La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 1
….Mi-am luat vacanţă. Cu Alexică şi văr’miu Cristi. 4 zile în Bulgaria. 
O zi de documentare şi 3 pentru fixarea bronzului. Invitat de Mihail Mihov de la Vinibuoni România, am parcurs cei 290 de km că să ajung la Crama Edoardo Miroglio de lângă Elenovo. Îmi propusesem demult să fac vizita asta, dar de abia acum mi se aliniaseră astrele, aşa că miercuri, la ora 16.oo eram în poarta cramei. Ne aştepta simpaticul Lubomir – om bun la toate: ghid, povestitor, somelier, ospătar, recepţioner etc.
….Ne-am cazat într-o bijuterie de apartament al ultimului nivel al frumosului hotel construit în moțul cramei. 
Despre eleganţa şi interesanta lucrare a arhitectului italian ce a construit şi vila lui Pavarotti, las pozele sa vorbească. Că apartamentele de pe terasă hotelului aveau jacuzzi și sauna lângă cabină se duș, nu mai zic nimic. Despre piscina imensă dotată cu bar din spatele hotelului, nu mai insist. Dar ca să vă faceţi o idee minimală, trebuie să vă spun că nivelul investiţiei, arhitectura şi nivelul de lux şi eleganţa e ceva (binişor) peste ce-am văzut la Dobrușa în Drăgășani.
….Dar să nu ne pierdem cu amănuntele și să o luăm cu începutul. Edoardo Miroglio este unul din cei 10 cei mai potenți-financiar oameni din Italia. Că are deja, o mare investiție viticolă în Piemonte – Tenuta Carretta, ştiaţi. Și pentru că omului îi prisoseau banii, în 1998 a început căutările unor terenuri cu proprietăți și caracteristici prielnice vinului de calitate în Bulgaria. Împreună cu enologul Marco Monchiero, au hotărât ca în zona localității Elenovo din regiunea Nova Zagora, merită să cumpere terenuri pentru plantarea viţei de vie. În anul 2000 s-au apucat de lucru şi astăzi deţin 1500 de hectare, iar pe lângă ceva floarea soarelui şi grâu, deţin 250 de ha cu viţă. Pe lângă soiurile internaţionale de chardonnay, sauvignon blanc, traminer, muscat, pinot noir, merlot, cabernet sauvignon și franc, plus ceva syrah (vin ce va fi lansat în 2013), au prins rădăcini și soiurile locale reprezentate de mavrud, melnik, bucket și rubin (o împerechere mai nouă, pe care o vor ca lansare de vin surpriză).
….Zona e interesantă, așezată între două lacuri, cu ceva diferență de nivel, dar mai ales cu o mare diferență de temperatură între zi și noapte, permanent scăldată de vânt. Solul e caracterizat de structura de calcar și argilă, ceea ce se vede din șosea alternanța de piatră alba și rocă roşiatică.
….Lucrurile au fost luate în serios, atât de italieni, cât și de bulgarari, primul vin fiind gata de îmbuteliere în 2004 (pinot noir), permanent în cramă lucrând 25 de persoane, iar în timpul culesului, ceva mai mult de 50.
Omul de bază în vinificare fiind o femeie: Desisuava Baicheva- enologul cramei, în permanentă legătura cu consultantul Marco Monchiero şi inginerul viticol Alberto Larossa. Chiar am avut bucuria să-i văd la lucru, testând câteva probe și cărora le-am dat cadou spre studiu două vinuri românești: o tămâioasă seacă de la Casa de Vinuri Cotnari și un Rene Faure de la Crama Averești. Mi-au promis că-mi scriu și că-mi vor spune dacă a fost pe gustul lor, eu explicându-le cam de pe unde sunt vinurile ce soiuri sunt și m-am amuzat la maxim cu pronunția zghiharei cu accent italian.
….Vă mai rețin doar cu întâlnirea cu un bun amic de 2011, îmbrăcat în țoale de 2012: sauvignon blanc EM. E prietenul meu de anul trecut, ajuns la maturitate, în sensul că am mai scris de varianta de anul trecut. Nu insist asupra notelor de degustare acompaniate de un păstrăv învelit într-o vânătă la grătar, cu puțin blue chees și-un pic de sos roșu picant (pomodoro cu ușoară tușa de usturoi), preparatul fiind pregătit de tatăl lui Lubomir, un desăvârșit bucătar ce a lucrat mulți ani prin Italia. L-am găsit pe prietenul sauvignon ceva mai elaborat, făcut în stil bordolez, serios, cu o puternică aciditate, bine echilibrat în alcool (13%) și cu structură bună. Rămâne acelaşi vin sincer, cu toate calitățile sale la vedere. Am servit și nelipsita salată bulgăreasca, dar trebuie să spun că înainte de culcare m-am giugiulit cu sauvignonul preț de două pahare, promițându-i 7 papioane.
….Și pentru că degustarea din cadrul vizitei cramei, nu s-a rezumat doar la acest vin, promit să revin și cu celelalte vinuri care mi-au plăcut.
….Țineți aproape. Dovijdene!
….RaSto
Delta, vinul şi rechinul
….Săptămâna trecută la invitaţia unui bun prieten am dat o fugă până în Delta Dunării.
Ce să vă spun: cea mai grozavă idee pe care putea să o aibă!
….Dunărea era crescută, toată România speriată de inundaţii, aşa că am fost doar noi, peştii şi păsările cerului. Am cutreierat canalele pustii, lacurile pline de păsări şi nuferi, locuri ce de mult nu au mai văzut picior de turist sau localnic din pricina adâncimii apei. Tot să stai relaxat în mijlocul acestui peisaj primordial, bucurându-te de fiecare pasăre măiastră care te înconjoară, de unduirea sălciilor seculare, la fiecare adiere a vântului după-amiezii. Să admiri nuferii în toată splendoarea lor, să te desprinzi de gândurile şi problemele zilnice, oprind timpul în loc şi devenind parte a acestui univers magnific de care nu te poţi satura vreodată.
….A fost un vis!
….Apoi, într-una dintre seri, peştele pe care-l vedeţi în poza alăturată a ajuns în cuptor alături de legume. Dulceaţă acestora coapte, împreună cu textură cărnii acestui crap a transformat cina într-un adevărat festin. Îţi lingeai degetele de plăcere şi nu îţi venea să renunţi indiferent cât de satul erai.
….L-am asociat cu diverse vinuri şi vă jur că toate combinaţiile ni s-au părut perfecte. Atât cele albe, cât şi roşii. După mine s-a remarcat Bordeaux Blanc Chateau La Verriere 2012, un vin puţin cam aromat după gustul meu, dar fresh, echilibrat şi foarte băubil. Îl avantajează şi preţul, putând fi găsit la 45 ron la Ethic Wine, un preţ meritat, pentru calitatea pe care o are acest vin.
….Apoi a venit noaptea… Crapul parcă voia să se răzbune. Am văzut cu ochii mei prieteni, cum se transformă în rechin şi îi creştea înotătoarea de pe spate. Apoi, colţii iau ieşit din gură, şi a încercat să muşte. M-am ferit, am făcut o fandare, dar nu am putut evita împunsătura cu nasul lui ascuţit. M-a impus o dată, de două ori şi poc, l-am lovit cu palma peste bot. În acelaşi moment cu pumnii strânşi gata de luptă, am sărit din pat şi ce să vezi… Nu era decât un biet ţânţar pe care l-am dovedit! Am răsuflat uşurat!
O zi minunată vă doresc!
Bogdan
Delta Dunarii
Sete mare…
….Pur şi simplu nu am putut rezista să nu dau o tură pe la mare în zilele astea călduroase de week-end. Mai ales că toată lumea bună a vinului bucureștean era ori în deltă, ori la malul mării. Mai o degustare prin Eforie, o inaugurare de restaurant și club în Mamaia, o analiză lungă la Crama Atelier etc. Așa că l-am echipat pe Alexică de plajă și țuști spre prietenii mei din Ovidiu, Migladia și Ghiursel. Am descoperit că nu faci mai mult de 2 ore din „Bucale” până la capătul autostrăzii A4, iar surprizele plăcute s-au ținut lanț.
….Vineri seara, la lansarea noului La Mama din nordul Mamaiei, o întâlnesc pe Jezebel, care-și adusese trupa de forță, cu Puiu Pascu, Lolică și Ciprian Parghel. Chiar mi-au făcut o surpriză mare, pentru că mi-era dor de ei. La 5 minute apar Carmen si Silviu, voioși și puși pe chef. Nu știam că vor veni și m-am bucurat. Cum puteau lipsi de la un eveniment Vinul.ro ?! Am depănat povești și aventuri cu vinuri, am învațat un ospătar cum să sabreze cu paharul o Mumm-ie de șampanie și cu greu ne-am dat plecați de-acolo.
….Dar plajă nu facem? Ba da, în Năvodari, la Kazeboo ca să vedem și kite-rii.
Sâmbătă am comandat valuri și ceva vânt, iar îngerașii în neopren pluteau deasupra valurilor, ca delfinii cu parașute. Și-acum, ca să-i fac o mică plăcere unui postac simpatic, trebuie să vă spun că m-am întâlnit și cu un necaz de vin îmbrăcat în etichetă de Kazeboo și botezat sauvignon blanc demisec. Bârrrr…Nici cu guvizi dați prin mălai, nici cu hamsiile scăldate prin făină nu mi-am revenit prea ușor. Am concluzionat cu Silviu, că ar putea fi (eventual) un rieslig italian nereușit, dar nu ce scrie pe etichetă. Păcat! Nu știu dacă din cauza asta m-am bronzat cu dungi, dar am dat fuga la amicii mei să bag odihnă pentru că seara urma o mare noutate pentru mine.
….Sâmbătă seara am aflat cum trebuie să te îmbraci pentru un club din Mamaia. Obligatoriu cămașă albă. Și, evident, nu aveam. 23.oo deschiderea oficială a plajei și clubului Marttinez, unde Cătălin Mahu jubila că era plin. Când am văzut grupate 20 de perechi de picioarea subțiri pe platforme, mi-am dat seama că ori era vreun referendum, ori a venit Mazăre să dea cu geana în parohie. Ghicisem! Eu pășeam pentru prima dată în viața mea într-un club. Pe bune! Nu știam la ce să mă aștept, dar la apariția dj-ului Carlos Campos, a început să-mi placă. Genul ăla de muzică mixtă era mai aproape de anii mei. Ne-am așezat undeva mai pe margine, la aer și-am reunit o mare gașcă de amici în ale vinului, răpunând ditamai magnumul Poem în Roz.
….N-am mai rămas până la cântatul cocoșului din saxofon și-am ajuns răpus, ca și copii, încercănd să-mi liniștesc timpanele, pentru că de dimineata urma sa ma intorc acasa.
….Pe o temperatură ce n-a scăzut sub 33 de grade, am luat autostrada-n piept și m-am bucurat să găsesc acasă, la racitor un vin pe care nu-l mai încercasem:
Fetească Regală 2012 de la Recaș. Am studiat eticheta, sticla și mă încerca o mică temere: baricat! Nu mă omor după albe baricate. Mi-era atât de stete, că aș fi deschis sticla precum rușii vodka, de perete. Chef Make mă ademenea cu un puiuț la cuptor și piure de mazăre, iar salata de vară era bonus pentru c-am adus copilul întreg și neprăjit.
….Galben-verzui am văzut în fața ochilor și-o strălucire perfectă. De nas nu insist prea mult, dar dacă s-ar face un aftershave cu un asemenea miros, de-ăsta mi-aș cumpăra. Citrice peste tot, ceva ardei gras verde, drojdii fine tipice Recașului și multe fructe tropicale la blender. Baric? Nu prea l-am simțit și e mai bine așa, pentru că te face curios să-l guști. Bun atacul, acidulat temperat, ușor dulceag, dar plăcut şi catifelat, ceea ce-mi place. Baric? Nu prea. Bravo. Îmi place discretia lui. Continuă florile de vară să-și facă de cap prin nas și în gură. O alta variantă a notelor de degustare o puteţi citi aici, ceva mai puţin însetată decât a mea, scrisă ”la gura sobei” în decembrie. Nu mai lungesc vorba că mi-a fost şi sete şi foame şi dau cu mare plăcere 7,5 ppn-e. Acum, cu mațul întremat și setea liniștită, revăd toate fotografiile făcute în cele două zile cu amicii mei dragi.
….Încercați vinul ăsta. Vorbim după.
….Noroc,
….RaSto
Un rose interesant
….Astăzi, trebuie să recunosc că a fost una dintre cele mai proaste zile ale mele. Niciodată nu-ţi merge totul ca pe roate, dar când este vorba despre oameni de care începi să te ataşezi, îi crezi deosebiţi, inteligenţi, sensibili şi îţi dai seama că nu sunt decât nişte mitocani, durerea este surdă.
….Aşa că am lăsat totul baltă, am plecat acasă şi mi-am ales încă pe drum meniul: brânză de oaie proaspătă cu roşii. Ce poate fi mai bun vara zic, decât brânza asta de oaie făcută de câteva ore, sau maxim o zi înainte, suculenta, fragedă, alături de roşia noastră românească, dulce şi gustoasă.Cu toate că nu-mi stă în caracter în timpul săptămânii, am deschis o sticlă de vin, Ceptura Rose 2012 de la DAVINO. Numai aşa un pahar, două de supărare…
….Vinul este făcut din Cabernet Sauvignon şi Merlot, iar culoarea este una roz somon, strălucitoare.
….Olfactiv, aroma acestui vin este una fresh, vie, cu ceva nuanţe florale, fructe de pădure şi citrice. Ce te impresionează în schimb, nu este intensitatea aromatica, vinul fiind foarte reţinut, ci eleganta şi acurateţea acestuia. Îţi dă senzaţia de vin curat, plăcut, frumos.
….Gustul vine în continuarea aromelor olfactive, cu o aciditate ridicată şi foarte plăcută, împachetată într-o structură foarte bună. Finalul este destul de lung şi prietenos, citric şi uşor migdalat. Alcoolul cu toate că stă destul de sus (13,7% zice producătorul), este integrat şi nu te deranjează în vreun fel.
….Global, vinul este unul răcoros, plăcut şi foarte elegant. Nu-i simţi vreo agresivitate, ci numai catifelare, îţi învăluie conştiinţa şi parcă te ridica deasupra simţurilor reale ducându-te în metafizic. Plăcut atât cu mâncare, cât şi fără, la terasa cu iubita, sau cu prietenii care te merită, dar, clar- nu este de dat la duşmani. Preţul este în jurul sumei de 40 ron şi îl puteţi găsi aici. Eu zic, că este una dintre cele mai bune alegeri de pe piaţă.
….Vă doresc o seară plăcută, alături de un vin bun!
….Bogdan
Puternic și amărui
….Duminică era să fac insolaţie.
….L-am înscris pe Alexică la Festivalul Naţional de Muzică Fargolino Editia I. 
Primăria Sectorului 6 a pus la dispoziţie scena parcului Crângaşi, cu sonorizare, corturi, salvare și paznici. Aparent, părea că începe vreun meci de fotbal, după desfășurarea de forțe. Bravo lor. La ora 10.oo urma să debuteze concursul-spectacol pe grupe de vârstă, cu juriu format din compozitori, actori și producatori de pe la canale tv. Lume adunată, gură-cască și mulţi părinți mai agitați decât copii. La ora 10.45 eram mai toţi moleşiţi, transpiraţi şi enervaţi de probele de sunet care nu se mai terminau.
.…În sfârșit, intră şi Tilică-al meu (Alex) al 8-lea în concurs cu o melodie necunoscută de juriu (Vreau Respect! compozitor Mihai Alexandru și pregătită la Atelierul Alinei Sorescu) rupe gura audienței (cum îmi promisese) şi fuge la baby- jumpee (cum îi promisesem).
….Trec peste orele de așteptare pentru deliberarea juriului cu care m-am întâlnit la mici și bere pe o terasă alăturată și se-anunță că juriul urmează să se reunească. Eram lihnit de foame, transpirat până la desuuri și ușor nevrozat. 32 de grade nu le mai suporți chiar așa…fără costum de baie şi hidratare adecvată…Unul din jurați, Robert Costin – îndrumator în ale canto-ului pentru copii și nu numai, ne face o demostrație despre cum se cântă Feeling Good, pur și simplu ridiculizând-ul pe Michael Bubble.
….Luăm repede premiul și fugim la mașină, pentru că nu mai puteam de sete și știam că acasă mă așteaptă în răcitor de vreo 3 zile un Traminer 2012 de la Eduardo Miroglio. Încropesc o gustare mică, adică pun tot ce găsesc în frigider și ne-apucăm de vin, urmărind cd-ul de la spectacol. Și-acum, ascultați la om bătran ce zice vinul ăsta:
-la culoare, zice că e gălbui frumos, strălucitor și limpede;
-cu mirosul stă bine de tot, cu iz trandafiriu de tămâioasă de pe la noi şi note florale, precum ştiţi- greu de descris, dar mai ales cu toate fructele coapte de pe taraba bulgarului din Nova Zagora.
-cu gustul e şi mai greu, pentru că încerc să înfulec câte ceva, dar nu mă pot abține de la vin care completează cu fructe tropicale, cu pepene galben predominant și care-mi place. 
Alcoolul de 13,5 e pe nicaieri şi totodată peste tot şi mai pui un pic în pahar şi dai să-i mai descoperi câte ceva. Vinul e de cursă lungă, slicky rău de tot și în ciuda postgustului amărui, căruia nu-i descoperi alcoolul deloc, îl găsesc ca fiind un prieten de nădejde. Puternic și amărui, exact ca în reclamă. Îi acord 7 ppn-e cu felicitări și de abia aștept ca pe 27 iunie să vizitez crama și via din Elenovo. Sper să nu fac insolație în vie și să mă țină mai mult în cramă.
….Dobri vina,
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente