Cinci PAGANUS-i pentru infern
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
….
…Nu știu dacă mai țineți minte filmul de război realizat în 1969 prin Italia (o coproducție, de fapt).
Un commando format din cinci soldați americani face praf o unitate SS de vreo 100 de oameni pentru a pune mâna pe nu știu ce plan „diabolic”. Din cei cinci se mai întorc doar doi, dar „mission accomplished”.
Probabil Stallone sau Bruce Willis nici nu ar fi avut nevoie de ceilalți patru, iar Chuck Norris sigur o rezolva de-acasă.
Acum să vedem cine sunt cei cinci plecați la lupta în primele doua luni ale lui 2014.
1. Sgt. Sam McCarthy – Paganus Fetească Neagră 2009.
Primul din cvintetul de Dealul Mare Urlați și cel care mi-a plăcut cel mai puțin. Luat din Auchan (poate că și aici a fost buba), este un vin cu 14 % alcool care cam deranjează chiar și după ce l-am am răcit ușor. Prim nas… de acetonă! Dispare destul de repede (noroc, că tocmai mă uitam la unghiile soției, poate oja trebuia curățată), dar al doilea miros persistent, vegetal (de frunze de mușcată zdrobite) a însoțit vinul chiar și a doua zi. Culoarea (cam prea închisa) și corpul mediu nu cred că sunt prea tipice pentru soiul declarat. Ceva arome de fructe negre, vag și un pic de pruăa uscată. Tanini medii. Un postgust mediu spre scurt. Preț mare pentru ce oferă – 35 lei.
2. Al Siracusa – Paganus Fetească Neagră 2011.
Un vin interesant (dar după o aerare serioasa în sticlă). Un nas dominat la început, de note vegetale. Culoare granat cu o ușoara tentă violacee. La rotire lasă „picioare” frumoase pe pahar ajutate și de 14 % alcool, surprinzător de bine integrat de această dată. Gust cu aceleași note vegetale (muscata este și aici prezentă), coacăze negre, prună uscată dar și o ușoară notă de lemn ars. Corp mediu spre light, tanini discreți. Destul de catifelat. Vinul promite și cred ca la anul va fi mai bun.
3. Johnny ‘Chicken’ White -Paganus Fetească Neagră 2007.
Aici este vorba de o reîntâlnire după doi ani. Din păcate aveam amintiri mult mai plăcute. Același procent de alcool (14 %), care este bine integrat. Ce m-a intrigat din start este culoarea ușor violacee, anormală pentru un vin care se vrea din 2007 (dar îmbuteliat in 2012), dar aceasta problemă a fost semnalată și de alții. Nu am mai regăsit onctuozitatea și gustul acela mirific, dominat de fructe coapte, cu pruna uscată la rang de obersturmbannführer. Reapare obsedant mirosul de mușcată (cred că s-au cam încurcat butoaiele pe la Urlați). Sincer, având în vedere ca l-am băut la scurt timp după primele doua versiuni prezentate, pot spune că nu diferă cu mult de 2011 (2009 sper că a avut niște probleme). Ca o curiozitate: a fost achiziționat la o lună după îmbuteliere, la 27 lei de la Casa Bacchus.
4. Nick Amadori – Paganus Merlor 2007
Surpriză plăcută a gamei. „Doar” 13,5 % alcool, insesizabil (aparent bineînțeles, ca după ce am golit sticla eram foarte vesel). L-am lăsat sa stea un pic la rece şi s-a deschis frumos după o oră. Nas fructat. Culoare granat. Corp mediu spre subțire. Gust dominat de vișine coapte şi spre final chiar prune uscate! Tanini medii. Postgust mediu. Un vin plăcut şi care se duce repede. A fost o surpriză plăcută si prețul:19.99 lei, rezultat dintr-o lichidare de stoc…tot în Auchan!
5. Lt. Glenn Hoffmann – Paganus Cabernet Sauvignon 2007
Cred că a fost cel mai bun (cel puțin la ora actuală) din cvintet (șeful commando-ului). 
Alcoolul (13,5 %) bine integrat. Un prim nas iodat, apoi apar fructele negre coapte. Culoare granat închis. Gust de vin serios (mi-a adus aminte de un Soare 2008), combinat cu o surprinzătoare senzație de catifelare. Corp mediu, ca și postgustul. Nu mai sunt sigur de sursă, dar cred că din Carrefour!
….Acum rămâne întrebarea cine este Infernul? Piața? Ăla negru care respira greu? Vă las pe voi să ghiciți.
.
Pe care le-am… băut
….Duminică, 23 februarie eram la Iaşi. Primisem o invitaţie să vizitez crama Gramma (Casa Olteanu). Ştiam o parte din vinurile făcute acolo şi aveam ceva informaţii în diferite 
variante despre istoria lor, dar documentarea de pe teren e sursă sigură.
….Din centrul Iaşiului m-a preluat tânărul Marian Olteanu şi-am urcat spre dealul Bucium până în comuna Bârnova, de unde imediat am ajuns la Casa Olteanu.
….Februarie nu e anotimp de descris peisaje, dar vara trebuie să fie foarte frumos aici, langă satul Vișan, unde părintele Gabriel Olteanu are parohia și pe care-l așteptam să vină de la slujbă. Până atunci, am dat iama în tancurile de inox și m-am desfătat când cu feteasca regală, când cu aligoteul, dar ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost Cuvee Vișan. Parfumat de la feteasca regală, suficient de robust de la feteasca albă (40%), delicat și elegant de la aligote (20%). Am urcat în sala de degustare, neuitând să iau cu mine o carafă de cuvee. De sus venea un miros și mai îmbietor. De sarmale.
….Venise și părintele Gabriel și se pusese masa. După o scurtă închinăciune înainte de a-mi umple gura cu delicioasele sarmale, mi-am adus aminte de descrierile lui Radu Anton Roman de la PRO TV, în care numai descrierea-ți făcea poftă, ca să nu mai vorbim de imagini. Cum nu am talentul său, m-am repezit la noile etichete ce se vor lansa în scurt timp. E vorba de câteva lucrări ale lui Horatiu Mălăele și care vor face ceva vâlvă în lumea vinului după ce vor fi lansate. Povestea noilor etichete o să o auziti la lansarea vinurilor din recolta anului 2013, așa că nu o voi dezvălui aici, dar vă asigur că e interesantă.
….
După primele două sarmale, n-aveti idee cum curgea cuveeul! Ușor dulceag în atac, apoi sec bine de tot, remarci notele de ierburi și cârcei de viță, vinul fiind echilibrat și domol cu alcoolul (11,8%). Primește 7 papioane și aștept cu nerăbdare lansarea și evoluția la sticlă a vinurilor de-aici și n-am niciun dubiu că vara pe terase vor reprezenta prietenul de nădejde al serilor toride și al conversațiilor lungi, pentru că vinurile de la Gramma se vor vinurile conversației.
….Și nu-i de mirare că după dezlegarea la conversație, mi-am uitat ochelarii la cramă. Oricum, gustul bate văzul, iar asta e clar, pentru că în avionul de întoarcere spre București m-am dat în vorbă cu un parlamentar de Iași, pe care nici nu l-am întrebat cum îl cheamă pentru că nu-l vedeam prea bine.
….RaSto
Tihnă şi roze
….Trăim vremuri bune.
….Avem guvern nou, cu udemerişti mai mult in decât out, avem preşedinte nou la F.R. de Fotbal, avem samsari de fotbalişti după gratii, iar în pregătire alte sute de dosare pentru viitorii ocnași. Dar oraşul e plin de flori în pregătirea zilei de 8 Martie şi femeile sunt zâmbitoare pentru că şi-au pisat nuca pentu mucenici. Totuşi, vremea asta zemoasă nu-mi prea place, cu ploaie, bălți, vânt şi frig. Cam de rahat, dar nu de-ăla turcesc. Ca şi Băsescu în funcţie. Dar noroc că toate trec şi binele învinge. Întotdeauna. Toate sărbătoritele de 8 Martie știu că binele învinge. Pentru că vine primăvara.
….Şi pentru că toate-s la locul lor şi n-am niciun chef să mă pun la curent cu politica geo-strategică şi şucărul din Crimeea, 
mi-am pregătit la rece un roze proaspăt de la Liliac (Wine Company), din 2013 și mi-am propus să mă fac comod în fotoliu ca să văd un film vechi (din 1995) cu actriţa mea preferată: Kate Winslet. Iar asta, pentru că mai nou, asociem lucrurile care ne plac cu vinurile.
….Sense and Sensibility – Poveste, decor și costume tipic britanice, care te introduc în atmosfera din sud-vestul Angliei de la finele anului 1800 se potrivesc cu licoarea din pahar: o culoare de roze foiță de cepă, strălucitoare, clară și tentantă. Îl miros și-mi vin arome reținute de frăguțe și frunze de căpşune puţin coapte şi delicate. 
Totul decurge molcom și datorită vinului trec cam ușor peste intrigă, asta și pentru că tocănița mea picantă de rinichi cu fusilli era gata. Încep să apară piesele grele ale distribuţiei şi pe lângă favorita mea Kate, ies la rampă, precum starurile din film, notele gustative: atac teribil de plăcut și cu aciditate ridicată, mereu în acord cu aromele (Kate Winslet), mătăsos și cu eleganță (Emma Thopson), structură și robustețe blândă (Alan Rickman), vioi și zglobiu (Greg Wise) și un post gust soft de grapefruit ușor dulceag (Hugh Grant). Filmul ca și vinul e presărat de o mulțime de alți actori mari, cum au mereu englezii, așa cum și vinul poate să arunce o paletă foarte mare de exprimări, care în mare parte le găsiți în postarea cu accente sexy a amicului Mihai de aici. Eu l-am cotat la +7 papioane fără emoție.
….Filmul, dacă nu l-ați văzut, sunt convins că-l veți urmări cu plăcere, dar n-am putut să mă bucur pe deplin de happy-end, pentru că tocănița mea fiind prea picantă, vinul s-a dus cam dus repede, precum berea la meciuri mari și în loc să să fiu fericit de rolul mare făcut de Kate, mi s-au umezit ochii de necaz că s-a terminat vinul.
….Și cum mai toate filmele cu fata asta mi-au plecut, m-am bucurat să aflu că acestei mari actrițe i se va acorda Hollywood Star on Walk of Fame, ceea ce a mai făcut să-mi să-mi treacă necazul. Până la urmatoarea sticlă de roze Liliac 2013, la Centura Roze din mai.
….Noroc, tihnă și vizionare plăcută.
….RaSto
Îndreptar comportamental destinat bărbaţilor în perioada 1-8 martie!
Eu personal, consider această perioadă, una destinată exclusiv dragostei pentru femei. Acestor fiinţe iubite, fără de care viaţa noastră nu ar avea nici un sens. Cred cu tărie că este momentul prielnic, să ne arătăm afecţiunea faţă de persoana iubită, fie a noastră, fie a altuia. Consider că faţă de iubita cea de fiecare zi, nimeni nu are secrete şi ştie deja cum să se comporte, aşa că o să mă limitez la câteva sfaturi în cazul în care petreceţi aceste zile minunate cu “iubita” altuia, ca să zic aşa!
În primul şi în primul rând, nu te zgârci cu cadourile. Cu cât cadourile sunt mai numeroase şi mai scumpe, cu atât topesc hainele mai repede. Dar atenţie, nu încercaţi cadouri gen lenjerie intimă, pentru că se poate interpreta că doreşti să ajungi cât mai repede “la pat”, cu toate că aşa este. E o chestie de protocol!
Apoi, alege un buchet de flori cât mai mare şi frumos (roşu dacă e posibil – marchează de fiecare dată) şi prezintă-te cu el într-o mână şi cu “pupăcioiul” gata pregătit lângă buzele ei. În schimb, nu face tâmpenia să apari la uşă cu ghiveciul în braţe, fie el şi de orhidee. E de neam prost, “cotor de sapă” şi poate avea exact efectul contrar, ca să nu mai vorbim de leziunile ce le poate provoca, la o adică…
Masa servită trebuie să fie cât mai festivă, şi nu trebuie să lipsească şampania. Neapărat şampanie! Dacă nu ştiţi ce să alegeţi, vă recomand cu căldură Louis Delder la un preţ de 69 ron la Mega Image. Are de toate, arome de mere verzi, biscuiţi şi alune prăjite, gust catifelat, fresh şi e foarte răcoritoare.
Nu veniţi cu prostii gen vin roşu, care: “dacă e băut de bărbaţi, ajuta femeile”, sau alte legende de acest fel. Oricum, dacă v-a bătut la uşa Impotenta nu va mai ajuta, decât poate Viagra, nicidecum vinul roşu. Mă întrebaţi, cum aflaţi momentul când apare Impotenţă? Simplu: va lăsa să vă faceţi de râs, o dată, de două ori şi apoi fiecare îşi dă seama că i-a murit până şi speranţa…
Apoi, tot în cadrul mesei, e bine să evitaţi meniurile interpretabile gen: cârnaţi groşi de casă, ardei umpluţi, salam de sibiu, etc. De ce? Pentru că provoacă impresia că te dai mare şi la momentul oportun îţi poţi auzi vorbe…
După servirea mesei, foarte important este, să nu te arunci ca animalul pe biata fată, ci să încerci ceva “preludiu”, gen: frişcă, boabe de struguri, banane, sau după imaginaţia fiecăruia. În sfârşit a venit momentul să o… iubeşti!
Asta e, ai bifat, ai trecut frumos în agendă, acum te gândeşti la următoarea… . La următoarea perioadă de 1-8 martie am vrut să zic!
Dar, mai am un sfat la fel de important pe care nimeni nu trebuie să-l uite! La sfârşitul perioadei de dragoste şi poezie trebuie să revenim cu picioarele pe pământ şi să fim conştienţi de întoarcerea “Supremei”! Nimeni nu doreşte să-şi distrugă viaţa, aşadar trebuie să fiţi precauţi. Recomand folosirea unui sac mare de plastic unde aruncaţi tot! Absolut tot! De la cearşafuri la prosoape, de la pasta de dinţi până la periuţe. Da, da, nu râdeţi! Într-un an dintr-o gravă eroare de poezie amestecată cu prea multă şampanie, am aruncat periuţa de dinţi a mea, în loc de, a ei. Şi când a văzut “Suprema” obiectul…, nu vreţi să ştiţi! De atunci nu prea mai am păr pe cap şi asta pentru că…, am răzbit cu fuga! Altfel, nu cred că mai apuca cineva să se bucure se sfaturile mele…
P.S. Acesta este un pamflet şi desigur, nu are nici o legătură cu realitatea! 🙂
Bogdan
Comenteaza
.
.
.
.
Comentarii recente