Scor egal: 2-2

Scris la 13 mai 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Ultima zi a săptămânii trecute (duminică -11 mai) nu începuse bine deloc.
—Încă de la începuturile zilei, după ora 00:00, uitându-mă la Eurovision, intrasem ușor în fibrilație… Desigur, țineam cu ai noștri, care au avut o melodie rezonabilă și care meritau să se claseze la final în primii 10. Dar când am văzut cum se votează în favoarea concurentei (concurentului?!) din Austria, a început să-mi zvâcnească vena cavă. Melodia bărboasei Conchita Wurst , nu zic, a fost puțin oldfashion, dar OK. Nici interpretarea nu mi-a displăcut, dar când întindea “haripile” pentru refrenul său Rise Like A Phoenix, chiar m-așteptam să-i sară veverița de la subraț. Că material avea. Asta a fost prima deziluzie a zilei.
—De dimineață am dat o fugă și am cumpărat role pentru Alexică și după nenumărate încercări de a-l culege de pe jos, cu șalele făcute wurști, m-am retras în casă pentru a pregăti cu chef Make un prânz întârziat. Fâșii din piept de curcan și legume mixte la wok improvizat, cu sosuri și chestii spicy. Am alăturat un vin proaspăt la picanteria în stil asiatic și așteptam finala de tenis de la Madrid: Halep – Șarapova. Pac-pac, îi dau cu feteasca albă 2013 de la Liliac și Simona noatră băga break după break, nerecunoscând-o deloc pe rusoaică. Pe la 5-1 în primul set, îmi dau seama ce iuțeală ieșise în tigaie, că până să-mi notez ce beau, ajunsesem aproape de fundul sticlei și era să nu remarc culoarea de galben-pai și micile bule strălucitoar ce le lăsa în pahar. Mă liniștec la 1-0 la seturi pentru Simona și remarc ce nas plăcut are feteasca albă de Lechința. Nu e foarte pronunțat, dar identifici drojdiile fine, plăcute, tenta ierboasă și nuanțele citrice.
—Rusoaica ia jocul în serios și începe să recâștige teren, dar stăteam liniștit, pentru că din pahar mă luasem cu aciditatea ridicată a feteștii, a căror bule răcoreau bine obrajii iuțiți. Ierbos, discret, destul de elegant și floral vinul ăsta. Alcool (13%) integrat, destul de prietenos și cu post gust puțintel amărui, se duce spre 7 papioane. Sper să nu fi fost prea influențat de jocul bun al Simonei, altă evaluare a vinului putând fi găsită aici.
—Finele sticlei de fetească (și a meciului) o prinde pe-a noatră în corzi, cu rusoaică dezlănțuită și hămesită după succes, astfel că după puțin timp, Șarapova mai guiță de final în victorie și după o măgulitoare declarație la adresa machedoancei noastre ridică trofeul deasupra capului. A doua deziluzie.
—O duminică cu detoate și încheiată rezonabil: bărboasa+Sarapova=2 vs. wok picant+feteasca albă Liliac=2. Egalitate! Trăim cu bucurii mici.
—Cu bine,
—RaSto

O duminică muncită!

Scris la 12 mai 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Ieri m-a apucat un dor nebun de muncă şi am început cu tunsul gazonului. Cu el am şi terminat vreau să vă spun! Nu fac des acestă operaţiune, am pe cineva care mă ajută, dar o dată la un secol mă învrednicesc şi eu. Da, ştiu toate teoriile acelea cu odihna activă; merge o dată, de două ori, de cinci, dar să tunzi gazonul din patru în patru zile e prea mult pentru mine. Ce să zic, azi am scos limba de cinci metri, m-am văitat de mama focului şi nu mai puteam de mila mea! Greu, parcă aş fi împins vagoane nu alta, mai ales că am tot folosit îngrăşăminte şi gazonul este foarte, foarte des.

Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, a fost şi foarte cald, aşa că am transpirat şi permanent muream de sete.

Ce să beau, zic? Alegerea nu a fost aşa grea, deoarece mi-am adus aminte de sfatul unui prieten, pe numele său Alfred Binder. Acesta îmi povestea că la tunsul gazonului prefera să bea şampanie în locul tradiţionalei sticle de bere. Eu băiat modest din fire, nu am băut şampanie, dar am deschis totuşi o sticlă de Spumant Jidvei Extra Dry.

Cum a mers? Vreţi să vă spun cum a mers!? De cum am deschis sticla am simţit că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Nu în sensul că aromele spumantului erau precum mirosul ciorapilor, ci că în acel moment nu cred, ca pe acest pământ să fi existat alegere mai bună. Nici măcar sexul cu Gina Pistol nu ar fi fost comparabil, ce să mai vorbim despre naufragiu pe o insulă pustie împreună cu câştigătoarea Eurovision! J

Ce să zic, de cum am deschis sticla şi am turnat în pahar, am privit culoarea galben pai strălucitoare, perlaţia care poate nu era foarte, foarte fină, dar era intensă şi de lungă durată. Apoi, am simţit aromele delicate de biscuiţi, de flori albe şi piersici, caise, ceva pepene galben, regăsite şi în gustul fresh…

PE DRAQ! Asta să o credeţi voi! Am dus paharul direct la gură şi l-am băut pe nerăsuflate. La al doilea pahar, am răsuflat o singură dată dar foarte scurt, iar la al treilea am simţi o răcoare interioară şi parcă o mângâiere celestă, divină! Am mulţumit cerului şi lui Bogdan Dumitrescu pentru acest spumant fresh şi răcoros deschis la momentul oportun, care mi s-a părut cea mai bună licoare pe care am pus-o vreodată pe limba asta aspră. Doamne, cum a fost…

Bogdan.

Urmează atacul la justiție

Scris la 7 mai 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Mă uit la câteva emisiuni-concurs la tv. MasterChef e una din ele. În afară de umorul involuntar al unor concurenți și de duritatea forțată a judecătorilor (Florin, Sorin și Cătălin), se mai întâmplă să dai de rețete interesante, pentru că intriga și regia de culise e aproape evidentă.
….Însă, unul dintre concurenții din această ediție e dus rău cu… fuiorul! E vorba de un nene care în viața civilă e judecător, iar marțea vedetă la ProTv. Omul și-a depășit condiția de Bucătărel fermecat al omletelor pentru fetița sa și s-a gândit să lase în seama colegilor de la tribunal câteva sute de dosare, că și așa procesele merg prea repede pe la noi.
….Omul e o bombă cu ceas, concentrând toate energiile maronii în jurul său și fiind emotiv, încearcă fără succes să mascheze emoțiile scoțând niște suntete ciudate printr-un rânjet zbanghiu.
….Cu o lună în urmă, într-o scurtă discuție cu Chef Scărlătescu la Corks, bucătarul cu păru’ chel îmi explica, iar eu îi reproşam, că aruncă prea multe farfurii pe jos. Acum îl înţeleg. Să stai acolo ore întregi de filmare şi fiind nevoit să guşti toate experienţele culinare ale unor plictisiţi de stat acasă, nu-i chiar ușor.
….Pe timpul emisiunii de aseră, am avut măcar două mici bucurii: Podio Bianco Langhe 2012 de la Tenuta Carretta și chiftele din carne de curcan la cuptor. La al doilea pahar am dat tv-ul pe mute, ca să mă pot bucura de vinul ăsta, care include arneis, favorita şi chardonnay. Nu ştiu proporţiile, dar totul e rotund. Culoare gălbuie şi stralucitoare cu ceva bule mici in pahar. Nas foarte fructat, cu citrice şi un pic ierbos, destul de persistent, dar mai ales provocator.
….Gust: începe admirabil, aciditate medie spre ridicata, deşi te aştepţi la ceva frizante după bulele din pahar, plăcut şi proaspăt. Corpolenţa o dă chardonnay-ul, iar prospeţimea şi aromele de fresh cele două (favorita + arneis). Când să ajung la postgust… apare magistratul-bucătar cu o farfurie ciudată, nu departe de nivelul cantinelor studenţeşti şi mă blochez. Firicelee… băh, ești …? Cum draq să pui turta aia păroasă pe masă? Și brusc mi-a scazut…apetența pentru un vin glorios, cu cele 12 gr. vol. alcoolice la locul lor,  cu post gust mediu spre lung și în fața căruia trebuie să mă înclin cu cele +7,5 papioane, cu tot.
….Revenind la concursul culinar televizat, până și chiftele mele cu cartofi noi erau mai apetisante și mă gândeam că de-un fast-food m-aș descurca în Chitila.
….Dar cum binele învinge totdeauna (așa mi s-a spus), magistratul Ratatouille va ieși din concurs și așteptăm ca a doua zi (desigur că la ora 18.oo) să iasă cucul din deal să ne explice că Victor Viorel, baronii și mogulii au dat iar atacul asupra justiției. Doar suntem în campanie, ne permitem orice.
….RaSto

1 Mai oltenesc

Scris la 3 mai 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Anul ăsta sărbătoarea de 1 Mai (importată de la americani) a fost foarte generoasă cu zilele libere, așa că fiecare și-a făcut o minivacanță, fie la mare, fie la munte, fie la câte un pic-nic cu prietenii.
—Eu am ales să mă duc la Crama Știrbey, după o scurtă escală în Pitești ca să iau un bidon de țuică de la niște neamuri ce au tradiție în alambicarea „ravacului” de prune. Am întâlnit în Piteşti un grup destoinic de OEVE-iști, organizați de Marcelo Bataglia și după o oră și ceva de mers cu autocarul, am început să recunosc viile de lângă Drăgășani, semn că nu ne rătăcisem.
—Lume multă la cramă, pentru că întâlnirea de la Știrbey a capătat tradiție, iar eu m-am bucurat să revăd mulți prieteni acolo și să-mi fac mulți alții. Referitor la vinuri, m-am întreținut la început cu crâmpoșia nouă (recolta 2013) pe care o găsesc mult prea acidă față de anul trecut (vin cu care m-am „îmbălsămat” o bună bucată din seara de mai 2013, la Bogdan).
—Am redegustat sauvignonul 2012– bun, dar mai ales feteasca regală din 2012, pe care am redescoperit-o fresh, plăcută, prietenoasă, suficient de aromată și potrivită pentru o zi însorită, vin pe care l-am „bârfit” împreună cu Rachel Sargent, găsindu-i imedit asocierile potrivite, vinul fiind destul de generos cu preparatele culinare și am considerat că +7 papioane le merită pe deplin.
….A doua zi, însuflețit de excursia avută și cu mare parte din impresii proaspete, m-am pus pe studiat o salată oltenească după o rețetă găsită în Ghidul Gastronomic al României, iar de necaz că în curte îmi crescuseră iar bălăriile, am pus și 3 cârnăciori oltenești în tigaie, așa… să nu creadă lumea că am luat-o razna vegan.
….Rețeta salatei de cartofi cu verdețuri spune așa: 1 kg. de cartofi, 200g.  fasole verde, 250g. ridichi, 2 legături de ceapă verde, 1 leg. de usturoi verde, 1 leg. de mărar și una de pătrunjel, 50 ml. de ulei și 40 ml. de oțet, iar sarea, după gust. Cartofii de fierb cu apă și sare, se curăță și se taie cuburi. Fasolea se taie bucăți cu lungime de 3-4 cm, iar ridichiile se taie feliuțe. Ceapa, mărarul, patrunjelul (usturoi nu am pus) se taie mărunt și toate se amestecă adăugând ulei și oțet.
….Le-am luat în ordine și mai întâi am gustat țuica (mulțumesc Vali), după care mi-am făcut planul de lucru și în câteva minute, chef Make era gata cu salata. Hmmm..nu vreți să știți ce-a fost la gura mea după ce se răcise bine regala de Stirbey…Aia cu „curcubeu pe cerul gurii” mi se pare inexpresivă… Aroma de flori de câmp a feteștii, cu tenta înșelătoare de vin dulceag, cu verdeața din salată și cu un vârf de cârnăcior oltenesc uscat de grăsime și aproape crocant în celălalt colț al gurii, ar face-o umană până și pe Monica Macovei din banerele de europarlamentare care au umplut Calea Griviței.
….Cum să nu te-apuce cheful de tuns iarba după așa o desfătare? Ei bine, nu m-a apucat, pentru că studiul combinațiilor culinare cu vinul potrivit cere timp și mai ales siestă. Iar de „mâncarăm şi băurăm bine” trebuie să mă dezobișnuiesc rapid.
—Zic să lăsăm treaba cu tunsul ierbii pe mâine. Că știm toți că graba strică treaba.
—Noroc,
—RaSto