Cine e “Piţi” şi ce vrea ea?
….De curând m-am întors, după câteva zile petrecute la Mamaia, aşa că am studiat intens fenomenul “Piţi”, putând să vă explic şi vouă acest fenomen pe îndelete.
….În primul rând, vă asigur că “Piţi de Club” sau simplu “Piţi” nu mai este ce a fost. Gata! Este o damă rasată, cu studii superioare, inevitabil “Dreptul” său “ASE-ul”, vorbitoare de una sau mai multe limbi străine. Are ceva cultură, poate purta un dialog, sau după caz – ţine un monolog, deci la prima vedere, poate trece drept o femeie obişnuită. Dar, oare ce o face atât de specială şi cum o putem identifica în public? De identificat este foarte uşor, deoarece iarnă, vară, poartă o rochiţă sau fustiţa mini, fix până la…, nici un centimetru mai mult. Poartă numai pantofi cu tocuri generoase bătând spre 20 centimetri, eventual tricouri transparente sub care să se vadă perfect sânii bine “lucraţi”, ocazional bikini. Iarna – costumaţia este cea standard de vară, la care se adăugă bine-nţeles paltonul!
….Dar, cum arată la corp “Piţi”? Biiiiiine frate!
….De obicei “tunata” şi câteodată (dar mai rar) naturală, arata exact după mărimea portofelului tău! Nu ştiu cine o îndruma, ce forţă supranaturală îi arăta calea, dar este exact după mărimea şi grosimea posibilităţilor tale. Te descoperă, facă ca măcar să bagi de seamă: portofel mic – “Piţi” minionă, ceva mai grăsuţă; portofel mare – “Piţi” înaltă, frumoasă de pică; portofelul gigantic cu toate cardurile pământului, dar numai de la “Gold” în sus – apare desigur “Piţi Supremă”. Are doi metri, picioarele legate direct de urechi, cu sânii ridicaţi ca papucii turceşti, fundul bombat ca Audi 80, buze senzuale şi groase pentru a putea suge “cardul” până la ultima picătură! Dar, parcă poţi să-I zici “nu”, când îţi vine s-o iubeşti acolo direct în stradă, fără alte comentarii?
….E adevărat, mai există şi “Piţi tip Pinocchio”, vezi Tonciu, dar dacă la bărbaţi se zice că nasul mare implica şi altceva la fel de mare, la femei nu face obiectul acestui articol!
Ce să vă mai spun: “Piţi” ne colorează viaţa în roz, ne face să ne simţim importanţi, frumoşi, deştepţi, dar toate acestea în limita bugetului pe care îl alocam. Nu există viaţă fără “Piţi”! Nici după “Piţi”, dacă faci greşeală să-i aloci întregul tău buget…
….Acum, ajuns acasă în Bucureşti, nu am rămas decât cu amintirea frumoasă şi totuşi vreau să-mi imaginez că pot fi şi eu o “Piţi”! Aşa că pun mâna şi-mi pregătesc ceva fineturi, gen fructe de mare şi desfac o sticlă de cavă (vin spumant spaniol, că nu e voie să-i zicem şampanie): Agustí Torelló Mata Reserva Brut 2009, pe care o puteţi găsi şi voi în momentele când doriţi să deveniţi „Piţi” pe site-urile spaniole aproximativ la 10 euro/bucata.
….Mă dau pe spate, adulmec bulele şi mirosul de biscuiţi crocanţi, apoi cel floral cu iz de citrice şi suspin de fericire. Ştie „Piţi” ce e bun, zic şi iau prima gură. Gust fin, elegant, răcoritor cu mere verzi şi lime! Parcă simt în gust şi ceva mineral, poate o scoică de mare puţin picantă, sau poate am băut prea mult. Oricum, e plăcut să fiu „Piţi”! Mai vreau, zic şi că o adevărată „Piţi”, râgâi de plăcere…
….Vă doresc numai „succesuri”… la Piţi!
….Bogdan
Mai multe
2 la pahar. Episodul 4. Azi, Mihai Nicolici
….În ultimii ani numărul wine-barurilor și al magazinelor specializate în vânzarea de vinuri a luat amploare. Anul acesta, pe 1 februarie s-a inaugurat Private Wine, un magazin modern, funcțional, cu o ofertă mare și foarte frumos. Unul din acționarii acestui magazin este Mihai Nicolici, o cunoștință mai veche de-a mea. Ne știam din vedere de prin anii ‘87-’88, fiind colegi la Facultatea de Instalații. Apoi ne-am regăsit în 2007, fix de 1 mai, la Cormoran, într-o acțiune de ecologizare a Deltei Dunării, iniţiată de organizația Salvați Delta, condusă pe atunci de Dragoș Bucurenci.
….De atunci, ne revedeam pe la degustări, GoodWine-uri și alte evenimente bahice. Povestea lui Mihai în relația cu vinul este una foarte interesantă și pleacă de la un eveniment medical, doctorul său recomandându-i doar un strop de bere, ocazional. Și nu mai bine un strop de vin, decât unul de bere? Apoi, cu ocazia unei onomastice, sărbătoritul fiind un iubitor de vinuri, a decis să-i facă o surpriză, hotărând să-i cumpere un vin mai pricopsit. A mers la Arte & Vino și l-a cunoscut pe dl. Marian Timofti, de care a rămas impresionat.
….Probabil că atunci s-a produs declick-ul spre vin, care în scurt timp s-a s-a trensformat în pasiune. Atât de mare, încât astăzi, după ani de afaceri în domeniul distribuției de presă, a devenit nu numai o pasiune, ci și o afacere. Iar povestea continua, în timp ce Mihai a desfăcut o sticlă rece de tamâioasă românească Colocviu la Roma de la Casa de Vinuri Cotnari.
….Și eu mă pregătisem pentru întâlnire și adusesem un pește afumat, pastă de anșoa, sushi și ceva brânzici grecești pe felii de kiwi.
….Vinul nu-l mai încercasem de la degustarea din proiectul 20 pentru Pavel, din aprilie anul ăsta și mi se facuse poftă de o tămâioasă seacă. Frumoasă culoare. Gălbior, clar, limpede și tentant. Mihai remarcă aromele de fructe coapte dulci, dar și ceva vopsea!! Îl mai lăsăm 3-4 minute să ia aer și simt multe flori în nas, de parcă se mutase în grădina botanică în pahar. Și trandafiri și bujori și ceva frezii. Sărătura din gură ne obligă să-l degustăm mai repede și prima senzație e de dulce-acrișor foarte plăcut. La început mi s-a părut apos, pentru că l-am băut de sete, dar apoi simți că are putere, aciditate, alcool subtil(13,5%) și destul de mineral, iar Mihai conchide cu concluzia: extractiv! Corect. Finalul e sec bine de tot şi cere mizilicuri. Eu l-aș fi lăsat la un rest de zahăr ceva spre 3,5-4 g/l de zahăr, dar George Maluțan
știe mai bine ce și cum. Mihai și cu mine „cădem la pace” și concluzionăm că e un vin bun, de peste 6 papioane si jumătate şi ne-a plăcut.
….Și continuând povestea lui Mihai, am aflat că pornise business-ul cu vinuri, mai întâi cu magazinul online Private Wine, însă nu se putea opri la atât, iar acum oferta pleacă de la magazinul în sine, până la consultanță, vizite la crame, organizări de degustari la tine acasă asistați de somelier și restul de evenimente legate de vin.
….Am plecat de la Mihai Nicolici nu înainte de a pune cap la cap câteva idei de proiecte comune, iar joi (5 septembrie), nu uitaţi să-l vizitați la magazin, unde are loc o degustare în „blind” de vinuri roșii şmechere.
….Noroc și succes Private Wine!
….RaSto
Oltenia la bob mărut
….De mâine, vin2.ro începe turneul celor 4 crame olteneşti: Corcova, Vinarte (Stârmina), Oprişor si Domeniul Coroanei Segarcea. Dacă vom scrie cu „văzurăm” şi „băurăm”, înseamnă că ceva ne-a rămas în sânge.
Mai multeRose fume
….Cu ceva zile în urmă, de peste garduri în Chitila, îmi venea un miros enervant de vinete coapte. Enervant pentru că mi-a facut poftă. Și în loc să cutreier muzeele, simezele și bibliotecile din București în week-end (!!), 
am hotărât să stau acasă și să mă afum cu vinete și ardei kapia la “locomotiva” din curte.
….În piață la “16 februarie”, pe șoseaua Chitilei, am găsit prețuri mici la legume și-am luat ca înecatul. La întoarcere, am dat o tură mică și prin Carrefour și printre altele, am găsit o sticloanță mare de vin rose provensal, din a cărei etichetă nu întelegi nimic. Dar trebuie să recunosc și că prețul mi-a făcut cu ochiul: 40 lei 1,5 litri Cotes de Rhone. Curios și hapsân, l-am luat.
….Și cât timp am ales lemnele, am făcut focul și m-am organizat, s-a răcit și grande bouteille. De culoare nu vă pot spune decât că are culoarea foiței de ceapă, pentru că aveam numai fum în ochi și ceva “lacrimi” sub nas. 
De-aici și mirosul discret din care am remarcat ceva citrice și o cireașă rătăcită pe-acolo. Aduce mai mult a sauvignon blanc cu amestec de cabernet. Dumnezeu știe ce mai era în pahar, dar la 12,5% de alcool, foarte rece, iar eu foarte încins, l-am băut ca pe Brifcor de 23 August. Post gustul a fost puțin amărui și absolut fume din cauza ardeilor care sfârâiau pe grătar, așa ca nu vă puneți mari speranțe în el, dar nici nu-i de aruncat.
….Cu un mizilic de brânză, niște vinete tocmai tocate și un păstrăv de Dâmbovicioara, regăsim un vin de vară sec, de plajă, de seri călduroase, iar secretul său este strict legat de temperatură: foarte rece. Ceva peste 5,5 papioane zic că-i stau bine atârnate, dar repede că avem de decojit ardeii.
….RaSto
Cu bagheta prin cramă
….Deși l-am degustat pentru prima oară la crama SERVE, în urmă cu două luni, apetitul pentru chardonnay-ul Terra Romana 2012 mi l-a provocat Un Vin pe Zi, unde oferta a fost foarte bună.
….Impresii și note de degustare complete le puteți citi acolo, unde Mihai, Nicuşor și Răzvan Avram fac review-uri complete, dar și usor diferite. Ca sarea, după gust.
….Chiar nu mă omor deloc dupa vinurile albe baricate în exces, înecate în butoaie afumate, precum cele importate sau cele din Săhăteni. Chiar îmi era frică (după primul nas) că iar am parte de vreo înecăciune. Ei bine, nu! Nenea Rotărăscu a învârtit el cu bagheta aia magică prin cramă și prin butoaie și a știut cât și cum să lase vinul la fermentat și cum să-l așeze, astfel încât a creat un echilibru foarte bun între arome, fructozitate, aciditate, alcool și structură.
….A ieșit un vin plăcut și extrem de generos în asocierile culinare, tocmai bun pentru astea 2-3 zile mai răcoroase.
….Și față de cele trei comentarii de mai sus, pe care țin să le citiți, vă mai spun un mic secret despre chardonnay 2012 Terra Romana : după ce-l răciți bine și l-ați destupat, mai lăsați-l măcar 10 minute la aerisit. Sigur îi veți da 7 papioane. Un vin pe care mai ales doamenele îl vor savura cu placere.
….Noroc,
….RaSto
.
.
Comentarii recente