O verticală cu Flamboyant

Scris la 16 decembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-O verticală din 8 vinuri de top de la celebra cramă Davino din Dealul Mare este un eveniment care nu putea fi ratat. Astfel că, imediat ce am auzit de evenimentul de la Winestone m-am și înscris în prima serie (da, va fi și o a doua pe 16 decembrie), în ciuda prețului destul de mare, chiar daca în luna asta portofelul și cardul cam au de suferit :).
—-Nerăbdător am ajuns mai devreme față de momentul startului oficial, dar organizatorii – duo Cosmin – Pop și Udrea- nu m-au lăsat pe uscat și am încercat, în premieră pentru mine, Monogram 2018 Fetească Albă. Un vin intrigant, cu o complexitate mai rar întâlnită, având în vedere soiul. Cred ca este un vin alb care acum te face să te întrebi cum va fi peste 2-3 ani, eu estimând o surpriza plăcută, chiar daca nu este albul cel mai prețios al cramei. După ce au mai început să apară din participanți, am atacat un alt vin alb mare, Rezerva Alb 2012 (de fapt ultimul an în care s-a mai făcut vinul cu aceasta denumire) la magnum, vin din rezerva unuia din proprietarii cramei Davino, Dan Balaban, prezent la eveniment. Aur în pahar, cu notele specifice Riesling-ului Italian dominându-le pe cele ale Sauvignon-ului Blanc, totul pe un fundal de arome specifice baricului. Echilibrat, onctuos, cu o aciditate (fie ea și corectată) vioaie încă….ce mai, un vin mare și care mai rezistă lejer câțiva ani (la fericiții care mai au).
—-Cu obișnuitul delay („doar” 30 de minute), am început verticala cu Flamboyant 2009. Un nas mai evoluat decât ne-am fi așteptat, dar interesant, cu taninuri ferme, note ușor balsamice, postgust lung.
—-2010 a fost afectat total de condițiile de păstrare cel mai probabil, tulbure, cu un nas de zeamă de varză… fapt ce l-a determinat pe dl. Balaban să aducă din rezerva proprie o altă sticlă. Vinul nu prea a beneficiat de aerare, dar a părut extrem de fresh, plin de fruct, cu potențial de învechire și poate dacă nu avea niște note de trandafir (inexplicabile pentru mine) ar fi fost vinul serii. Oricum m-a făcut curios să încerc și eu sticla din rezerva personală!
—-2011 a fost mai dur, cu taninuri puternice, ușor prăfoase.
—-2012 a părut mult mai soft la început, dar pe măsură ce se deschidea a fost vinul cu multe aprecieri, în special doamnele găsindu-l excelent. Poate că din cauză că și mie mi-a plăcut foarte mult, 2013 a fost un pic defavorizat, taninurile mai ferme fiind probabil de vină.
—-Dintre 2014, 2015 și 2016, de departe 2015 a fost cel care mi-a atras atenția, prin echilibrul de care deja dădea dovadă, plus că estimez și un potențial bun de învechire, celelalte două având nevoie de timp să se așeze.
—-Cireașa de pe tort a fost Rezerva Roșu 2013, cel mai echilibrat și elegant vin al serii, confirmând senzația că am asistat la o seara de vinuri „Supertoscane”…..din Dealul Mare.
—-Un eveniment care ar fi fost păcat să-l ratez, într-o loc ultracentral (ușor accesibil), elegant și unde am să revin cu siguranță.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *