut vinul să pară plin şi aristocrat. Echilibrul aproape perfect şi finalul lung, catifelat, melodios, ne-a ajutat să-l păstrăm în amintirea noastră până la întoarcerea acasă. Şi nu numai…

Bogdan

Degustare vinuri Masi

Scris la 24 noiembrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

      Prin amabilitate Cramei Recaş, am luat parte la o degustare de vinuri Masi, care a avut loc la Marshall Hotel Bucureşti cu participarea de excepţie a preşedintelui Masi – domnul Sandro Boscaini şi a oenologului grupului Andrea Dal Cin.

Dar, “cine e MASI şi ce vrea ei”? Denumirea vine de la numele unei proprietăţi (o vale de fapt), aflată în “custodia” familiei Boscaini încă de prin 1800, undeva în zona Veneţiei, nordul Italiei. Sunt vestiţi în întreaga lume datorită producerii celebrului “Amarone” obţinut prin metoda tradiţională appassimento, constând în uscarea strugurilor în perioada de iarnă (3-4 luni), în lăzi de bambus. Astfel strugurii pierd o treime din greutate înainte de zdrobire şi fermentare, vinul rezultat câştigând la capitolul concentrării de arome şi a gustului.

Am aflat şi despre un alt procedeu folosit la cramele Masi, acela de dublă fermentaţie, prin care un vin tânăr este amestecat cu strugurii zdrobiţi, păstraţi la uscat (prin metoda appassimento), după care urmează o refermentare. Şi acest vin câştiga un plus de culoare şi concentrare a aromelor şi gustului.

Acum, că ştiţi despre ce vinuri vorbim o să vă spun câteva cuvinte despre cele degustate:

Masianco, 2013 – un cupaj de Pinot Grigio şi Verduzzo – alcoolul 13%. Aromele sunt plăcute: florale, fructate – începând de la citrice şi fructe tropicale, până la puţină miere de albine. Gustul este răcoros, citric cu un final uşor migdalat. Un vin plăcut şi simplu pentru masa de zi cu zi.

Am continuat cu vinurile roşii, începând cu Brolo di Campofiorin, 2009, un cupaj din: Corvina, Rondinella şi Oseleta – alcool 14%.

Aromele sunt brute, vulcanice încep cu cafea şi ciocolată, apoi urmează fructe roşii, mentă, migdale, încheind cu piper şi minerale. În gust vinul este echilibrat, alcoolul nu se simte, iar finalul cu cafea, capucino şi ceva fruct este unul lung şi plăcut. Chiar dacă nu este un vin corpolent şi cu o structură foarte solidă, mie personal mi-a plăcut şi îl văd ca pe un vin nepretenţios, care poate sta zilnic pe masă în asociere cu o varietate mare de preparate gastronomice.

Au urmat apoi câteva vinuri eveniment. Primul a fost: Costasera Riserva, Amarone Classico 2008, un cupaj de Corvina, Rondinella, Molinara şi Oseleta – alcoolul 15,5%.

Cum spuneam, aici vorbim despre cu totul altă clasă, cu arome mult mai complexe: de la cafea, fructe roşii de pădure, vişine, până la piele şi ceva tabac. Gustul vine şi el în completarea aromelor cu un echibru frumos, corp plin şi o structură plăcută. Finalul este lung cât toate zilele, iar singurul lucru care poate fi reproşat acestui vin este alcoolul care se simte bine, chiar dacă nu e foarte deranjant. Un vin excelent, rasat, care poate fi asociat oricărui eveniment fericit din viaţă.

Campolongo di Torbe, Amarone Classico, 2007, cupaj din Corvina, Rondinella şi Molinara, cu alcoolul 16% şi un zahăr rezidual de 10-11 g/l.

Acesta, după părerea mea este un vin mare, şi încă de la început vreau să rog prietenii, ca în cazul în care Doamne fereşte mi se întâmplă ceva, să mă îngropare alături de trei patru sticle din acesta. Nu de alta, dar dacă ajung în Iad, măcar o mică bucurie pământeană să-mi rămână…

Vinul are un “nas” evoluat, de o complexitate deosebită începând cu piele, tabac, cafea şi condimente, dar şi cu apariţia fructelor roşii coapte pe final. Gustul este de un echilibru desăvârşit, are tot ce-i trebuie, de la tanini puternici şi foarte catifelaţi la aciditate bună şi un final lung, lung de parcă şi acum îl simt în gură. Un vin elegant, complex, în care nici măcar nu bănuieşti restul mare de zahăr, darmite să-l simţi!

Încheierea degustării pentru mine a venit cu un vin roşu, dulce – Recioto, 2007, cupaj Corvina, Rondinella şi Molinara – alcoolul 14% şi zahăr rezidual 80-100g/l. Cuvintele de ordine atât în nas cât şi în gust au fost: smochinele, fructele confiate, vişinele din dulceaţă, ciocolată. Este un vin reuşit şi promit că la primul tort de ciocolată pe care-l voi cumpăra, o să-l aprofundez pe îndelete. Iar, dacă o să fiţi cuminţi, o să vă povestesc şi vouă…

Per total, am petrecut o seară minunată, cu vinuri de excepţie şi dacă ar fi ceva de reproşat acestora, este numai preţul puţin cam piperat, în varianta în care cineva ar dori să le consume zilnic. Pentru cei interesaţi, este bine de ştiut că Recaş distribuie aceste vinuri în România, şi măcar la evenimentele mai speciale, merită un loc de cinste pe masa noastră.

P.S. Au mai fost câteva vinuri în cadrul degustării, dar nu vă scriu despre ele deoarece le-am băut după servirea masei, şi nu vreau să fiu părtinitor.

Bogdan

Foto Degustare Masi