Domeniul Vlădoi

Scris la 2 aprilie 2014 in Povesti despre vin | Un comentariu

….Săptămâna trecută am revenit la restaurantul Ginger pentru o degustare de vinuri de la Domeniul Vlădoi, Crama Siminoc. Unde ziceţi voi că se afla aceasta cramă?

Aţi ghicit, este fix în centrul satului Siminoc (lângă oraşul Murfatlar) şi este proprietatea domnului Nelu Vlădoi – un mare pasionat de vinuri.

Domeniul cuprinde 19 ha, dintre care 9 sunt pe rod, plantate cu vie nobilă începând din anul de graţie 2006. Ca şi soiuri albe aici sunt: Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Chardonnay, Tămâioasa Românească, Feteasca Regală, Riesling Italian, iar roşii: Merlot, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagră, Syrah.

Dar, să vă zic ceva păreri personale şi despre vinurile degustate:

Feteasca Regală 2012, alc 12,5%, vine cu arome plăcute de flori albe şi fructe gen: mango şi măr verde. Apoi, gustul este fresh amintind de grapefruit, cu aciditate bună, poate puţin prea astringent şi cu alcoolul dezechilibrat pe final. Per total însă, un vin bun, uşor băubil, plăcut şi răcoros, de băut de la primă adiere a vântului de primăvară, până departe în miezul toamnei.

A urmat Sauvignonul Blanc 2013, alc 12,8%, în aceeaşi notă, fără tipicitate de soi şi parcă puţin gol în corp, cu mineralitatea mai mare, dar la fel de fresh şi de plăcut, iar pe final cu un gust ceva mai lung şi migdalat. Bun!

Rieslingul Italian a avut o structură superioară, vinul fiind mai bogat în gură, echilibrat şi cu o aciditate mai mare, revigorantă.

Muscat Ottonel 2012 vinificat în sec, a etalat un nas ceva mai reţinut decât era de aşteptat, elegant, fin şi catifelat cu pere şi piersici coapte, miere, gustul fiind mai proaspăt decât m-aş fi aşteptat, cu note exotice şi o aciditate ridicată care-l făcea parcă să pară viu şi foarte zglobiu.

Apoi am avut pare de un Chardonnay 2013, fermentat în baric (60% franţuzesc, 40% românesc), care m-a uns la suflet. Pe de o parte bine-nţeles datorită onctuozităţii lui, dar pe de alta, datorită aromelor florale şi de vanilie atât de curate şi intense. Gustul, nu era foarte aromat, dar echilibrat, rotund şi catifelat. Lemnul se simţea foarte puţin, iar finalul cu migdala şi vanilie îi dădea o aură plină de eleganţă şi nobleţe.

A urmat un roze făcut din Feteasca Neagră servit destul de cald, pe care l-am asociat cu mâncăruri condimentate, aşa că nu prea am ce să comentez.

A venit rândul vinurilor roşii: Ferească Neagră 2011 şi 2012 care au fost ok., într-o notă parcă mai rustică.

Ce m-a impresionat însă, a fost Merlotul 2011, un vin cu  arome puternice de fructe de pădure şi condimente. Cu un gust uşor acrişor cu coacăze negre şi vişine, urmat de ciocolată şi condimente care te dominau, nu alta. Tanini puternici dar foarte rotunzi, corpul plin dar fără senzaţia greoaie de gem şi structura echilibrată, îţi lasă impresia unui vin puternic. Asta, poate şi datorită finalului lung şi persistent. Alcoolul este de 14% şi acest lucru se simte puţin în gust, dar nu foarte deranjant. Este un vin peste care o să mă aplec mai serios, cu prima ocazie când o să-mi cadă în mână!

Acum ţinând cont că preţul vinurilor albe la raft, este undeva în jurul sumei de 20-25 ron, iar ale celor roşii nu mult mai sus cred că aceste vinuri chiar trebuie încercate! În Bucureşti le găsiţi aici, iar la vară în drum spre mare, cred că merită ocolul până în satul Siminoc (din Autostrada Soarelui ieşirea spre Medgidia la 1,5 km. distanţa).

Bogdan

 

Un comentariu

  1. Mi-au placut,vinurile voastre. Astept noutati.

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Poveştile Bucătăriei Româneşti - Episod 5 – Pui cu smântână » Povești cu vin - [...] greu să reglez atenţia la papile, aşa că o altă variantă a notelor de degustare la găsiţi aici. La…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *