Un an de blog

Scris la 20 septembrie 2013 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Au trecut 12 luni de când am lansat vin2.ro
….Ce repede a trecut! Cam repede, dar foarte frumos.
….Ce-am făcut în timpul ăsta?
….Mai întai am scris. Împreună cu Bogdan am postat aproape 160 de articole, ca să nu mai zic de restul anunțurilor,  fotografiilor și altor mici sau mari evenimente cu vin. Am scris despre vinurile care mi-au plăcut, vinuri care mi-au completat poveștile zi de zi. Am cunoscut oameni și mi-am făcut prieteni. Am scris despre ei cu plăcere. Am vizitat locuri, crame, târguri de vin, orașe și țări. Am participat la zeci și zeci de degustări, lansări de vinuri și am organizat astfel de evenimente pentru prieteni și cunoscuți, toți iubitori de vin. Am făcut cursuri și am învațat multe despre vin ca să descopăr cât mai multe despre acest frumos fenomen. Am participat la concursuri de vin și mi-a plăcut.
….Tuturor celor care m-au primit în lumea lor, în lumea vinului, le multumesc frumos. Cu papion cu tot.
….Fix pe 20 septembrie, am lansat acest blog cu sprijinul celor de la Vinul.ro, revistă în care am onoarea să fiu găzduit cu un articol. Lor și celor care citesc articolele noastre le sunt îndatorat.
….Și cum nu știm ce ne rezervă viitorul, sunt curios să aflu de la voi părerile, ideile și orice impresie, pentru că un feedback, de oricare ar fi el, nu strică niciodată.
….Vă mulțumesc și nu uitați că vinul nu se bea de sete.
….RaSto

Villa Vinea – Fetească Regală Premium 2012

Scris la 19 septembrie 2013 in Povesti despre vin | 5 comentarii

…Deunăzi am deschis o sticlă dintr-aceasta şi am hotărât să vă scriu ceva impresii. Am să le scriu şi pe cele îmbucurătoare şi pe cele încurajatoare!  :))))))

Aşadar, vinul are o culoare galben pai, strălucitoare.

Nas: atac puternic floral (flori de câmp), urmat de fructe (pere coapte), miere şi ceva drojdii. Aceste drojdii sunt ca un fel de amprentă a vinuficatorului şi le găsim fix în toate vinurile de la Villa Vinea.

Gust: sec, plăcut acrişor şi răcoritor, cu arome de grapefruit şi lime. Aciditatea este bună, alcoolul nu este deranjant, iar structura ţinând cont că vorbim despre o feteasca regală este bunicică. Finalul este mediu cu gust amărui de grapefruit, sau dacă aş fi puţin răutăcios aş zice – cârcei de struguri.

Un vin simplu, nepretenţios, de băut zi de zi cu prietenii, sau cu cine vreţi voi: amante, duşmani, etc… .

Fresh, curat şi cu o senzaţie de frizante şi o uşoară tentă dulceagă în gust, nu are cum să nu-ţi placă vara pe orice terasă, dar să fie bine răcit. Şi apropos de răcitul vinului, de la Accesorii vin mi-am cumpărat un termometru simpatic, precum cel de aici. Mă dau mare cu el în fiecare cârciumă unde ajung şi am reuşit să enervez mulţime de ospătari. De mare efect, bine până nu mă încinge vreun nene mai nervos…:))))))

Revin cu preţul care este undeva în jurul sumei de 32 ron şi dacă ar fi puţin mai ieftin, vă jur că l-aş putea bea în fiecare zi!

Bogdan

Bachus și zeii din Veliko Tarnovo

Scris la 18 septembrie 2013 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Era o zi de vineri dimineaţa, şi fără nici un chef butonam telefonul citind “ofertele ascunse” de pe booking.com. Deodată ce să vezi: ofertă la cel mai mare hotel de patru stele din Veliko Târnovo, la numai 21 euro/noapte! Drace zic, patru stele – la banii ăştia în România nu te lasă nici cu cortul în fata hotelului, nici să dai mâna cu portarul, ori să vrăjeşti recepţionera! Ce era de făcut? Sun câţiva prieteni, fac rezervarea şi la drum!

Dar, ce să faci în Veliko Tarnovo? Poţi vizita cetatea, împrejurimile: satul Arbanaşi,  cascada Kaia Bunar din Hornitsa; sau pur şi simplu să te plimbi agale pe cochetele străduţe cu suveniruri din centrul vechi. Dar, un lucru este clar – nu trebuie să ratezi restaurantul “Ştastleviţa”. Dacă, ai ratat acest restaurant degeaba ai bătut drumul până aici, ai trăit banal şi nu ai înţeles nimic din micile plăceri, pe care viaţa ţi le poate oferi. Dar, să o luăm cu începutul! Ajunşi la restaurant, poţi alege între două variante: terasa din faţă, pentru a simţi pulsul şi freamătul oraşului, sau cea din spate, dinspre râu, care are o panoramă de excepţie, este mai intimă şi cochetă. Apoi, începe  dezmăţul! Doamne, au o bucătărie extraordinară: de la vita la cuptor, porc, berbecuţ, la fructe de mare, salate şi paste – toate pline de miresme şi gusturi alese, cum rar ţi-a fost dat să mănânci. Într-o seară am comandat “cotlete de berbecuţ”, crocante pe dinafară, zemoase în interior cu textura cărnii precum borangicul şi un gust mirobolant, ce-ţi făceau glandele să-ţi saliveze necontrolat şi mâinile să-ţi tremure de plăcere.

Să vă mai zic şi despre desert? Despre prăjiturile cu biscuiţi şi mascarpone care-ţi umplu gura de creme şi arome nebănuite, iar de închizi vreodată ochii “vezi” deasupra capului toţi “Zeii Olimpului” cu linguriţele în mâna pregătiţi parcă să-ţi atace porţia? Cu siguranţă, nu!

Mai bine vă povestesc despre vin! Vinul casei, 28 leva (aproximativ 65 ron) sticla, este un vin roşu din 2009, produs de “Castra Rubra Winery” (din anul 2006 consultant aici este Michel Rolland unul dintre cei mai mari experţi din domeniu), cupaj format din: merlot, cabernet sauvignon, rubin şi mavrut (ultimele două, soiuri tradiţionale bulgăreşti). Culoarea este una rubinie cu o uşoară tentă cărămizie, limpede şi frumoasă.

Mirosul vine cu o explozie de fruct, de îţi dă impresia că ai în faţa ochilor afinele, murele, vişinele şi prunele. Apoi, apar condimentele (piper), ciocolata, tutunul şi o undă abia perceptibilă de piele de animal. Un nas dinamic, curat şi pătrunzător.

Gustul urmează aceeaşi linie, atacul este uşor dulceag, fructat, dar cu o aciditate bună, echilibrat şi foarte armonios. Finalul este foarte lung, şi simţi în gura prunele şi vişinele ca şi când ai fi muşcat din ele chiar în acel moment. Un vin foarte, foarte bun şi atât de deosebit, pe care nu ai ocazia să-l bei de prea multe ori în viaţă. La ultima vizită de exemplu, nu că aş fi băut prea mult, dar vă jur că la un moment dat, l-am văzut la masa alăturată pe însuşi “Bachus” degustând acest vin…, bine şi undeva mai în spate erau doi tipi care mâncau nu ştiu ce prăjitura şi aveau capul plin de “Zei” cu linguriţe lungi în mână!

Bogdan

Vinul casei

Scris la 17 septembrie 2013 in Povesti despre vin | 10 comentarii

….Ce este vinul casei?
….În DEX nu apare nimic explicit sau interesant din care să afli și nici pe Google. Clar că nu trebuie confundat cu căutarea “casa de vinuri”…, că te duce în altă parte.
….Ca idee generală, vinul casei este expresia împământenită pentru un vin ieftin servit la carafă. Asta în majoritatea locurilor cu mese și scaune care-și spun terasă, bistro, cârciumă, restaurant, în general- local.
….Necazul pleacă mai întâi de la clasificarea “așezamintelor” unde dorești să servești masa sau să organizezi un eveniment mai cu moț. Dar asta e o bătălie care merită să o tratăm separat.
….Vinul casei într-o “locație” (urăsc termenul ăsta) trebuie să fie neaparat prost și ieftin?
….Să vă spun o întâmplare adevărată. Cu ceva luni în urmă, un amic din își deschidea o terasă-restaurant împreună cu un grup de prieteni și colegi de breaslă și m-a sunat să-i recomand vinuri vrac sau bag-in-box (BIB) pentru vinul casei. Pe lângă faptul că n-am mai încercat demult așa ceva (m-am rafinat), am făcut o pauza lungă și l-am întrebat de ce ar trebuie să fie un BIB? Reproducerea răspunsului ține de calificarea în sfera medicală neurologică, cu substrat de economie mondiala și ceva tenta sexuală cu referire la unele rude apropiate mie. Le-am primit, pentru că mi-e amic, dar m-am deblocat rapid și am întrebat ce arie de clienți vizează de fapt, ținând cont că mi-a spus la început că majoritatea clienților îi vrea din mediul corporatiștilor cu birourile în zonă. Și de ce ar bea ăștia ceva mediocru-ieftin în loc de bunicel-ieftin? Bine, nene, dar vreau ieftin spre mokangeală! Ce nu-nțelegi?  Nu mai știu ce i-am raspuns amănunțit, dar sigur mi-am luat revanșa și cu criza mondială și cu celelalte treburi pentru două generații viitoare de-ale lui.
….Cât de ieftin sau slab poate fi vinul casei propus a fi servit la pahar sau la carafă? În majoritatea cazurilor întâlnite de mine, în multe locuri, chiar foarte jos. Cei care managiuiesc locul chiar nu dau doi bani pe fenomenul servitului la pahar și consideră că vinul casei trebuie să fie ceva colorat, acrișor sau dulceag, singura selecție fiind alb sau roșu.
….Vrei local cu ștaif? Pui un vin rezonabil în listă și îi acorzi clientului mai multe șanse să aleagă (sec, demisec, demidulce, alb, roze sau roșu). E așa greu? În Centrul Vechi am avut plăcuta surpriză să găsesc un “vinul casei” de la Davino. Nu era ieftin, dar era cel mai scazut preț din listă. Când ai rezonanța unui nume de lux din Monte Carlo, măcar atât poți face.
….Păi nu e păcat să ai o listă de preparate excepționale pentru care să-ți vină clienții și tu să le dai zeamă de Dunăre la BIB de 10 litri? Clar că ți-ai turtit fasonul imediat și definitiv.
….Propietarii și managerii de localuri au de studiat aprofundat problema “vinului casei” pentru că odată înteleasă, se vor mândri cu descoperirea succesului vânzării vinului servit la pahar, iar cota de business cu vin ar avea cifre mai frumușele.
….Cine are ochi de văzut, să audă! Eu sunt plin de speranță, dar cu răbdarea stau rău.
….RaSto