Slider

2 la pahar. Azi, cu Georgiana Avram

Scris la 27 februarie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….În turneul de la Iaşi din week-end-ul trecut m-am întâlnit cu Geo Avram. Puneam la cale întâlnirea asta de vreun an, aşa că nu am mai ratat întrevederea.
….Duminică ne-am pus pe povestit chiar în apropierea unui frumos wine bar vis-a-vis de Piața Unirii, pe nume Red Wine Bar, inaugurat de curând. Aveam cu mine un vin care mi-a plăcut de când l-am descoperit (în 2012), pe numele său Chateau La Verriere sauvignon blanc 2013. L-am deschis și lăsat un pic să ia aer, după care am început să-l descântăm, aflâd despre Geo, că târgovișteancă fiind, a petrecut în București o perioada a studiilor şi a formării profesionale în domeniul economic, iar după o întrerupere de un an în Germania, a revenit zurück, dar în …Iași. Şi cum orice om cu privirea clară şi minim simţ estetic ar fi spus despre Geo că în mod sigur lucrează în modeling sau fashion design, ei bine, nu… activează în industria vinului. Ha!
….Nobless Concept este firma pe care Geo o conduce și care se ocupă cu comercializarea vinurilor produse la S.C.D.V.V. Am și vizitat depozitele firmei unde am găsit vinuri mai noi și mai vechi și unde am auzit că merlot-ul preferat al lui Radu Beligan se găsește aici, în Dealul Copoului. Printre soiurile ce „se liniștesc” poţi găsi Fetească Albă, Fetească Regală, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Golia, Merlot, Cabernet Sauvignon, dar şi Golia, Şarba şi alte soiuri hibridizate de care nici nu auzisem. Stațiunea S.C.D.V.V. are o tradiție mare și merită să afli cât mai multe lucruri despre ce se întâmplă aici, dacă esti pasionat de vinuri.
….În timpul ăsta, ne mai dădeam cu părerea despre Verriere-ul din pahare și redescopeream aromele exotice de citrice cu tușă mai pronunțată de mango, dar și de ierburi uscate, mai ales fân. Verrierul de 2013 nu e departe de cel de anul trecut și-l găsim domol, cu aciditate ridicată, prietenos și cu alcoolul  (13%) ascuns bine. Cele 7 papioane asupra cărora am căzut de accord,  ne-au creat acea stare plăcută de confort și voie bună, așa încât, poveștile din lumea vinului zonal a căror tradiţie pleacă de zeci și zeci de ani o poți găsi ca o poveste cu zâne și feți frumoși ai locului. Iar mare parte din făurarii acestor lucruri au adăpostit toate secretele astea prin beciurile stațiunii din dealul Copoului, în sticle ce stau soldățește cu capul în ceară prăfuite și încă nedescoperite.
….Cu siguranță am să încerc și eu vinurile astea, care încet-încet își vor face loc și în magazinele specializate și în listele unor restaurante, pentru că încep să fie căutate.
….Succes, Geo!
….RaSto

Les vins de Cîrjoaia

Scris la 25 februarie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

.…Cei de la Cotnari și-au făcut un obicei ca odată pe an (mereu în februarie) să se sfătuiască cu oameni din afara cramei asupra vinurilor pe care le au în pregătire pentru lansarea de anul acesta.
.…Așa că pe 22 februarie, puțin după ora 10.oo am început să dăm cu nasu-n probele de tanc, asupra tuturor vinurilor din reclota 2013, dar și unele din 2012 sau vinuri de vinotecă. Presă de vin, ADAR-iști, ONVPV-iști, somelieri, foști colaboratori ai cramei și bloggeri, ne-am aplecat serios asupra vinurilor produse în arealul Cotnariului. Așa că am stat cuminței la o masă mare și mai frumoasă decât cea din Palatul Victoria și am degustat cele peste 50 de vinuri în diferite stadii de evoluție. Lista completă și detaliată a vinurilor o gasiți la colegul Costachel, care a fost mult mai atent și priceput în ale fotografiei, el lipsind de la serata muzicală prelungită din seara precedentă.
.…După aproape 3 ore și ceva de degustări susținute, am concluzionat asupra celor mai bune 10 vinuri din Cotnari, iar Busuioaca de Bohotin sec 2013 ce urmează a fi îmbuteliată de Casa de  Vinuri Cotnari, a cam luat caimacul zilei, clasându-se pe primul loc. O mențiune specială se impune și asupra unui aligote făcut de Casa Bilius, dar și a altor vinuri care mi-au plăcut mai mult: Frâncușa 2013 , Grasa de Cotnari Colocviu 2012 și Feteasca Neagră 2013.
….Discuțiile din jurul fiecărei clase de vinuri testate au făcut, pentru mine, deliciul întâlnirii, pentru că e greu să nu remarci impresiile a 3 generații de oameni implicați și dedicați vinului de la Cotnari, poveștile (unele în versuri) și amintirile a 50 de ani de vinificație, care toate adunate înseamnă tradiție.
….Am încheiat vizita la Cotnari cu revederea frumoasei crame de lângă Castelul Vladoianu, ce pe vremuri străjuia întregul deal al Cîrjoaiei, loc unde astăzi se fac viitoarele vinuri de top ale Cotnariului și unde am să mă întorc mereu cu plăcere.
.…A votre sante!
.…RaSto!

Valurile Vinului la Brăila

Scris la 9 februarie 2014 in Povesti despre vin, Slider | 4 comentarii

….Că vinul face bine, m-am convins înca odată la Brăila.
….Am așteptat să se redeschisă autostrada A2 și-am plecat la drum prin munții de zapadă ai Drajnei și Sloboziei până am dat de-o barcă. Ajunsesem la Brăila, unde unde împreună cu prietenii mei de acolo, am continuat un concept de care m-am ataşat foarte mult: Iubeşte, Ajută, Zâmbeşte!, proiect la care Muzeul Brăilei şi Crama Oprişor nu au ezitat să asigure cea mai mare contributie la reuşita unui eveniment în care un tânar talentat brăilean – Vlad Gabriel Andrei – îşi va putea continua visul de a cânta la un nou şi performant instrument muzical.
….După planuri și analize de organizare logistice și de comunicare, a venit și momentul culminant: 6 februarie, ora 18.15. În una din cele mai frumoase construcții brăilene din centrul orașului – Centrul Cultural Nicapetre, noii membrii ai “conspirației” I.A.Z., au înfruntat frigul și munții de zăpadă din oraș și cu o punctualitate neîntâlnită de mine până acum, la ora 18.30 a început programul pentru care trebuie să recunosc, aveam ceva emoții. Doamna Maria Stoica ne-a prezentat un scurt istoric al imobilului recent renovat, Luminita Tzakis a prezentat Crama Oprișor, Ana Pavel și-a prezentat în avanpremiera creațiile fotografice, iar Cornelia Buzoianu și colegii săi ne-a reamintit câteva cover-uri în ritm de jazz.
….Mansarda clădirii, un loc absolut admirabil, dar mai ales potrivit pentru evenimente culturale de bun gust, devenise aproape neîncapatoare pentru cele 45 de persoane curioase și dornice să vadă, sa asculte și să simtă  lucruri adevărate și  frumoase, drept pentru care și noi ne pregatisem vinuri potrivite: sauvignon blanc Caloian 2013, chardonnay La Cetate 2011, rozeul Caloian 2013, feteasca neagră La Cetate 2011 și Drăgaica Roșie 2011. Am avut plăcerea să urc pe „cat walk”-ul de lemn prezentând primele 3 vinuri, timp în care o parte din gazde se agitau disperate să cobor de­-acolo. Asemenea oameni cu greutate (la propriu) nu mai călcaseră în jurul marelui vitraliu, doar Luminiţa a mai prins ceva curaj şi mi s-a alătura, evident, ei stându-i mult mai bine.
….După câteva mini-reprize muzicale, au ajuns la degustare vinurile roşii pe care Iulian Grigorescu le-a prezentat cu mare succes, feteasca neagră fiind oarecum vedeta, iar Drăgaica un deliciu, într-un oraș unde vinurile de Oprișor sunt aproape necunoscute.
….Una din atracții s-a lăsat ceva așteptată, pentru că la final, s-a început licitația pentru o sticlă de ISPITA, preț ce pleca de la 140 lei. Sticla era semnata de autorul vinului Liviu Grigorica, iar faptul că din cele 5000 și ceva de sticle lansate, se vânduseră din noiembrie până acum 3000 și un pic, a făcut ca în nu mai puțin de 15 minute, licitația să ajungă la …420 de lei. Fericita câștigătoare a fost Cristina Grigorescu, ce a ținut sticla tot restul serii ca pe un bebeluș de aur. Diferența obținută urma să ajungă tot în fondul de susținere pentru Vlad Andrei, de la care am aflat că se pregătește pentru Olimpiada Națională pentru violă și căruia toți i-am urat mult succes.
….La final, am aflat ca una din frumoasele doamne prezente și-a luxat piciorul pe ghețuș, dar nici în ruptul capului n-ar fi putut lipsi de la o asemenea seară, drept pentru care a stat până la sfârșit, doar vinurile și muzica alinându-i ceva din durere.
….A fost o seară unde oamenii cu suflet ai Brăilei, muzica, versurile, arta fotografică și vinurile au reunit rețeta de succes a unei seri speciale, care se cere repetată. “Conspirația” Iubește, Ajută, Zâmbește din Brăila e de abia la început, iar lucrurile merg în direcția în care oamenii talentați ai comunității nu se mai simt singuri.
….Succes!
RaSto
foto by Cristina Grigorescu și Octavian Mîță

Crăciun rustic la Arbanaş

Scris la 18 ianuarie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Acum, că este o perioadă mai relaxantă, îmi place să răsfoiesc fotografiile din perioada sărbătorilor de iarnă şi să retrăiesc cu ochii minţii clipele frumoase ale acelor zile.

După cum aţi bănuit, crăciunul l-am sărbătorit la Arbanaş, un sat rustic, protejat UNESCO, aflat în imediata apropiere a oraşului VeliKo Tarnovo. Am preferat să serbez aici crăciunul cu un grup de prieteni, pe de o parte, deoarece sunt prea sărac pentru a sta acasă, iar pe de alta pentru frumuseţea magnifică a acestor locuri. Cum spuneam, preţurile au fost modice, un sejur pentru două persoane de patru nopţi, cu mic dejun şi două mese festive nu a depăşit 150 euro.

Deci, daţi navală! Este un loc minunat pentru relaxare, aventuri nebănuite cu amanta, sau băute crâncene cu prietenii. Camerele sunt mari şi primitoare, în general mobilate rustic şi nu depăşesc 25-30 euro/noapte, iar restaurantele sunt intime, primitoare şi se mănâncă excelent. Ospitalitatea bulgarilor este ok.,dar parcă sunt ceva mai maleabili decât romanii. Vă pot da şi câteva mici exemple!

De cum am ajuns la Hotel Izvora unde rezervasem o cameră tip suită, am fost complet dezamăgit şi am refuzat varianta propusă. Ce să vezi, m-au plimbat gazdele prin tot ansamblul să-mi arate variantele disponibile, fiind dispuşi să-mi reamenajeze camera aleasă după bunul meu plac: nu vă place canapeaua, nici o problemă, o dăm afară şi punem în loc o masă, sau ce  doriţi…

Apoi în restaurant, ospătarii aveau în permanenţă colţurile gurii legate de urechi şi făceau tot felul de concesii pentru a nu ne pierde de clienţi. Ce rachiu ne recomandaţi din meniu, întrebam? Vă aducem imediat din partea casei răspundeau, sau dacă nu voiam să bem vinul restaurantului ci pe al nostru, imediat veneau cu paharele potrivite (pentru vin alb, roşu). Mai mult, într-unul din restaurante, când a auzit ospătarul că dorim să consumăm vinul propriu, a venit cu câte un pahar de vin din partea casei, pentru a le putea compara (dar ghinion, al lui era cam acru). Sau, că tot am venit cu vinul nostru, şi nu l-am comandat din restaurant lor, l-am întrebat pe ospătar ce ne recomandă pentru a “intra” vinul mai bine. Ce să zic, cu toate că nu era în meniu, a venit cu un ghiudem, sau babic, ce o fi fost el, de ne-am mâncat şi degetele. Nu vă exagerez, cu toate că era ora două noaptea şi pocneam de sătui, în trei inşi, cred că am mâncat cel puţin un kg. de ghiudem. Şi aş mai putea continua…

Una peste alta, concluzia este, că erau serviabili, iar mâncarea excelentă, fie că alegeam restaurante cu meniu tradiţional, sau cu meniuri mai sofisticate. Nu am aşteptat niciodată până să ne aducă mâncarea mai mult de o jumătate de oră, asta în cazul felurilor celor mai sofisticate. Şi desigur, atunci când aşteptarea era mai lungă, primeam din partea casei fel de fel de gustări pentru a umple timpul. Cred că asta ar fi o idee bună şi pentru restaurantele romaneşti, ce spuneţi?

Mâncarea şi băutură!

Am mâncat tot felul de chestii, de la tocănitele tradiţionale până la sofisticaturi gen: vită cu ficat de gâscă şi nu ştiu ce sosuri pricopsite, dar, un singur meniu mi-a rămas şi acum lipit de creier. Este unul simplu: mini coaste de berbecuţ prăjite, cu mujdei de usturoi. Doamne, am mâncat până am plesnit, cu ambele mâini, cu nasul, plin de seu până în vârful urechilor şi tot nu era chip să mă opresc. Ţi se topeau în gură, îţi curgea seul fierbinte pe degete şi pe faţă, dar de cum le înghiţeai simţeai că se sfârşeşte lumea, dacă nu mai încerci o bucată. Am mâncat oaie prin toată lumea arabă, unde se zice că este fără asemănare, dar ca aici…

Vinurile băute, am preferat să fie bulgăreşti şi o să vă scriu despre două dintre ele. Nu înainte de a vă preciza, că preţurile în restaurante erau cam 1,5 X preţul de retail. În nici un restaurant nu am văzut vreun vin dublu ca preţ faţă de magazin. Ca exemplu, vă pot spune că Enira Reserve 2007 ce costa în magazin 36 leva, în restaurantul hotelului nostru avea preţul de 55 leva.

Damianitza No Man’s Land – Kometa 2010.  Este un cupaj de Merlot 75%, Cabernet Sauvignon 25%, cu alcool de 14,5%, care între noi fie vorba este perfect integrat. Dacă nasul este frumos, cu fructe de pădure, coacăze, vişine, condimente, ciocolată şi un pic de fum, gustul pe mine m-a dezamăgit. Este un vin cu un corp subţire, fără amplitudine şi în general prea moale. Este destul de lung e adevărat, dar vorba prietenilor mei gălăţeni, pare gol la mijloc. Costa şi destul de mult 40-50 leva, aşa că personal nu am fost impresionat de acest vin, ba din contră.

Katarzyna Estate Les Fleurs – Chardonnay 2012, alcool 14%. Este un vin frumos, un vin şcoală cu o tipicitate de invidiat. Dacă cineva nu înţelege termenul de onctuozitate vinul acesta este capabil să-l exemplifice. Aromele au o paletă extrem de largă începând cu pere coapte şi miere, apoi unt şi nuci prăjite cu vanilie. Gustul este amplu şi bogat, îţi dă senzaţia că-ţi umple gura, dar este totuşi elegant şi cursiv. Acum şi la preţul de 20 leva (aproximativ 45 ron) cât costă, mi se pare o alegere excelentă.

Bogdan.

Arbanas