Vinuri franțuzești la Lidl – Episodul 2

Scris la 5 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 5 comentarii

….Povestea o știți din episodul 1, așa că trecem direct la “caseta” tehnică.
….Chateau de Moulin 2011 Entre-Deux-Mers (19,99 lei)
Culoare galbenă, cu tentă verzuie, clar şi limpede. Nas de citrice, parfumat, ierburi verzi şi asemănător cu sauvignonul. Gust: acidulat de citrice şi ceva piersicuţă, rotund, echilibrat şi consistent, în ciuda celor doar 12%. Destul de proaspăt, floral, dar sec, cu tentă de pepene galben sau ceva fructe tropicale. Nu l-am simţit a avea un post gust prea lung, dar rămân impresiile de acid şi

Mândră floare trandafir

Scris la 4 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Fiind week-end și promițându-i lui Alex că la primul FB din clasa întâi îl duc la carting, m-am dus în zona comerciala Militari să fac și cumpărături. Văd în Brico 6-7 persoane alegând trandafiri, din aceia în pungă, pe care-i plantezi singur în curte. Am luat și eu unul, că tot intrasem să iau becuri. Dă Alex 11 ture cu mașinuța și ajungem la Auchan. Umplem căruțul cu porcarii și văd o coadă de 8-9 persoane la pâine. Nu mai văzusem păine caldă la metru. Și chiar avea un metru. Iau și eu doar 50 centimetri și ajung acasă, unde aflu că avem musafiri. He-he, aveam pâine pentru toată strada! Se programase un grătar și până la venirea lor, am pus rămurici și scândurele uscate ca să aprind „locomotivă” și-l chem pe Alex să-i arăt cum se plantează un trandafir. Şi în plus, să-i explic cum e cu mapa și cu sapa. Până la venirea musafirilor zic să mai studiem un vin. Uitându-mă la ambalajul trandafirului, văd că tocmai plantasem un trandafir alb și consider nimerit să desfac o fetească albă Eclipse 2009 Crama Basilescu. Pe cea primită cu dedicație de la Gabi Lăcureanu o mai păstrez.
….Culoare galben deschis şi frumos strălucitor în soare. Mirosul foarte parfumat, cu flori multe, plăcut și îmbietor. Începutul gustului e fin, catifelat, destul de acid încă, floral și cu ceva citrice. Ușori sulfiți, dar în mică măsură. Pe lateralele limbii îți lasă ceva mieros, puțin dulceag, dar finalul nu te dezamăgește și te cheamă să mai iei o gură. Pe sticlă scrie că e sec, însă, 3 din 5 persoane vor spune că e demisec. Șprițarii de meserie vor vrea bule în el imediat după a doua gură. Petrecăreții se vor bucura să întâlnească feteasca albă de la Basilescu. Eu nu-i prea găsesc defecte, dar nici nu știu cu ce să-l laud. Cum ar spune unii din lumea vinului „un vin corect şi echilibrat”. Aş mai spune că este una din cele mai bune 3-4 feteşti albe pe care le-am băut până acum.
….Dacă musafirii mei vin cu o brânză veche de oaie sau cu ceva mâncăruri uşoare și picante (chinezești, thai etc) cu legume sau puiuț, asocierea cu vinul ar fi gata. Până la venirea lor, să mai luăm o coajă de pâine. La cum și cât am „stropit” plantarea asta, sunt convins că va creşte o mândreţe de trandafir.
RaSto

Caloian – Cabernet Sauvignon Alb

Scris la 1 octombrie 2012 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Astăzi, am primit un pachet de la Crama Oprişor. Curios din fire, imediat după despărţirea de reprezentantul cramei, m-am furişat într-un loc ascuns şi l-am deschis. Ce să vezi!? În cutie era noul Caloian – Cabernet Sauvignon Alb, o pâine şi o felicitare explicativă din partea Cramei Oprişor. Extraordinar gestul, iar pentru asta ţin să mulţumesc acestor oameni minunaţi!

De ce vinul şi pâinea? Pentru că: “Simbolic, vinul şi pâinea, elemente ancestrale apropiate romanului, îţi îmbogăţesc casa”, spun cei de la Oprişor. Şi au dreptate, cel puţin pentru acesta seara când am de gând să le deschid pe amândouă la cină! Recunosc, că de obicei, eu nu consum pâine (sunt şi aşa gras precum “Zmeul”), dar astăzi am hotărât să fac o excepţie. Am pus pâinea feliată în prăjitor, apoi am uns-o cu usturoi. Am tăiat ceva slănină cubuleţe, la fel şi câteva bucăţele de roşie pe care le-am aşezat împreună peste pâinea frecată din belşug cu usturoi. O minunăţie! Setul doi l-am încercat cu slănină şi ceapă roşie, iar cel de-al treilea cu brânză grasă de capră românească, care după mine a reprezentat asocierea Dumnezeiască! Ce să zic: moartea colesterolului, dar am mâncat mai bine decât în “Paradis”! Şi am fost acolo! Acum, dacă mă gândesc încă îmi plouă în gură…

Şi cu ce să “stropeşti” acesta “cina rubensciană”? Bine-nţeles cu Caloian – Cabernet Sauvignon Alb, dacă tot a venit la pachet!

S-a comportat astfel:

Culoare: galben pai foarte transparent, limpede, curată.

Nasul, vine ca o adiere de vară, plin de fructe coapte (mango, piersici şi ceva pepene galben), cu tuşe de miere, cu flori albe parcă special destinate tinerelor amoreze drept parfum romantic în nopţile fierbinţi de “Vamă”!

Apoi, dacă îl duci la gură simţi citricele răcoroase inundându-ţi trupul, simţi abordarea directă, echilibrul de netăgăduit şi plăcerea de a nu te opri din băut! Final este mediu, puţin amărui şi aminteşte de cârceii din vită, ori de sâmburii din struguri.

Dar, pentru astăzi, am decis. El este alesul! Este vinul care mi-a “luminat” seara, care mi-a întins mâna pentru a deveni prieteni, care onest fiind mi-a zis că în locul vreunei complexităţi de neînţeles, îmi oferă prospeţime şi plăcere. Şi nu s-a terminat aici!

Pentru că, îl mai vreau….

Bogdan.

Vinuri franțuzești la Lidl – Episodul 1

Scris la 1 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

….Cei de la Vinul.ro, amabili cum îi ştiţi, ne-au invitat la lansarea selecţiei de vinuri franţuzeşti de către Lidl România pe 27 septembrie la Cantine de Nicolai. Fiind aproape de birou, am ajuns cu 5 minute mai devreme de ora fixată şi am fost întâmpinat de Poliana, Cezar, dar şi de două „stewardese” gen Air France cu basc, eşarfă şi tocuri bine înfipte în mochetă. Vinurile care aşteptau expuse (şi care erau principalul scop al vizitei) le lăsasem pe alt plan, pentru că printre alte provocări, se perindau nişte platouri cu fineţuri franțuzeşti pregătite de Nicolai. Acelor fineţuri nu le-am reţinut numele, nu le pot pronunţa, deci… nu le pot reda corect aici. Fac cunoştinţă cu câteva persoane agreabile şi încercând să ţin un ton francofon, persoanele se recomandă: Frederich, Hans, Klaus…. Aha ! Sie verstehen?…. ăăă.. Ah!… Bonjour ! Şi-mi vin în minte singurele cuvinte în germană pe care le ştiu: volkswagen izbit în zid !.. dar nu se făcea. Şi de departe apare salvatoare şi zâmbitoare o tânără frumoasă blondă, foarte înaltă, cu alură de Pino Blanc D’Alsace, care se recomandă cu nume romanesc şi continuă: PR-ul Lidl. Oh!… Săru’mâna ! Pardon ! Enchante ! Noroc cu Cezar, care prinde un microfon şi cu toate cuvintele la el începe prezentarea evenimentului. Mai apar persoane cunoscute, mai facem o poză şi suntem invitaţi să degustăm cele 23 de vinuri franţuzeşti selectate.
….În acest episod am să va relatez despre un singur vin cu care m-am înțeles bine pe muteşte. Iată ce mi-a comunicat: Je m’appelle Pinot Blanc D’Alsace – JP Muller annee 2011, medaliat cu aur la Lyon in 2012. Are o culoare frumoasă şi e cristalin. Năsuc interesant, nu foarte pronunţat de citrice, flori de câmp şi măr verde. În gură, începe destul de acidulat, cu măr verde finuț şi iarbă verde. Gustul e bun, nu prea îi simţi alcoolul (12,5%) şi e sec bine. Mi-a plăcut. Post gustul e destul de lung şi-ţi aduce aminte de ceva elegant în construcţia vinului. Am luat o gură mică de brânză brie şi o smochină şi-am dus iar paharul la nas. Şi iar mi-a plăcut. Apare una din “stewardese” şi-mi împinge un catalog al vinurilor lansate. Răsfoiesc repede să găsesc prezentarea vinului cel aveam încă în gură şi mă înec văzând preţul… 14,99 lei (cu TVA). Da, frate!
Pinot Blanc – mon ami de la patrie- să fii iubi(t) !
….Revine blonda de la PR şi mă linişteşte (parţial): De luni, 1 octombrie, îl veţi putea găsi pe rafturile Lidl în cantităţi suficiente !
….Je t’aime !
….RaSto

Ciorba din 2 septembrie

Scris la 29 septembrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

           Sezon greu. Fiind sociabil în exces, am fost invitat la 3 nunţi în septembrie. Am pus-o!
          Seara din 1 Septembrie. Frumos tare, lume multă, toalete de fiţe, cocuri, zulufi, lame-uri şi bijuterii, papioane, pantofi de lac si muzică tare. Şi pentru că m-am comportat exemplar până după dar (my God), am fost invitat a doua zi la tradiţionala ciorbă de potroace. Habar nu am de unde vine acest obicei (eu ştiam că este un fel de recompensă pentru cei care au muncit la nuntă, nu cei care s-au distrat), dar dacă tot e moca – cu placere!
Am ajuns. Rezolvat antreurile și conversatia laudativă la adresa organizatorilor – și hop, vine vestita ciorbă. De astă dată în doua variante: de potroace și de burtă. Ce sa aleg, ce sa aleg?.. am zis: potroace să fie! Am luat ciorba cu ardeiul iute de rigoare, dar cu ce să o asezonez?… Acum vine bomba din partea gazdei : “Bogdane, vrei un vin roșu? Am Rosso di Montalcino 2007– Castello Banfi, nu de alta dar fratele său mai mare Brunelo a plecat la potroacele lui EBA“. Să cad de pe scaun! Trebuia să mai recuperez din banii dați la nuntă, aşa că am zis : “Da, da”! cu ochii mici-şmecheroşi! Am luat repede o lingură-două de ciorbă, o mușcatură de ardei iute și ce să vezi – scoteam flăcări pe gură, prin urechi, ochii mi-au ieșit din orbite. Dar,…băiat deștept ce sunt, apelez la SMURD-ul Montalcino și mă dezcarcerează cu prima gură mare de vin!
         Trăiri: am simțit o izbitură puternică în palat, apoi a intrat. Aveam in gura 3 mânuțe: o mână mă ținea strâns de limbă, alta mă pârlea cu flacăra pe obraji, iar a 3-a mă freca cu peria de sârma în cerul gurii. Adoua înghițitură a fost mai bine, a treia deja a început să-mi placă. Am continuat cu o lingură mică de ciorbă, o gură mare de vin, o lingura mică de ciorbă, una mare de vin… Tot secretul este să nu abuzezi de ciorbă! Încet, senzația a devenit foarte placută și am realizat că această ciorbă cu acest vin roșu se împacă de minune, dacă scoți ardeiul iute din ecuație. Potrivirea este perfectă, texturile se îmbină armonios în prezența vinului și nu simți vreo dorință ascunsă de a schimba ciorba cu pizza ori spaghetti. Vinul este relativ ușor, nu foarte sofisticat, se dezbracă aproape singur de tot ce este enigmatic de la prima înghițitură, iar culoarea rubinie este exceptională.
Nasul nu e deloc complicat, simt fructe de pădure- mure mai ales, vanilie, tabac, poate prună uscată. Gustul: plăcut, armonios, rustic, taninii bine integraţi, afine, vanilie, ciocolată, aciditate foarte bună, corpolent, cu un final mediu spre lung. Îl compar cu o țărancuță oachesă , plecată dimineața la cosit! Strugurii din care este făcut vinul sunt sangiovese sau “sângele lui Jupiter“, sunt cultivați în central Italiei și sunt autorii a câtorva vinuri mari clasice din Toscana cum ar fi: Brunello si Rosso di Montalcino, Chianti Clasico, Nobile de Montepulciano. Oricum, vinul este bun, merită banii. Îl puteti bea pizza, paste, cărnița roșie. Cu puţin curaj poate fi încercat și simplu, fără mâncare. După primele două pahare e bine să aveți și o duduie prin preajmă, după restul – ce mai conteaza?
P.S. Acest vin a fost punctat de mine cu fix 86,696969… puncte Parker. La anterioara degustare primise fix: 86,969696…, dar după părerea mea acum se află intr-o poziție mult mai bună… vorbind de perioadă. Cine nu crede, nu are decât să-și întrebe nevasta!

Bogdan

Mai multe