Ciorba din 2 septembrie
Sezon greu. Fiind sociabil în exces, am fost invitat la 3 nunţi în septembrie. Am pus-o!
Seara din 1 Septembrie. Frumos tare, lume multă, toalete de fiţe, cocuri, zulufi, lame-uri şi bijuterii, papioane, pantofi de lac si muzică tare. Şi pentru că m-am comportat exemplar până după dar (my God), am fost invitat a doua zi la tradiţionala ciorbă de potroace. Habar nu am de unde vine acest obicei (eu ştiam că este un fel de recompensă pentru cei care au muncit la nuntă, nu cei care s-au distrat), dar dacă tot e moca – cu placere!
Am ajuns. Rezolvat antreurile și conversatia laudativă la adresa organizatorilor – și hop, vine vestita ciorbă. De astă dată în doua variante: de potroace și de burtă. Ce sa aleg, ce sa aleg?.. am zis: potroace să fie! Am luat ciorba cu ardeiul iute de rigoare, dar cu ce să o asezonez?… Acum vine bomba din partea gazdei : 
“Bogdane, vrei un vin roșu? Am Rosso di Montalcino 2007– Castello Banfi, nu de alta dar fratele său mai mare Brunelo a plecat la potroacele lui EBA“. Să cad de pe scaun! Trebuia să mai recuperez din banii dați la nuntă, aşa că am zis : “Da, da”! cu ochii mici-şmecheroşi! Am luat repede o lingură-două de ciorbă, o mușcatură de ardei iute și ce să vezi – scoteam flăcări pe gură, prin urechi, ochii mi-au ieșit din orbite. Dar,…băiat deștept ce sunt, apelez la SMURD-ul Montalcino și mă dezcarcerează cu prima gură mare de vin!
Trăiri: am simțit o izbitură puternică în palat, apoi a intrat. Aveam in gura 3 mânuțe: o mână mă ținea strâns de limbă, alta mă pârlea cu flacăra pe obraji, iar a 3-a mă freca cu peria de sârma în cerul gurii. Adoua înghițitură a fost mai bine, a treia deja a început să-mi placă. Am continuat cu o lingură mică de ciorbă, o gură mare de vin, o lingura mică de ciorbă, una mare de vin… Tot secretul este să nu abuzezi de ciorbă! Încet, senzația a devenit foarte placută și am realizat că această ciorbă cu acest vin roșu se împacă de minune, dacă scoți ardeiul iute din ecuație. Potrivirea este perfectă, texturile se îmbină armonios în prezența vinului și nu simți vreo dorință ascunsă de a schimba ciorba cu pizza ori spaghetti. Vinul este relativ ușor, nu foarte sofisticat, se dezbracă aproape singur de tot ce este enigmatic de la prima înghițitură, iar culoarea rubinie este exceptională.
Nasul nu e deloc complicat, simt fructe de pădure- mure mai ales, vanilie, tabac, poate prună uscată. Gustul: plăcut, armonios, rustic, taninii bine integraţi, afine, vanilie, ciocolată, aciditate foarte bună, corpolent, cu un final mediu spre lung. Îl compar cu o țărancuță oachesă , plecată dimineața la cosit! Strugurii din care este făcut vinul sunt sangiovese sau “sângele lui Jupiter“, sunt cultivați în central Italiei și sunt autorii a câtorva vinuri mari clasice din Toscana cum ar fi: Brunello si Rosso di Montalcino, Chianti Clasico, Nobile de Montepulciano. Oricum, vinul este bun, merită banii. Îl puteti bea pizza, paste, cărnița roșie. Cu puţin curaj poate fi încercat și simplu, fără mâncare. După primele două pahare e bine să aveți și o duduie prin preajmă, după restul – ce mai conteaza?
P.S. Acest vin a fost punctat de mine cu fix 86,696969… puncte Parker. La anterioara degustare primise fix: 86,969696…, dar după părerea mea acum se află intr-o poziție mult mai bună… vorbind de perioadă. Cine nu crede, nu are decât să-și întrebe nevasta!
Bogdan
Domeniul Stârmina
Al doilea episod din “Oltenia la bob mărunt”
…A doua noastră oprire a fost la Vinarte – domeniul Stârmina, unde ne-a întâmpinat domnul Iustin Urucu, oenologul, vinificatorul celor de aici. De la început trebuie spus că, Iustin Urucu se ocupă de toate cele trei domenii proprietatea Vinarte şi anume: Sâmbureşti (judeţul Olt, 60 hectare din care 40 pe rod); Stârmina (Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, 204 hectare din care 174 pe rod); Zoreşti (podgoria Dealu Mare, judeţul Buzău, 160 hectare pe rod). Nu înţeleg cum face faţă, mai ales toamna în perioadele de “foc”, dar uite că se poate!
….Am început cu o plimbare prin vie, să vedem şi să gustăm strugurii, să admirăm culegătorii în acţiune, că de – este perioada recoltei. Ce vă pot spune, este faptul că anul acesta recolta este foarte bună atât calitativ, cât şi cantitativ. Mai sunt mici probleme ca peste tot în privinţa culegătorilor, dar se rezolva şi ne aşteptam ca vinul să fie unul foarte bun. După ce ne-am prins noi cum stă treaba cu lucrările din vie, structura solului, circulaţia curenţilor de aer, perioade de îngheţ, etc., am înţeles că dacă Iustin Urucu îşi pierde slujba de aici, se poate angaja la “Meteo” în locul lui Victor Slav, fără nici o problemă!
….Apoi, am vizitat crama, am gustat din mustul strugurilor deja culeşi, am băgat nasul în baricul să vedem cum “stă” viitorul Prinţ Mircea şi ne-am pus pe “bârfă”.
….O discuţie interesantă a fost cea despre vinurile de referinţă din fiecare podgorie, dar şi despre soiurile de struguri plantaţi. Subiect aparte a fost Novacul plantat aici pe un hectar şi ceva. Părerea lui Iustin Urucu despre acest soi este că merge nemaipomenit la cupaje (vezi Nedeea singurul cupaj din trei soiuri romaneşti: Feteasca Neagră, Negru de Drăgăşani şi 15% Novac), datorită fructuozitatii şi prospeţimii pe care o are, dar mai puţin vinificat solitar.
Asta, datorită cantităţii mari de must în raport cu pielitele pe care o produce, ceea ce nu poate duce spre vinuri roşii cu o structură bună, ci mai degrabă spre un vin roze. Poate într-o zi, vom bea un roze numai din Novac făcut la Stârmina, cine ştie!
….Ne-am apucat şi de degustarea Cuvee D’excellance- urie făcute aici din Riesling Italian şi Sauvignon. Iustin Urucu zice, că bea Riesling-ul alături de sarmale, aşa că am încercat şi eu acasă! Merge, ce să zic…
….Deci, ca şi concluzie generală, dacă la Corcova cuvintele de ordine sunt tinereţe, şi entuziasm, aici putem vorbi despre experienţă, maturitate şi multă, pricepere.
….Şi în momentul când ai ajuns aici şi afli secretele producerii vinului, problemele apărute, reuşitele şi nereuşitele vinificatorului alături de munca enormă care stă în spatele fiecărei sticle, îţi cam schimbi modul de gândire în aprecierea vinurilor.
….De aceea zic, că e mare păcat să nu poţi afla de la sursă această minunată poveste a producerii vinului; deci, trebuie neapărat făcut un circuit turistic care să cuprindă şi cramele Olteniei profunde. Cred, că toţi am avea numai de câştigat!
….Bogdan
Album Starmina
Mai multeEpisodul 2 – Caloian Rhein Riesling 2011
….Cu Rhein Rieslingul (denumit aici – RR) de la Caloian m-am cunoscut în vara asta. Și dacă avea cont de FaceBook, îi ceream demult prietenia. Și mi-ar fi acordat-o, pentru că ne știm bine noi doi. Ne-am privit în ochi cu diferite ocazii, la povești vesele și triste, la parastase și petreceri cu cântec. RR-ul de la Caloian nu seamană, neam, cu vreun RR german sau austriac, pentru că e …oltenesc. Dar are calitațile lui. Aici e „ghiduşia” pe care Liviu Grigorica (LG – Lucky Star-ul de la Oprişor) a ştiut să o rezolve elegant.
….Nu ai multe de spus despre acest vin. E sincer, corect şi-ţi spune tot de la prima înghiţitură. Nu-ţi ascunde nimic. RR-ul este un vin care la început vorbește el cu tine, apoi tu cu el și la urmă vorbești singur. Îți doresti să nu se termine niciodată. Şi dacă vrei să salvezi planeta economisind apa, poți bea RR, pentru că la 12,5 % alcool, simți nevoia de apă foarte rar.
….Culoare: galben-pai, aproape străveziu și clar. Miroase a …dar ia să nu vă mai spun eu tot! Luați voi o sticlă de Rhein Riesling Caloian și spuneți-mi voi cu ce seamănă, ce gust are și restul de impresii. Extemporal ! Scoateți o foaie de hârtie şi scrieţi. Eu mă duc să mai desfac o sticlă drept grilă de corectare.
Vă și pun o melodie să vă inspire: http://youtu.be/7heXZPl2hik
Succes și nu copiați că vă dau 2. Vin2!
RaSto
Zi de toamnă până-n seară
Fiind început de toamnă, m-am hotărât să termin apocaliptic plaja din acest an cu o ultimă vizită în Vama Veche. Bineânţeles, Vama Veche cea nouă, plină de figuri, figuranți şi “gipane”, şezlonguri la 20 lei, şampanie în frapieră adusă pe plajă pentru doamna cu căţelul.
S-a dus Vama cea cosmopolită, plaja nudiștilor, a tuturor artiștilor și bețivilor din România. Unde sunt Doamne, oare femeile nud de altădata, de aveai material de studiu cu zilele prin baie sau prin alte unghere? Cați tineri, oare, mai prind astăzi răsaritul de soare pe plajă în compania vreunei domnișoare și a iubitelor sticle de vodcă Cristal?
Apoi, de unde plăcere mai mare, decât să o târăști o domnișorică de picior până în cort sau viceversa în stare apropiată sau identică cu coma alcoolică? Ce să zic, nimic din ce era bun în viața asta nu mai este!
Acum, ca să mă înscriu în peisaj, am ales şi eu o cârciumă de fiţe, pe numele ei –Bolo Steak House. Am avut o surpriză plăcută. 
Personalul ne-a onorat cu amabilitate, bună dispoziție, îndeplinirea tuturor poftelor, deh!.. am fost și la nunți mai proaste. Steak-ul de vită era foarte moale și proaspăt, rezonabil la preț, iar lista de vinuri eclipsează multe restaurante de pe uliţa noastră din capitală. Aşa, ca idee: Alira – 55 lei, Smerenie – 110 lei, Enira Reserve – 100 lei, Caloian – 30 lei, La Cetate Sauvignon – 45 lei…
În spiritul noii Vămi, am ales un vin – pe numele lui: “Penfolds bin 389 cabernet shiraz 2004”, la preţul de 130 lei sticla. Acum o să vă explic şi de ce: în primul rând pentru că merge cu vita, apoi pentru că reprezintă Vama Veche cea din zilele noastre – lume simandicoasă și plină de talente în devenire, dar fără nici o justificare a acestui comportament.
Iau prima gură de vin şi începe… îmi aşează în dreptul nasului câteva coacăze negre împreună cu una – două boabe de piper, după care urmează năprasnica lovitură de baric.
În gură îmi îndeasă cu mopul ud diferite gusturi din care aș putea aminti: coacăze plimbate prin cerneală, ciocolată neagră, gem de prune puţin afumat și ţinut lângă sticla cu gaz. Mă leagă strâns cu taninii foarte puternici de gingii şi mă călărește până la sfârșitul sticlei.
În limba română asta ar suna cam aşa: un vin elegant, de o culoare rubinie ce nu te lasă să-i descoperi vechimea. Un miros parcă prea puternic de vanilie, apoi coacăze negre, puţin magiun de prune, piper, ciocolată şi un iz sensibil de petrol.
Gustul începe cu un atac puternic, tanini tari de-ţi amorţesc gingiile, fructe de pădure, condimente, ciocolată amăruie, cafea proastă, şi o dulce catifelare. Acest vin este unul foarte corect, se simte cabernetul şi destul de bine shirazul, dar dupa părerea mea nu are nici un fel de personalitate. Este un vin bun sau foarte bun dacă doriți și cam atât! Nu îţi lasă nici o amintire, bucurie că îl ai, regret că l-ai terminat, sau dorința de a mai incerca un pahar.
Vă întrebați dacă îmi pare rău că l-am cumparat? Nicidecum, compania prietenilor și a fetelor frumoase din Vamă a făcut toți banii, chiar mai mult!
Vă doresc să-l încercați cu plăcere!
Bogdan.
…va urma: „Moartea vine pe arome de Carmenere (thriller pentru producătorii de vin români)”!
.
.
Comentarii recente