Singur acasa
….În acest weekend timp urât, cer plumburiu, a mai şi nins, ce mai vreme să nu dai nici un câine afară. Numai bună de numărat banii pentru cine îi are, pentru cine nu- sex la greu ca asta e moca. Aşa m-am gândit şi eu numai că eram singur acasă… Ce poate fi mai romantic zic, decât să stau în faţa şemineului aprins, să simt mirosul de lemn ars, alături de o companie plăcută.
….Zis şi făcut: trag motanul de coadă până în faţa focului, că tot nu am blană de urs langă şemineu şi aleg adevărata muza: Anima 3 Fete Negre – Aurelia Visinescu.
….O să mă întrebaţi de ce tocmai 3 Fete Negre? Pentru că pot, prieteni! Şi pentru că merge servit alături de cotletele de berbecuţ pe care le-am pregătit. Şi pentru că se asortează cu vremea de afară, cu romantismul şemineului şi cu clipa aceasta de fericire trăită alături de motanul meu cel leneş.
….Nu ştiu de ce nu ne dăm seama de aceste mici bucurii ale vieţii, nu simţim deloc momentul; eu mă gândesc şi visez la nu ştiu ce blonde cu fetele negre alături şi uitând practic că e momentul jocului cu motanul favorit. Îmi revin repede, împart cotletele în mod egal cu Tomitza (motanul meu) şi deschid sticla de vin.
….Ce să vezi: are o culoare rubiniu strălucitoare ce te îndeamnă să nu-ţi iei ochii de la el decât, pentru al duce la gură.
….Primul “nas” a fost ciudat, mirosea de la o poştă a Sauvignon Blanc! Da, într-adevăr motanul era foarte aproape şi pe deasupra în călduri, aşadar acela era mirosul. Mut motanul, prind paharul şi-l miros, adulmecând astfel plăcutele nuanţe de vanilie, ciocolată, fum şi piper. Cu siguranţă aceasta este adevărata aroma a vinului, deoarece motanul nu miroase aşa frumos nici când iese de la duş!
….Gustul în schimb îmi place şi mai mult. Este de prună uscată şi afumată, cu ceva condiment şi pe final cu sâmbure de migdala. Este un vin nu foarte corpolent, băubil, cu o aciditate bună şi alcoolul integrat (14.8%); cu taninii rotunzi ce parcă te mângâie şi cu nu final zic eu mediu. Acest vin este un cupaj din feteasca neagră provenit din anii 2008,2009,2011 de unde şi numele – 3 Fete Negre, mă gândesc. Preţul este în jurul sumei de 70 ron şi dacă mă întrebaţi pe mine personal este un vin pe care l-aş mai bea. Şi la cea de-a doua întrebare: dacă l-aş mai cumpăra, răspunsul este tot pozitiv. Mie acest vin mi-a plăcut, a mers perfect alături de cotletele de berbecuţ şi a reuşit să-mi transforme o zi obişnuită într-una deosebită. Poate aici e puţin de vină şi cantitatea de vin…
….Vă doresc degustare plăcută!
….Bogdan
Sarget, De Gruaud-Larose 1999
….Astăzi o să vă vorbesc despre un chateau din Franţa. Mai exact din zona Bordeaux-ului. Nu ştiu, dacă este acelaşi chateau în care o să locuiesc eu când o să devin un blogăr bătrân şi bogat, dar e în zonă!
Este vorba despre Chateau Gruaud-Larose situat pe malul stâng al estuarului Gironde în St-Julien. Este într-o zonă cu 900 ha de vie cultivată, 80% dintre această fiind deţinută de 11 domenii clasificate de top, cinci dintre ele de pe treapta a doua, dar toate cu un înalt standard calitativ. Aici terenul este pietros şi bine drenat, cu o orientare de excepţie. Soiul dominant este cel specific malului stâng – Cabernetul Sauvignon dar, cu toate acestea vinul nu este excesiv de sobru şi puternic concentrat ca al vecinilor din Pauillac de exemplu, ci domina fructele coapte şi echilibrul. Longevitatea acestor vinuri însă, nu este deloc afectată de component lor fructata, ba din contră.
….Château Gruaud-Larose are podgoria situată pe o parcelă cu solul pietros, argilos cu calcar şi se ridică deasupra unui mic curs de apă. Domeniul şi-a schimbat de multe ori proprietarii, iar astăzi este în posesia familiei Merlaut şi este catalogat ca fiind a doua treaptă. Una peste alta, aici se fac vinuri excelente cum ar fi de exemplu – Sarget De Gruaud-Larose 1999, a doua etichetă a producătorului, despre care o să vă povestesc în continuare. Strugurii se culeg manual, iar maturarea are loc între 16-18 luni numai în butoaie de stejar franţuzesc. Dacă la prima etichetă producătorul foloseşte peste 50% butoaie noi, la cea de a doua etichetă sunt numai butoaie folosite, dar procesul de vinificaţie este identic. Mai există o diferenţă între cele două etichete şi anume: dacă la prima vârstă medie a viţei de vie este de aproximativ 45 de ani, la cea de a doua este între 2 şi 20 de ani (şi acoperă 55% din suprafaţa podgoriei).
Deci, Sarget De Gruaud-Larose 1999 conţine în ordine: Cabernet Sauvignon 57 %, Merlot 30 %, Cabernet Franc 8 %, Petit Verdot 3 %, Malbec 2 %. Alcoolul este de 12.5% şi este perfect integrat.
Culoarea vinului este de un rubiniu – ruginie cum îi stă bine unui vin de vârsta aceasta, dar are o limpiditate de invidiat.
Buchetul este foarte delicat şi chiar dacă te îmbie iniţial cu arome primare de ceva prune coapte şi fructe de pădure plus o tuşă de ciocolată amară, te readuce repede cu picioarele pe pământ la nuanţe puternice de piele de animal şi condiment negru.
….Gustul este puţin acrişor cu un iz de fructe de pădure, dar prăfuit,mineral şi cu o aproape insesizabilă nuanţă de cafea. Taninii sunt rotunzi dar foarte fermi, dând semne că vinul are în fată încă o lungă perioadă de viaţă. Aciditatea este foarte bună, iar corpul mediu face ca vinul să curgă pe gât aproape fără să-l simţi. Post gustul este unul foarte lung cu piele şi condiment ce parcă nu vrea deloc să-ţi dispară din minte şi simţiri. După ce îl termini îţi lăsa senzaţia, că masă, trupul, atmosferă, totul a împrumutat mirosul vinului şi o să devină veşnic. Un vin mare, clasic pentru zona Bordeaux! Preţul este undeva la 50 Euro/sticlă dar, trebuie măcar odată în viaţa încercat, mai ales că anul 1999 a fost unul de graţie pentru acest producător!
….Vă doresc degustare plăcută!
….Bogdan
Degustare la Restaurant Neptunus
Acum vreo săptămână şi ceva am fost la prima degustare din anul acesta organizată de vinul.ro. A avut loc la restaurant Neptunus, iar vinurile au fost cupaje, mă rog corect spus asamblaje – albe. Vinurile în ordinea de pe tricouri au fost acestea: 1. Tezaur, Jidvei 2010, (Sauvignon Blanc, Feteasca Regală, 12.5%); 2. Cuvee Rene Faure, Vinicola Avereşti 2011, (Zghihară de Huşi, Aligote, 12,5%); 3. Avincis, NV, (Fetească Regală 2010, Pinot Gris 2011, 13,6%); 4. Mysterium, Jidvei 2011, (Fetească Regală, Muşcat Ottonel, Sauvignon Blanc 13%); 5. Arezan, M1. Crama Atelier 2011, (Fetească Regală, Fetească Albă, 13%), 6. Tezaur, Jidvei 2011, (Muscat Ottonel, Fetească Regală, 13,5%); 7. Negrini 2011, (Sauvignon Blanc, Fetească Regală, 13,5%); 8. Mysterium, Jidvei 2011, (Traminer, Sauvignon Blanc, 13,5%); 9. Diamant, Villa Vinea 2011, (Riesling de Rhin, Fetească Regală, Kerner, 14%); 10. Sable Noble, M1. Crama Atelier 2011, (Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Gris, Riesling, 14%); 11. Millenium Alb Terra Romana, Serve, 2011, (Sauvignon Blanc, Riesling, 13,5%); 12. Rusalca Albă, Crama Oprişor 2011, (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Riesling, 14%); 13. Solo Quinta, Cramele Recaş 2011, (Fetească Regală, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Syrah, 13,5%); 14. Revelatio, Davino 2011, (Sauvignon Blanc, Fetească Albă, 13,9%); 15. Cuvee Amaury, Serve 2011, (Sauvignon Blanc, Riesling, 13,5%); 16. Davino Rezerva 2011, (Riesling Italian, Sauvignon Blanc, 13,9%); 17. White Artizan, Aurelia Vişinescu 2012, (Fetească Albă, Riesling, Tămâioasă Românească, 13,1%).
Ufff, am terminat! Trebuie să vă scriu că mi-a fost mult, dar mult mai uşor să le beau decât să le enumăr, pe ele, vinurile. Toate vinurile au fost bune mai ales că au fost servite în compania fructelor de mare şi a peştelui. Lui Răzvan (jumătatea mea de blog), i-au plăcut mai mult: Negrini, Millenium Alb şi Revelaţio. Mie nu! Mie mi-au plăcut mai mult sau mai puţin toate vinurile, dar o să duc cu mine în mormânt aprecierile proprii despre fiecare vin în parte! Oricum, toate sunt vinuri bune, vi le recomand, că de aceea m-am obosit să scriu despre ele pe acest blog.
Tot în acea seară cu ocazia degustării, domnul Sergiu Mihail Nedelea şi-a lansat nouă carte: “Caietul Somelierului” – Ghid pentru Aspiranţi Şi Profesionişti. Este o carte interesantă pe care am citit-o cu mare plăcere. Mai jos vă reproduc un mic pasaj ales la întâmplare despre regulile umplerii paharului de vin – reguli pe care ar trebui să le ştie fiecare dintre noi încă din ziua când ne-am născut, dacă nu cumva chiar mai devreme:
Turnarea vinului în pahar.
Reguli de bază:
– Paharul nu se apucă niciodată cu mâna de corpul său, pentru că rămân urme pe el şi deranjaza ulterior aprecierea aspectului. Paharul se manipulează numai ţinut de picior;
– Vinul nu se toarnă cu bulbuci în pahar, ca să facă bule. Vinul se toarnă cu delicateţe, astfel încât, dacă vinul vechi are depozite de culoare în sticlă sau câteva cristale, acestea să nu fie răscolite;
– Paharul ţinut de picior se înclină, astfel încât vinul să se scurgă lin pe peretele paharului;
– Paharul nu se umple. În pahar se pune numai o treime din capacitatea sa (la paharele profesionale, semnul este cel mai mare diametru al paharului), astfel încât degustătorul să poată agita paharul fără ca vinul să se verse.În acest fel se favorizează degajarea substanţelor odorante.
– Umplerea paharelor se poate face în fata clientului/degustătorului.
Cu aceasta îmi iau “la revedere”, pentru că altceva nu văd ce ar mai fi de spus!
….Vă doresc numai clipe plăcute, dacă se poate la un pahar de vin bun alături de prieteni!
….Bogdan
Foișorul Pofticioșilor
….Săptămâna trecută a fost mai grea decât toate sărbătorile de iarnă legale sau inventate. De luni (15 ianuarie) l-am sărbătorit pe Eminescu (şi nu numai), studiind Kernerul de la Villa Vinea în mod ştiinţific şi aprofundat ca nişte olimpici. Apoi a venit ziua de joi (17 ianuarie), unde, continuând studiul, am citit la biblioteca Neptunus peste 17 etichete şi am primit şi un onorant autograf de la Sergiu Nedelea cu ocazia lansării Caietului de Somelierului, salutându-ne solemn la papioane.
….Sâmbătă (19 ianuarie) a fost chiar apoteotică şi asta datorită lui Costin Staicu (e-restaurant.ro), cu lansarea Revelionului Pofticioşilor, într-un tur de 4 restaurante în 5 escale, din jurul Foişorului de Foc.
….Fix la 12 si treişpe minute a început vizita la Muzeul Național al Pompierilor, într-un grup de vreo 20 de însetați de istorie şi aventură gastronomică, ciufuliţi de vântul de afară, dar avizi de istorie “incendiară”. Doamna muzeograf Loredana Oprica ne-a preluat de la liftul ce avea să se oprească la etajul 6 (adică la etajul 10 al unui bloc de locuit), de unde a început cu aplomb şi dedicare să ne povestească de fiecare exponat. Am vizionat şi Bucureștiul de la balcon şi nu prea mi-a plăcut în anotimpul ăsta. După 38 de minute, am cedat toţi şi ne-am retras extrem de politicoşi, neavând ocazia să parcurgem decât 2 nivele de muzeu, încolonându-ne pe scara în spirală pe drumul turcilor spre Les Otomans – restaurant cu specific turcesc (ce ironie: la nivelul 5 al Foişorului erau picturi şi exponate din lupta din Dealul Spirii din 1848). La restaurantul turcesc, decorat precum un club de noapte, am băut o cafea cu zaţ şi ne-am îndulcit cu smochine. Alertaţi de un eminent botez (!! ..), am fugit alături, la El Torito – restaurant cu specific Mexican. Am căutat-o pe Selma Hayek peste tot, dar am dat de nachos şi tequila.
….Stomacele noastre erau puse pe harţă şi spre ruşinea minigrupului meu format din Simona, Bogdan, Carmen, Denisa, Silviu şi Alexică, am sărit peste Duna – restaurantul unguresc (unde promitem să revenim cu o escala mai de durată) ne-am depus toţi la Tortuga Modern Tavern – cu specific grecesc.
….Aici am fost întâmpinaţi călduros de Ioannis Stamatigiannis – patronul restaurantului, urându-ne “Bine aţi venit la Revelionul Pofticioşilor”! Ştiam un proverb cu darurile de la greci şi-am zis să preiau iniţiativa, înmânându-i gazdei o fetească albă – Colocviu la Atena. L-am cam surprins.
….Ne-am aşezat la masă şi-am şi comandat o
brânzică în aluat cu susan şi nişte feta în bacon pe pat de vânătă, cu pâinică specifică alături. Respectuos cerem voie să testam un vin roze, care ţineam minte că mi-a plăcut şi deschidem Chateau Domenii 2011 Davino. Şi-acum, aşezați în băncuţe, cu ochii mari, trompele căscate şi gura pofticioasă, scoatem carneţelul şi notam că: licoarea este de culoarea foiţei de ceapă, cu miros de fructe roşii de pădure, dar mai ales frăguţe. Nasul promite şi un gust anume, care vine şi el imediat. Cu atac acrişor, dar şi dulce apoi, catifelat şi elegant. A ştiut Bogdan Costăchescu ce şi cât să pună ca să iasă un vin foarte bun.
….Vinul include merlot şi cabernet sauvignon, atât cât să-l ajusteze. Alea 14 grade de alcool afișate pe sticlă, nu le simţi, pentru că totul e rotund și plăcut. Toata aciditatea se stinge plăcut și mă uitam la colegii de masă cum fiecare murmura admirativ față de acest vin, pe care eu îl consider ca fiind unul din primele două cele mai bune rozeuri băute in 2012.
….A urmat o cavalcadă de aperitive și sofisticării cu legume și pește, care toate dădeau un și mai bun gust vinului. Petrecerea a tot continuat, dar se terminase vinul roze și-am devenit brusc posac. Ceilalți au pornit dansuri lascive pe ritmuri de tamburină grecească, numai eu scuturam sticla de ultimele lacrimi roze.
….Ne-om mai întâlni noi cu vinul ăsta și-n 2013, sunt sigur. Să lăsăm tristețea.
….La mulți ani, pofticioșilor ! χαρούμενα γενέθλια !
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente