Sub nori Negri(ni)
….Ieri, când am ajuns acasă în Chitila, era cald şi soare. Chiar foarte cald. Îmi programasem să reiau degustarea unui vin roze, că tot ne apropiem de sfârşitul campaniei (de primăvară). Negrini Rose 2012 – care la Centura Roze din 14 mai s-a calificat în primele 8 vinuri.
….Lucrurile păreau sa fie în ordine, până când dinspre nord văd că se apropiau nori de-ăia învolburați, urâti și răi. Hop și vântul se-ntețește și-l pe aud pe vajnicul Whity lătrând în curte ca niciodată. Nu lătra la poartă, ci de-a surda în sus, la nori. Ies afară să-l liniștesc, dar nimic. Deasupra Chitilei se facuse aproape întuneric, frig și atmosferă de toamnă târzie.
….Eu cu rozeul pe masă, un pic anacronic cu vremea de afară. Cum chef Make declarase că azi mâncăm pui la gratar și tirbușonul deja facuse cu ochiul sticlei, am rămas pe metereze cu vinul ăsta, în contrast mare cu ce vedeam pe geam. Îmi fac curaj și deschid sticla.
….Frumoasă culoare are vinul ăsta de Drăgășani. Aduce la culoare cu rozeul de 2012 al lui nenea Bauer. Pun în pahar și revăd momente din copilărie, când mă bucuram ca s-a terminat CO2-ul din butelia chioșcului unde se facea siropul de zmeură, ăla de 50 de bani și rămânea mai mult sirop decât sifon. În nas iți vin fraguțe și zmeurele de la cabernet-ul șmecher din care e făcut, cu note acrișoare, plăcute și vioaie.
….Cum masa era gata și farfuria era aburindă, atac frontal din toate parțile rozeul. Mai de frica lui Whity, care lătra fără pauză, mai de norii negri, bietul Negrini s-a predat cu gustul care confirmă nasul, adică puţin dulceag la început, apoi acrişor plăcut, cu structura destul de plină şi cu alcoolul (13,3%) bine integrat, mai ales cu puiul la grătar, din care n-a mai ramas nimic. Spre deosebire de rozeul din 2011, care era alcoolic până la limita lichiorului, cel de faţă e plăcut şi vesel, destul de lejer şi prietenos. L-am dat gata cam repede, nu înainte de a-mi șopti cam așa:
„M-ai prins și tu-n paharul tău, Așa plângea bietul rozel
Blogger furios, tu nu știi oare, Chiar în pahar, în grame-o sută,
Că-s doar un vin și că mă doare Și înghițindu-l scriam după
De ce mă sorbi așa de rău”? Nerămânând nimic din el.
….Las romantismele rozalii, acordându-i ceva peste 6,5 ppn-e şi vă spun că îl gasiţi online la aproape 35 lei.
….De mâine trecem definitiv pe alb. Week-end placut,
….RaSto
Querido MIA
….Săptămâna trecută am fost invitat (mulțumesc Vinul.ro) la lansarea spumantelor și vinurilor MIA ale concernului Freixenet din Spania, băuturi distribuite în România de Heinrig Distribution. Evenimentul a avut loc unde, deja, ne-am obișnuit să ne întâlnim cei care iubesc, produc, distribuie și scriu despre vin – hotel Marshal Garden din Calea Dorobanților.
….N-am să scriu despre toate vinurile și spumantele sau despre atmosferă, ci doar despre un singur vin, cel cu care am rămas în minte de la această întalnire: MIA Rose.
….Dar până acolo, m-aş opri puţin asupra conceptului de lansare a gamei, a poveştii vinurilor şi a efortului de promovare. Mai întâi, că pe lângă reprezentanţii importatorului, şi-a facut timp să ajungă la Bucureşti directorul de zonă al Freixenet .
Dar asta nu ar fi mare lucru, ci prezenţa winemaker-ului, în persoana unei simpatice doamne Gloria Corell. Cu speech simplu şi hazos, poveste frumoasă și descrieri oneste, pe mine m-a cucerit tipul ăsta de lansare. Sinceră, la obiect și veselă. Mulți producatori români au de învățat de la acest soi de lansare și mi-aș dori să vrea să facă aşa și în țările unde se gândesc că ar putea să vândă vinul.
….Hai să vedem și vinul! Rozeul propus de MIA. Primul lucru care te apropie de vin este, desigur, eticheta. Concepută destul de simplu, dar cu legătură directă cu Catalunya lui Gaudi prin frumosul mozaic stilizat. Culoarea este de siropel de zmeură şi căpşunele, foarte frumoasă şi îmbietoare. La fel şi mirosul, fragi, zmeură şi ceva citrice, care nu lipsesc. Pe etichetă, sub numele vinului scrie mare: delicate & floral. Asa şi e! Eheei, acum vine problema: vinul e făcut din soiuri 
locale, adică bobal şi sumoll. Zbang! Adică nu seamănă cu nimic de pe la noi. De aici şi gustul special şi necazul că nu ai reper cu ce să-l asemeni și stai cu vinul în cioc, buzele ţuguiate, capu-n sus și ochii închiși ca pelicanul, gândindu-te cu ce naiba seamană? Răspuns rapid, clar şi la obiect: nada! E floral, e aparent dulcișor, dar e sec şi cu puţinul său alcool (11,5%) acolo unde trebuie. La prețul de aprox. 30 de lei, vinul ăsta corect va fi muy bueno în termeni de producator sau cum s-ar spune pe terasele din Centrul Vechi belea-de-belea! Cred în succesul acestui vin pentru că la noi s-au deschis porțile larg către rozeuri, iar vinul este foarte generos cu asocierile de mâncare pe timp de vară.
….Tener éxito, MIA!
….RaSto
“Sunt fericit! Şi mă simt bineee”!..
….Ca dinamovist ce sunt, faptul că s-a terminat campionatul şi a fost câştigat de Steaua, nu mă încântă deloc. Însă, a fost anul lor. Şi intern şi în Europa League. Au avut acelaşi antrenor (se pare că bun) pe tot parcursul campionatului, ceva jucători talentaţi şi mai ales constanţă. Gigi nu s-a băgat prea mult la echipă şi presupun că se va băga şi mai puţin de unde e acum. Am urmărit la tv secvenţele cu jucătorii Stelei plimbând bus-ul prin Bucureşti şi mulţi oameni bucurându-se. Cu un mic nod în gât, bravo lor!
….Aşa că mă prefac puţin indiferent şi iau la desfăcut o sticlă de Aligote de Avereşti – să trăieşti (Steaua)! Rece-rece! De necaz, o deschid cu pocnet mare, contrar celor învăţate, dar omul la indiferenţă se face ca uită. Pun puţin în pahar şi aşez ceva covrigei săraţi, să văd ce ne zice vinul ăsta. Brusc, îmi aduc aminte de o descriere de aligote pe nu mai ştiu ce site şi dau să caut.
Până să vă spun eu ce-am gasit în vinul meu, fiţi puţin atenţi: “se remarcă prin textură plină de viaţă şi prin aromele fine de citrice şi mere care te surprind asemeni privirii îndrazneţe a unor ochi curioşi de fată. Vinul are o culoare palid aurie, cu nuanţe verzui şi o reşedinţă scurta ce îndeamna la exces. Aciditatea sa îi conferă o tentă de lămâie care se potriveşte îndeosebi meselor bogate ce includ brânzeturi, paste şi fructe de mare”.
Dar am mai găsit una şi nu mă pot abţine: „E loc de fapte.Cunoscând o împrospătare specifica zonei… te cucereşte prin parfumul său rar, de pământ muiat în stropi reci de ploaie după secetă. Este un vin sobru, bărbătesc, bun pentru sfaturi şi fapte mari, confidential, dar plin de ispite şi surprize”.
Buey băiete! Vă dați seama ce-am eu în sticlă? M-am așezat cu steroizii, suplimentele nutriționale și Viagra la masă! Pe bune? Ia să vedem?
.…Culoarea, recunosc că-i frumoasă. Verzui deschis spre gălbioară, foarte limpede. La nas, nu-l simți prea puternic, dar găsești note asemănătoare cu sauvignonul, citrice, fructe necoapte, acrișoare. Și ierburi, fie! Dacă nu cunoști aligote-ul, nu prea știi la ce să te aștepti. Atacul e aparent dulceag, dar inșelător pentru că e acrișor spre ses-sec. Regăsesc citricele și restul notelor din nas, iar după ce-l înghiți, apare o ușoară amăreala, mai ales că 
Dinamo poate termina pe locul 7! Alcool? Da, 13% așezat bine în tot corpul vinului, care la început părea apos și cu un post gust suficient de lung. Asocierea aligote-ului cu un pește picant, cu mirodenii și chiar mujdei (light) îl ridică sus de tot. Mai merg chinezăriile sau alte chestii picante.
….Mie mi-a plăcut și a mai șters din “impresia” de la televizor. Vine o vară de cantonamente, transferuri și căldură mare. Aligoteul de Averești rămâne! E clar că oamenii din Averești sunt puși pe treabă , iar dl. Claudiu știe ce face. Acord 7 ppn-e, pentru că vinul e bun. Căutați-l și voi. În online nu sare de 23 de lei.
….Acum pot să cânt și eu “Sunt fericit! Și mă simt bineee”!..
….RaSto
4 litri Diesel vs. Riesling Italian 2012 Eclipse
….La cursul susținut la WineTaste, am primit de la un coleg și bun amic Cristian B. o sticlă de vin, pentru testare. Mulțumindu-i frumos pentru încredere, m-am dus cu ea sa o testez, nu singur, ci împreuna cu alți amici, mai vechi și mai noi (Catalin A. și Ionuț P.), la agreabilul restaurant al hotelului Diesel din Floreasca. Riesling Italian Eclipse 2012 Crama Basilescu.
….Primul lucru care-l remarci este culoarea gălbuie, cu ceva verzui în el, foarte strălucitor și curat. Când duci paharul la nas, simți ceva caise și piersici coapte, un pic de must, un miros plăcut, dar nu foarte pronunțat. Nu știi la ce să te aștepti de la gust. Va fi sec, va fi mai dulceag?
….Când duc paharul la „trompetă”, încep să zâmbesc la amici și toată lumea se liniștește mulțumită- e sec! Gura se umple de fructe coapte, ușor crispy, ceva flori de vară, cu atac un pic dulceag, dar cum îmi place mie, aromat decent și corpolent, fin și elegant. E cremos și ce mi-a plăcut cel mai mult, pentru că de fiecare dată am această problemă la degustare: integrarea alcoolului. Ei bine, chiar dacă are 14,5 grade, nu le gasești pe niciunde prin gură disparate. Tot alcoolul e în corp și se așează bine.
….Restaurantul având specific basarabean, nu m-am putut abține să nu cer o limbă de vită cu sos de ciuperci în smântână cu salată verde. Dacă e ce se impunea la asemenea vin? Nu știu, dar foame mi-a fost. Iar rieslingul ăsta italian al lui nenea Gabi Lăcureanu era bun. Post gust? Mediu spre lung, cu defect evident de cantitate: mai cere încă un pahar.
….Nu greșesc dacă acord fară rezerve 7 ppn-e, iar prețul s-ar putea să vă convingă: aproximativ 27 lei sau 4 litri de Diesel. Unge gâtlejul!
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente