20 octombrie 2012 – o lună de blog
Am aniversat o lună de la lansarea www.vin2.ro în noul restaurant La Mama din Bd. Elisabeta 11-13. Totodată, am și premiat pe Michaela Grigoraș câștigătoarea concursului lansat pe Facebook.
Mai multeMangalia-26 august-Mysterious Night
Seară frumoasă, răcoroasă într-o curte de casă veche din Mangalia. Cu Anca și Bogdan. Pielea spatelui bine arsă de soarele tare de la plaja din Vama Veche începe să strangă și efortul de a deschide un vin cu tirbușon mă sufoacă. Pentru lejeritate, deschidem o sticlă cu screw-cap. Vin alb răcit toată ziua. Primul vin bulgăresc pe care-l văd că n-are dop clasic. Mister, curiozitate… pâr-pâr… se deschide. Soli – White Dry Wine. Turnăm în pahare și mai întâi ne uităm la bec (prin pahare) pentru examenul vizual. Hmm… culoare frumoasă, gălbui pai. Hai cu nasu’ n el.
La primul nas, zic eu: Chardonnay, clar! Sauvignon fără discuție – Anca!
Bogdan : Ce-aveți mă, v-au intrat meduse-n nas? E sauvignon, dar are… are și ceva de ….
Prima gură: plin, fructat , nu foarte acid, dulce, apoi acrișor și cu final amărui. Un pic alcoolul pe alături, dar nu deranjant. Și totuși, iți dă senzația de vin tare. Totuși, totuși… ce vin e?
Asamblaj! Cădem de acord toți trei. Dar mai are ceva în el! Baricat. Ei…?! Măi, parcă aduce cu lemnul, cu ceva afumătură. Nu vrem să ne uitam pe sticlă că să aflam din ce e făcut. Şi totuşi ce e?
După 3-4 minute, la al doilea nas, surpriză mare! Ceea ce ne mirosea a chardonnay, acum devine altceva. Cine a spus sauvignon, își schimbă părerea și spune ca-i chardonnay ușor “afumat”. Sigur? Sigur, frate! Dragilor, noi ce bem aici? Nu-s, nene, doar 2 soiuri, nici mort – zic eu! Și vine imediat clarificarea (ca să putem termina sticla și să mergem la culcare liniștiți): avem rețea aici?… dă-i, frate, pe Google!
RaSto
Degustare Crama M1. Atelier – Murfatlar ( Episodul 2 )
În prima parte povesteam ceva despre chef, dar fără să vă dau şi detaliile de rigoare.
….După degustarea din crama, am mers cu toţii în restaurantul podgoriei, unde a început socializarea, voia bună şi depănarea amintirilor, bine-nţeles pe trilul lăutarilor.
….Am stat la masa bloggerilor şi am aflat din spusele lor că în branşa aceasta a vinurilor sunt consideraţi aproape ciumaţi şi oricum în afara eternităţii. Nimeni nu are nevoie de ei, “blogareala” nu poate fi decât o glumă a unor oameni complicaţi care au conştiinţa fatalităţii, deoarece nu înţeleg că efortul lor e nul, neluat în calcul şi trimis direct spre vârful bocancului.
Ciudat! Mie mi s-au părut oameni perfect normali, cu nasul între ochi şi picioarele până-n pământ. Haioşi, spirituali şi mai degrabă magicieni ai sorţii decât pierzători ai ei. Oameni ce simt că pot totul, absolutul este în mâna lor şi fac ceea ce doresc cu plăcerea infinită a lucrului bine croit!
Dar oricum, aceasta este numai părerea mea…
….Între timp au sosit sarmalele în cuib (bănuiesc că în cuibul lor, nu al meu), pe care trebuie să recunosc le-am încercat alături de Feteasca Neagră 2011. Am început aşa: o gură mică de sarmale, o gură mare de fetească, o gură mică de sarmale, una mare de fetească…, totul e să nu abuzezi de sarmale! Aşa mi-au spus şi mie prietenii…
Şi după două trei guri mari de fetească neagră, viaţa a început să pară mai frumoasă prin acel pahar de culoare purpuriu – violacee. Nasul m-a trimis direct în cămara bunicii, lângă borcanul cu dulceaţă de vişine coapte şi cireşele zglobii de pe plăcinta pudrată cu zahăr vanilat. Dar, gustul…! Vai, gustul acesta de cireşe amare care îmi umblă slobode prin gură şi se jucau cu tanini copţi, moi ca baloanele de săpun. Gustul buzelor cremoase şi aromate ale ţărăncuţei oacheşe de la culesul prunelor din bătătură. 
Acest gust catifelat ce îti umple gura şi se lasă dus încet, încet fără să mai vrea parcă să dispară.
….Finalul ne-a prins cam aşa: lăutarii cântă, lumea râde şi e bine dispusă, viaţa e frumoasă şi devreme acasă, iar eu gândesc deja unde să fac loc în crama proprie pentru găzduirea acestui vin bun în momentul apariţiei lui pe piaţă. Nu ar fi o idee rea nici pentru voi, cred!
Bogdan.
Crama M1. Atelier – Murfatlar
Sarbatoarea Recoltei 2012 – Aliman
….Anul acesta am fost invitat la “Sărbătoarea Recoltei” la Aliman, un sătuc uitat de timp pe malul Dunării, lângă Cernavodă. Aici îşi află podgoria firma Winero, adică cei care au produs neasemuitul Alira Merlot 2009 (după părerea mea cel mai bun vin sub aspectul raportului preţ/calitate din România, 35-45ron/sticlă), sub atentă îndrumare a oenologului Marc Dworkin.
….Zis şi făcut! Dimineaţa, cu ochii bulbucaţi, mă prezint la autocar la ora 07.00, de nici în armată cu furtunul nu mă trezeam la ore aşa matinale. Până la locul faptei nu vă pot povesti nimic, deoarece am dormit dus, iar când autocarul a oprit am căzut de pe scaun.
….Ajuns la faţa locului, lume multă, veselie în vie şi un soare de te trăsnea direct în moalele capului. La mese era deja servit aperitivul şi primul vin care ne interesează, pe numelui lui adevărat Alira Tribun 2011. Acesta este un asamblaj compus din: Cabernet Sauvignon, Merlot şi Feteasca Neagră.
….După ce ascult cu un interes nebun, primii cuvântători, oratori sau cum doresc domniile lor să li se spună, încep dialogul cu “Tribunul”:
Îi zic: i-a spune tu onorate “Tribun” ce ar trebui eu să am în simţiri, dacă se ia băutura de mine?
….Cinstitul “Tribun” îmi răspunde cu nasul pe sus: ar trebui să ai în nări un miros proaspăt de fructe de pădure, ciocolată şi tutunul vechi din traista bunicului. Gustul, ar trebui să-ţi fie deosebit de fresh, să simţi coacăze negre, prăjitura cu fructe coapte, poate prune şi vişine. Aciditatea să ţi se pară bună, corpolenta atât cât îi trebuie unui vin nou şi să-l simţi întratât de uşurel încât să curgă singur pe gâtlej, cu sau fără mâncăruri alături. Şi toate acestea încă de la primul pahar!
….Pentru că, după cel de al doilea pahar eu “Tribun” te voi face să vezi lumea diferit! De exemplu priveşte acest distins eveniment şi ai să vezi că prezenţa sexului frumos e atât de bine reprezentată ca număr, dar şi calitativ. Acum, dacă te uiţi mai atent observi cum unele dive sunt sosite cu “portofelul” alături, la care vorba aceea, nu e bine nici măcar să te uiţi, dar altele par că aşteaptă consolare.
….“Tribunul” continuă: am văzut vreo două brunete, de atunci când m-am uitat fix în ochii lor (şi din faţă şi din spate) mă şi vedeam “hai mândruţă-n deal la vie”, urmărind atent cum adună ele sărăcuţele ciorchine de ciorchine, bob de bob. Bine-nţeles, ca cinstit Tribun aveam numai gânduri curate, parcă erau fetele mele: cum le-ar mai face tata băiţă, cum le-ar spăla tata pe spate, alea, alea… de nici nu vreau să mai vorbesc.
….După, al treilea pahar întreb? Ştii foarte bine prietene, că mocangiala îngraşă zise “Tribunul” şi te rog să nu urmezi binecunoscuta pildă românească: am venit, ne-am îmbătat, ne-am făcut de rahat, acum putem pleca liniştiţi acasă!
….Am ascultat sfatul “Tribunului” şi am aşteptat cuminte rândul batalului dobrogean la grătar asezonat cu Alira – Cabernet Sauvignon 2010, cea de a doua noutate. Acesta s-a dovedit a fi un vin foarte bun, dar încă crud, verde, pe care cu voia dumneavoastră o să-l descriu cu altă ocazie.
….Petrecerea a continuat cu muzică, dans şi voie bună, iar pe la orele 17.oo am făcut o ultimă reverenţă în fata “Tribunului” urându-i o carieră măreaţă în anii ce vor urma, apoi am plecat spre Bucureşti unde mă aşteptau numai lucruri bune: trafic, cozi, semafoare, nervi întinşi la maxim şi talente de talente. Când am văzut asta mi-am revenit şi am zis: gata, sunt din nou acasă!
….În final, nu pot decât să-i felicit pe prietenii de la Winero- gazde primitoare, şi să le urez cât mai multe astfel de petreceri reuşite, iar ţie cititorule îţi zic răspicat: ar fi greşeala vieţii tale să nu încerci măcar prietenosul “Tribun”, sau magnificul “Cabernet Sauvignon 2010” ce cu siguranţă îţi vor desfăta simţurile mulţi ani de aici încolo!
Bogdan
Sarbatoarea Recoltei Aliman
.
.
Comentarii recente