Poveștile Bucătăriei Românești -Episodul 1- Urzici la cuptor
….Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
….”Mâncare de urzici fierte spre sănătate” Rețetă din vol. 1 – Dobrogea și Câmpia Română 
….Prima mâncare a urzicilor era însoțită de formula magică: „Atunci să mă doară pântecele, când va face femeia mânz și iapa copii”.
….Rețeta originală: 1 kg urzici tinere / piper / 4 linguri făină / o ceașcă de orez cu bob lung / 1 pahar lapte / 50g. unt și 50g. unt pentru uns tava / 4 ouă / 200g. telemea de Brăia.
….Cum se face? Se îngrijesc bine urzicile, cu apă multă, că au nisip și vietăți, se pun la fiert. Oule se bat bine cu făina, laptele, untul, până se fac pastă și spumă. Se spală și se fierbe orezul. S-au muiat urzicile? Se scot, se scurg, se toacă, se amestecă cu orezul fiert și pasta de ouă. Cratița se unge bine cu unt. Deasupra se rade brânza.În cuptorul bine încins la foc mărunt vor sta o juma’ de oră, să se-nchege și să se aurească brânza.”
….Aşa că după ce-am „grijit” urzicile opărindu-le, le-am tocat, dar chef Make a adăugat și 2-3 
frunze de leurdă, ca să le sporească un pic aroma. Mai mult de-atât nu ne-am abătut de la rețeta de mai sus, cu excepția vinului pus alături: Crâmpoşia de Cepari, din 2011. Dacă tot mâncăm româneşte, atunci să şi bem lafel… Urzicile au ieșit bine, după cum se vede în fotografii, scoase din cuptor în formă de pască trandafir și în formă de mufin (brioșă), asta ca să-l atragă și pe Alexică. Am așteptat să se răcească și ne-am așezat mai aproape de șemineu, avertizați fiind de preietena de la TV, aceeași Romica Jurca. Amestecul de „paie” de la cuptor după ce s-a răcit, a avut darul să ne revigoreze lafel de mult precum crâmpoșia asta de lângă Drăgășani, care avea o culoare galbenă tot pai, cu tentă aurie și lăsând mici bule în pahare, semn că s-a păstrat bine și are destulă aciditate. Aroma crâmpoșiei (de flori galbene, citrice și ceva miere de salcâm) nu are cum să nu-ti creeze poftă de primăvară, după al doișpelea dumicat de urzici. Mai ales că prima senzație creată de vin este de ușor dulceag cu tentă de demisec, cu structură bună, aciditate suficientă, dar mai ales gustos. Cele 12,8 grade de alcool se amestecă bine și conferă senzația unui vin destul de vioi, 
prietenos și darnic cu asocierile culinare.
….Față de cele maxim 8 papioane primite de chef Make, vinul primește +6 papioane pentru cei 30 de lei cât am dat pe el la magazinul din Slatina, unde deasupra sa se afla o întreagă casă memorială, așa cum se vede din fotografie. Iar de la Crama Cepari ramâne să mai încerc ceva vinuri, pentru că promite.
….Urzici la cuptor și crâmpoșie, ce deliciu românesc!
….Cu bine,
….RaSto
Toamna în Thasos ( publicat in vinul.ro)
Thasos, această insulă din nordul Greciei, este după părerea mea una dintre destinaţiile preferate ale romanilor. Aici, din zece maşini întâlnite pe drumurile prăfuite ale insulei cu siguranţă nouă au numere de Bucureşti şi probabil, cea de a zecea de Cluj, Suceava, ori Galaţi. Atmosfera este şi ea una pur românească, neexistând vila unde să nu sfârâie grătarul cu micii aduşi de acasă, sau manelele date la maxim. Tavernele au meniu în limba romana, iar băcăniile au afişe mari cât toată vitrina de genul “avem peşte proaspăt”, scrise în dulcea limba romana.
Pe plajele superbe tronează exact ca la Eforie Sud ori 2 Mai, lăzile frigorifice, cu bere rece şi sandvişuri cu salam de Sibiu. Părinţii urlă cât îi ţin plămânii la bieţii copii, aceştia tipa a răzbunare, îi scuipă, începe războiul, intervin bunicii şi uite aşa le poţi avea pe toate: un soare şi o plajă de vis la pachet cu atmosfera pitorească mioritică.
Dar, odată cu sosirea toamnei, şi mai ales cu începerea anului şcolar tot zgomotul dispare ca prin minune, se aşterne pe întreaga insulă un val de linişte plăcută, iar viaţa devine dintr-odată paradisiacă. Plajele tăcute şi pustii ţi se oferă goale, tavernele care altădată pline de omuleţi înghesuiţi laolaltă, păreau îmbâcsite, acum parcă se deschid, înfloresc şi te ademenesc direct din stradă prins în valuri de miresme îmbietoare.
Da, acum este momentul să înceapă dezmăţurile bahice şi culinare, acompaniate de buzukia tradiţională, care să nu se sfârşească nici măcar la ivirea zorilor! Acum, trebuie să încerci împreună cu prietenii caracatiţa uscată la soare, udată din belşug cu vinuri albe greceşti, apoi kokoretsi împreună cu mielul suculent la proţap, înecat eventual în Syrah-ul corpolent, negru şi adânc ca marea, de la Crama Domaine Gerovassiliou.
Şi ca să vă enervez şi mai tare, o să vă prezint un vin fără asemănare, tot de la crama sus amintită!
Este vorba despre un vin alb, Ktima Gerovassiliou 2013, asamblaj din două soiuri tradiţionale: Malagousia şi Assyrtiko. Vinul provine din provincia Macedonia şi este făcut de însuşi Evangelos Gerovassiliou, considerat unul dintre pionierii noi industrii viticole şi cel mai bun oenolog grec din acest moment. Chiar asamblajul în sine este considerat unul inedit el fiind cel care a readus la viaţa soiul alb Malagousia şi la refăcut celebru.
În pahar, vinul are o culoare galben – verzui strălucitoare, cum îi stă bine unui vin tânăr.
Aromele sunt curate, iar pe un fundal de fructe exotice simţi iasomia şi un pic, dar numai un pic de mentă. Apoi, dacă eşti foarte atent, ca o briză uşoară de vară, direct de pe plajele stâncoase, vine discret o uşoară undă minerală. Şi nu numai atât!
Gustul este sec, cu un echilibru de excepţie, care nici măcar nu te lasă să bănuieşti alcoolul de 13,5%. Aciditatea ridicată şi gustul cu senzaţia citrică de lămâie, face că vinul să pară fresh şi plăcut, la fel ca şi finalul lung şi acrişor. Ce mai; un vin spectaculos, cremos şi cu o savoare de invidiat. După mine, acest vin îţi deschide intrarea spre sufletul greciei adevărate, te face să simţi ca fiind parte a locului, te răcoreşte precum valul, dar te îmbeţi precum măgarul! Şi toate, fără ca măcar să-ţi dai seama…
Bogdan
Mai multe
VinCE Budapesta 2014 şi Dunărea Albastră
….1 martie. Budapesta. VinCE 2014. Wine Show.
….De Marţişor eram înscris la „excursia” de-a lungul Dunării – Blue Danube Wines– de la izvoare până la vărsare. Adică, în hotelul Royal Corinthia din centrul Budapestei, într-una din sălile amenajate, am luat parte la un interesant masterclass susţinut de Caroline Gilby – Master of Wine din U.K., în care ne-au fost prezentate vinuri din 8 ţări: Germania, Austria, Slovacia, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Rep. Moldova. Excepţie de la traseu a fost Ungaria, care gazdă fiind, puteai să degusti pe holurile hotelului sute de vinuri. O altă excepţie ar fi faptul că deşi, Rep. Moldova nu se întâlneşte cu Dunărea, a fost luată în considerare deoarece este în proximitatea ei, pe când Ukraina, care are tangenţă cu un braţ al Dunării, nu are tradiţie sau crame de luat în seamă.
….Eram curios sa văd dacă MW Caroline Gilby are informaţiile corecte depre vinul românesc, pentru că de multe ori am citit sau am auzit destule confuzii despre România sau ce se face pe la noi. Până să ne vină rândul, alături de Mihai care n-a adus vinuldincluj, stăteam cuminţei făcând cunoştinţă cu vinuri din amonte de noi.
….Ideea de traseu viticol și prezentarea au fost extrem de plăcute și presărate cu acel fin umor britanic, o plăcere să asculți notele de degustare și impresiile Carolinei. Un lucru e cert cu acești MW: în afară de cunoştinţele lor despre vinuri şi experienţele şi documentările lor, au acel dar al povestirilor frumoase, dar mai ales ştiu să scoată şi să redea esenţa vinurilor într-o descriere elegantă, colocvială, scurtă și prietenosă, cucerindu-te.
….Ajunși la România, ne-a fost prezentat Domaine Ceptura Rouge 2009 de la Davino. 
Am fost atent la scurta istorioară a cramei, descrierea vinului, prezentarea procentajelor de blend al vinului, localizarea pe hartă, descrierea zonei, a winemaker-ului și impresiile personale despre câteva soiuri cultivate in zona Ceptura. Bravo Caroline! Totul foarte corect și fără gafe sau omisiuni. Finalul prezentării a avut două direcții, fără a uita să menționeze că este o părere personală: „mi-aș dori ca în România să mai fie încă 30 de crame cu această calitate a vinului” și „nu cred în succesul soiului Fetească Neagră vinificat de sine stătător, ci mai degrabă stă în cupaje”. Ei, aici ce poți să zici de gustul femeii, decât că trebuie să-i dăm mai multe variante să bea și poate o convingem să-și schimbe părerea despre soiul nostru.
….La final, nu pot să nu remarc 3 din vinurile gustate „pe traseu”: Rieslingul 2011 de la Egon Muller, Borovitza Gamza (cadarca) din Bulgaria și cupajul alb Aleksandrovic Triumf Barique 2012 din Serbia, cu care promit să-mi fac de cap cu primul drum în Serbia, pentru că noul meu amic Dusan Jelic de la Wines of Balkans, mi l-a rezervat la seara de Bring Your Own Bottle din Belgrad (26 martie) unde minim 40 bucăţi #winelover-i din Europa ne vom întâlni.
….Și sigur vă țin la curent.
….Noroc,
….RaSto
Tihnă şi roze
….Trăim vremuri bune.
….Avem guvern nou, cu udemerişti mai mult in decât out, avem preşedinte nou la F.R. de Fotbal, avem samsari de fotbalişti după gratii, iar în pregătire alte sute de dosare pentru viitorii ocnași. Dar oraşul e plin de flori în pregătirea zilei de 8 Martie şi femeile sunt zâmbitoare pentru că şi-au pisat nuca pentu mucenici. Totuşi, vremea asta zemoasă nu-mi prea place, cu ploaie, bălți, vânt şi frig. Cam de rahat, dar nu de-ăla turcesc. Ca şi Băsescu în funcţie. Dar noroc că toate trec şi binele învinge. Întotdeauna. Toate sărbătoritele de 8 Martie știu că binele învinge. Pentru că vine primăvara.
….Şi pentru că toate-s la locul lor şi n-am niciun chef să mă pun la curent cu politica geo-strategică şi şucărul din Crimeea, 
mi-am pregătit la rece un roze proaspăt de la Liliac (Wine Company), din 2013 și mi-am propus să mă fac comod în fotoliu ca să văd un film vechi (din 1995) cu actriţa mea preferată: Kate Winslet. Iar asta, pentru că mai nou, asociem lucrurile care ne plac cu vinurile.
….Sense and Sensibility – Poveste, decor și costume tipic britanice, care te introduc în atmosfera din sud-vestul Angliei de la finele anului 1800 se potrivesc cu licoarea din pahar: o culoare de roze foiță de cepă, strălucitoare, clară și tentantă. Îl miros și-mi vin arome reținute de frăguțe și frunze de căpşune puţin coapte şi delicate. 
Totul decurge molcom și datorită vinului trec cam ușor peste intrigă, asta și pentru că tocănița mea picantă de rinichi cu fusilli era gata. Încep să apară piesele grele ale distribuţiei şi pe lângă favorita mea Kate, ies la rampă, precum starurile din film, notele gustative: atac teribil de plăcut și cu aciditate ridicată, mereu în acord cu aromele (Kate Winslet), mătăsos și cu eleganță (Emma Thopson), structură și robustețe blândă (Alan Rickman), vioi și zglobiu (Greg Wise) și un post gust soft de grapefruit ușor dulceag (Hugh Grant). Filmul ca și vinul e presărat de o mulțime de alți actori mari, cum au mereu englezii, așa cum și vinul poate să arunce o paletă foarte mare de exprimări, care în mare parte le găsiți în postarea cu accente sexy a amicului Mihai de aici. Eu l-am cotat la +7 papioane fără emoție.
….Filmul, dacă nu l-ați văzut, sunt convins că-l veți urmări cu plăcere, dar n-am putut să mă bucur pe deplin de happy-end, pentru că tocănița mea fiind prea picantă, vinul s-a dus cam dus repede, precum berea la meciuri mari și în loc să să fiu fericit de rolul mare făcut de Kate, mi s-au umezit ochii de necaz că s-a terminat vinul.
….Și cum mai toate filmele cu fata asta mi-au plecut, m-am bucurat să aflu că acestei mari actrițe i se va acorda Hollywood Star on Walk of Fame, ceea ce a mai făcut să-mi să-mi treacă necazul. Până la urmatoarea sticlă de roze Liliac 2013, la Centura Roze din mai.
….Noroc, tihnă și vizionare plăcută.
….RaSto
.
.
Comentarii recente