Cu Ouțul pe Târnave

Scris la 25 iulie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Nu foarte departe de Sibiu, spre nord, la mai puțin de 100 de km, se află Podgoriile Tânavelor. Mi-am propus sa revăd o cramă, așa că de la Târnăveni, Ouțul GPL a ales drumul spre Villa Vinea.
—Voiam să mă pun în temă cu noile vinuri de care tocmai auzisem că urmează a fi lansate. Am avut noroc să dau de domnul Cristian Podar la crama si să nu fie prea mare aglomerație de curioși, cu excepția unui grup de americani, astfel că m-am putut bucura de întreaga atenție. Desi fusesem la inaugurarea cramei Castel Vinum în urma cu aproape cinci ani, trebuie să recunosc faptul că până în vârful turnului de deaspra cramei (unde stă iarna Contessa și de unde peisajul e formidabil) nu fusesem niciodată. Am vizitat toate ungherele și-așa am văzut toate secretele ce în curând vor aparea pe piață, astfe încât nici măcar nu voi pomeni de viitorul spumant…Uups! N-am putut să nu observ în vitrina cu trofee, pe lângă alte diplome de diferite la concursuri, și un piston din 2014, de la Concursul de Vinuri Pistoul de Aur – Brăila.
—Decât 10 vinuri am degustat… dar am să trec în revistă strict noutățile pentru mine, începând cu un simpatic V2 2016 (un demisec – 6g/l) făcut din riesling, muscat și fetească regală. Bun pe căldură, având 12,5 vol. de alcool. Din gama Selection am remarcat în primul rând sauvignonul blanc 2016 (puțin baricat), vin ce se apropie mult de performanța celui din 2013 (review-ul complet în numărul  viitor al revistei Vinul.ro). Deși nu sunt amator al gewurzului sau vinurilor făcute din traminer, Gewurz Selection 2016 este un vin care sunt sigur că va fi pe placul amatorilor de arome de trandafir – nas, structura, aciditate, acool, toate în mare echilibru și un post gust lung. Diamant 2015 a devenit un vin din categoria vinurilor serioase baricate din soiuri românești (pe lângă favoritele mele fet. alba SERVE și fet. regală Sole). Mineralitate, aciditate, nivel optim de alcool, atenție studiată asupra păstrării în baricuri, rafinat. Am ajuns și la un mai vechi prieten… Kerner Selection 2016 – pe gustul meu și astă, în ciuda celor 14% alcool, bine drămuite prin aciditatea mare, cu corp bine definit și foarte gustos.
—La finalul albelor am insistat să degust și un vin la bag-in-box, așa… de curiozitate. Ei bine, nivelul de calitate nu e rău deloc, situîndu-se sub nivelul gamei Premium. Nu am rezistat și am cumpărat și-un cub negru de 5 litri. Mie mi-a plăcut, iar amatorii de spritz vor fi plăcut impresionați.
—Roseul 2016 din zweigelt e vesel, strălucitor și extrem agreabil, mult mai plăcut decât cel din recolta precedentă.
—La vinuri roșii n-a durat mult, pentru că am încercat doar două vinuri. Pinot noir-ul Premium 2016, într-o formă nouă de prezentare, care în 2-3 luni garantez că v-a fi hit. Maturat în budană de de 5 mii de litri (langa care vegheaza o mica statuie a Sfantului Urban) aproximativ 6 luni, doar alcoolul (de 13%) mi l-aș fi dorit puțin mai jos, asta ca să semene până la capăt cu un pinot model de Burgundia. Acum îi simți din plin tipicitatea de soi, eleganța și  se situează undeva pe la 7 papioane/8. Ultimul vin testat Rubin 2014 – merlot, zweigelt și fetească neagră. Un vin unde feteasca isi lasa amprenta si care trebuie să mai stea, dar e delicat, elegant și care (probabil) va fi lansat la sfârșitul anului.
—Mno, eu aș mai fi degustat, dar Ouțul era dornic de drum, așa că am cumpărat multe din cele enumerate mai sus și mi-am văzut de drum, mulțumindu-i atentei gazde. Chiar în vara asta voi organiza o degustare cu noutățile de la Villa Vinea ca să vă convingeți și voi că vinurile noi de-aici continuă ascensiunea.
Cu bine,
RaSto

City Break la… Sibiu

Scris la 14 iulie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Mi-am luat masina noua! Am renuntat la Smartul cu care (probabil) ajunsesem proverbial si fiind amator de masini mici (foarte mici), am pornit in week-end la drum cu noul i10 GPL, poreclit Ouțul. Azimut: Sibiu!
—Nu poti stabili recorduri de viteza cu o astfel de masina cand plinul de GPL te costa sub 50 de lei, dar am ajuns repejor, asa ca am putut sa vizitez pentru prima data  Muzeul Brukenthal. De mult imi doream sa vad muzeul pentru ca citisem cate ceva despre gospodarul sas, iar aici am vazut si picturile originale ale lui Gonzales Conques – Cele cinci simturi – transpusa in una din colectiile de timbre la care tineam mult in copilarie.
—Pe langa ce mostenise de la socrul sau (primar al Sibiului), baronul Samuel Brukenthal a apucat sa faca ceva avere si pe timpul cat a fost guvernatorul Transilvaniei, astfel ca la sfarsitul mandatului s-a pus pe construit propiul palat, maricel si tocmai bun de vizitat astazi ca muzeu. De unde s-o trage astazi expresia de ”baroni locali”?… nu stim, dar cred ca e veche.
—Doar la cativa zeci de metri de muzeu se afla Biserica Evanghelica din Sibiu. Veche de sute de ani. Totul e impresionant si aici. Constructia in sine, istoria si ceea ce se intapla in jur. Chiar in spatele bisericii se afla o cocheta cafenea… Cafe Wien, cu doua terase si tot dichisul. Dar nimic nu e intamplator … aici urma sa aibe loc si un mic concert al trupei locale Electric Band si locul unde urma sa ma intalnesc cu amicul Daniel D.
—Se cuvine sa spun ca aceasta „cafenea” are o lista de vinuri foarte interesanta, pahare potrivite, personal amabil si un view de invidiat. De aici poti vedea zona de case a vechiului oras. Daniel a discutat cu ownerul – Ovidiu, si ne-a permis sa degustam vinuri cu care fiecare venisem. Am deschis, mai intai, un viognier bulgaresc din 2016 de la Alexandra Estate, vin pe care-l adusesem de la Sofia, cu ocazia festivalului de vinuri si concursului BIWC de la inceputul lunii iunie.
—E unul din vinurile cu care mereu ma impac foarte bine. Aroma, aciditate, fruct, nivel de alcool, nivel de zahar, corp… toate in echilibru. Nici 2016 nu se dezminte. Asa ca in acorduri de jazz-rock-pop… s-a dus cam repede. Da-i cu povesti, cu noutati, cu ceva papica… pe acorduri de I Can’t Dance si Proud Marry „s-a insinuat” in pahare unul din vinurile preferate ale lui Daniel… Assyrtiko by Gaia 2014. Aici treburile incepusera sa fie mai serioase, la fel si norii care se apropiau de noi. Alaturi de mancare, de muzica adolescentei mele, a intrat vinul ca gaia-mațu… și repede. Mineral, arome de citrice, iz de vanilie, robust și curgător, ne sclipeau ochii ca lumina fulgerelor ce veneau rapid spre noi. Primii stropi de torentiala mai rau ne-a intaratat si daca n-ar fi udat sculele bandului, cred ca ne uita Doamne-Doamne pe-aclo in ploaie, ca noi eram in forma.
—Promit ca la viitoarea intalnire cu Daniel sa vin si mai bine pregatit, iar vremea sa nu ne joace feste.
—Voi, nu uitati sa treceti pe la Cafe Wien, eu promit sa revin. Soon!

RaSto

Sa fie 10, Iannis! … la Grampsas Winery

Scris la 12 iulie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—A doua cramă vizitată în timpul sejurului de o săptămână în insula Zakinthos a fost Grampsas Winery, de care aflasem când mă interesasem de obiectivele oenologice de pe insulă. Si pentru ca Vasilis Ioannou mi-a recomandat-o ca având cele mai bune vinuri, nu am mai ezitat și am plecat să o vizităm.
—După un drum sinuos, GPS-ul purtându-ne prin livezi de măslini, pe alei nu mai late decât un Matiz (chiar și o capră având un gabarit prea mare), am ajuns la cramă. Destul de discret anunțată pe o plăcuță de lemn scrisă în grecește (am constatat și la plecare, când am luat-o pe alt drum, că nu era absolut deloc semnalizată prezența cramei, spre deosebire de celelalte unde am mai fost pe insulă). Dar la capitolul prezentare stăteau bine: clădiri cochete, aspectul foarte îngrijit al viilor, curățenia din interiorul cramei, masa de degustare plasată intr-un pavilion simpatic, florile frumos colorate.
—Ghid ne-a fost Iannis, un grec înalt de aproape 2 m, al cărui bunic a fost fondatorul acestei cramei, actualmente devenită afacere de familie, familie care insistă pe cultivarea soiurilor locale (Avgoustiatis – roșu, Pavlos și Goustolidi-albe) pe o suprafață de aproape 22 ha.
—După o trecere în revistă a unor echipamente folosite pe vremuri de fondatorul cramei, a rândurilor de vita din jurul cramei (mai aveau câteva hectare răspândite prin alte zone ale insulei), a tehnicilor actuale de vinificare, a zonelor de păstrare a sticlelor, am ajuns cu nerăbdare la partea cea mai interesantă a vizitei: degustarea.
—Daca Iannis a făcut greșeala să ne întrebe dacă vrem să degustăm 6 sau 10 tipuri de vin, noi i-am zis ferm: 10! Prețul era același (da, este prima cramă grecească unde degustarea a costat 4 euro de persoana), pe lângă vinuri mai beneficiind și de un mini platouaș cu brânzeturi locale si mezeluri uscate.
—Am început degustarea cu o mini verticală a gamei low-cost Novita, din soiul Goustolidi. 2016 de o culoare galben pai, floral, citric, cu aciditate serioasă, avea un alcool cam prea pronunțat pentru cei 13 % declarați, ceea ce îl făcea un pic greoi.
—2015 a fost peste 2016, de un galben mai intens, cu fructul mai pronunțat atât în nas cât și în gust și cu aceeași aciditate ridicată care însă era într-un echilibru mult mai bun cu alcoolul. Ediția 2014 era deja pe derdeluș, cu note de mușețel, miere și o aciditate mult diminuată.
—Gama superioară la albe era denumită simplu, Pavlos, după al doilea strugure alb local. Am început cu 2016 (12,5 % alcool), un vin floral (deși nasul mi s-a părut un pic peste gust, mult mai neutru), aciditate tot sus, proaspăt, perfect companion pentru pește sau fructe de mare.
—La 2015 apare pentru prima data baricul la vinurile albe (4 luni), astfel că notele vanilate sunt normale, alături de ceva miere și aceeași aciditate ridicată, specifică se pare zonei/cramei. Per ansamblu un vin care a plăcut participanților la degustare.
—Trecerea spre roșii am făcut-o prin intermediul unui roze din 2016, obținut din Avgoustiatis. 12,5 % alcool, cu note de apă de trandafiri, căpșuni, cu aciditate pronunțată, dar pe care, probabil influențat un pic și de nuanța de zmeurică, nu l-am apreciat prea tare. Allegro 2016 a fost vinul roșu proaspăt al cramei, creat după spusele gazdei în stil Beaujolais. Fresh, plin de fructe roșii și condimente dar și cu nuanțele lactice care împreună cu tenta violacee trădau tinerețea, este un vin care merge și un pic răcit, iar cu 13% alcool se potrivește la o masa fără pretenții în familie sau la evenimente gen nunți, botezuri, cumetrii.
—Miniverticala de On the Roots of the Mountain (gama de top pe roșii) a început cu 2015, varianta cu 8 luni de baric și 14% alcool, bine integrat. Vișine, vanilie, condimente, aciditate fermă, tanini medii, postgust mediu+. A fost vinul cu cel mai bun raport preț-calitate și apreciat de 100% dintre degustători.
—Varianta 2015 cu 12 luni de baric, debutează cu un nas gen Alira (bulion de roșii, eventual și cu ceva sulf în exces). Agitând paharul devine mult mai prietenos (cred că sticla trebuia deschisă odată cu albele), apar cireșele coapte, taninii fermi, aceeași aciditate peste medie și din nou postgustul destul de persistent.
—Nava amiral a cramei a fost ediția 2013, cu 8 luni de baric, versiunea multipremiata a gamei. 13,5 % alcool, cu fructe negre învăluite într-o fină aromă de ciuperci, tanini catifelați, aciditate tot mediu+ și un postgust foarte lung. Daca prețul nu ar fi fost exagerat (40 euro) as fi luat câteva sticle, astfel ca am cumpărat doar varianta 2015, care merita totuși 12 euro.
—O vizită în frumoasa insula Zakinthos nu ar fi completă fără o vizită la crama de top Grampsas Winery.

Arta și vin

Scris la 30 iunie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-M-am reîntors după 5 ani în Zakynthos, frumoasa insulă din Marea Ionică (oarecum forțat de împrejurări, fiind singura insulă în care am găsit o cazare convenabila), cu gândul să descopăr cât mai multe locuri noi, pe care nu le mai vizitasem anterior. Printre acestea, cum altfel, fiind și cramele, mai ales că studiasem problema înainte de sejur și descoperisem șase astfel de „stabilimente”. Am încercat să cuplăm vizita la cramă cu drumurile către diverse puncte de atracție, astfel încât să fie mulțumiți toți membrii familiei.
—-Astfel în ziua în care programasem vizitarea parcului natural Askos și a farului din nordul insulei, am bifat și prima crama: Art & Wine.
—-Situată pe un teren înconjurat de livezi de măslini, unde încă din 1900 au fost plantate vii de către bunicul actualului proprietar, Giannis, crama actuală respiră istorie prin toți porii: un lămâi de 100 ani, un măslin de 300 ani, mai multe case de piatră (într-una din ele proprietarul are atelierul de pictură datând din 1890, dar reconstruite după distrugerea lor aproape totală în urma cutremurului care a zguduit insula în 1953).
—-Giannis Giatrias, membru al Chamber of Fine Arts of Greece,  este pictor de icoane din 1980, la atelierul său din inima cramei realizând icoane și portrete pe lemn sau pânză, precum și fresce pe un fundal aurit. De asemenea a pictat diverse biserici de pe insulă sau din Atena. Alături de sotia sa Despoina și de fiica lor Eviana, de prin 2002 a început să facă vin în cantități mai mari, în scop comercial, bazându-se pe o parte din viile vechi dar și pe cele plantate începând cu 1987. Omul are multă răbdare, actualmente pictând bolta unei biserici la care a început lucrul acum 13 ani! Turul cramei l-am făcut însoțiți de soția artistului, cea care avea să ne prezinte ulterior și vinurile degustate.
—-Suprafața viticolă de aproape 8 ha, este cultivată cu doar două soiuri de struguri: unul roșu, local – Avgoustiatis – și unul alb, mai cunoscutul Robola. Crama are în portofoliu 5 etichete frumoase (se vede mâna artistului), cu denumiri legate de vânturile specifice insulei. Degustarea am început-o cu Maistros (Mistral – vant rece care bate dinspre nordul insulei), un vin alb sec din 2016, realizat din Robola. 13 % alcool, de un colorit galben străveziu, citric, cu arome de mere de vară și cu o aciditate reconfortantă, este un vin proaspăt care la tavernele de la malul mării și-ar găsi ușor un companion printre viețuitoarele cu cochilie sau solzi puse pe grătar sau prăjite, dar cred că și o salată grecească i-ar face față cu brio.
—-Varianta baricată din 2015 punctează mai bine la culoare, de un galben mai intens și la nas, tenta ușor vanilată fiind agreabilă. Aciditatea (mult) mai domoală l-a făcut să pară un pic plat însă.
—-Rose? Desigur! Obținut din Avgoustiatis 2016, purtând numele zeului grec al vânturilor, Zefiros. Un vin de vară, de culoarea somonului și cu un nas tipic de fructe roșii, dar fără obișnuita căpșunică agresivă. Are și aciditate și postgust, deci per ansamblu cam ceea ce dorești de la un vin de această culoare, foarte versatil când este vorba de asocieri culinare și la 12,5 % alcool…să tot bei.
—-Tot din Avgoustiatis este făcut și vinul roșu sec, Graigos 2014 (vântul uscat din nord-est), cu 13,5 % alcool bine integrat. Cireșe negre coapte, o surprinzător de intensă prună ușor afumată (a văzut câteva luni de baric), taninuri și aciditate de nivel mediu+, dar și un postgust destul de persistent. Un vin extrem de agreabil, destul de ușor de băut chiar dacă nu debordează de complexitate, dar cu preparatele locale din miel sau iepure ar merge uns (s-a potrivit bine și cu o combinație de brânză uscată de capră cu dulceață de smochine – pairing-ul propus de gazdă).
Finalul a fost pentru cei cu glicemia scăzută.
Ostria 2016 (vântul fierbinte din sud) este un vin dulce obținut din struguri Robola uscați la soare. Nas dominat de arome de miere, cu un gust în care regăsim mierea, dar și stafide și piersici, însă ceea ce îl ridică decisiv este aciditatea vioaie. Nici postgustul nu este ușor de dus, astfel că a fost o frumoasa surpriză!
—-Finalul s-a vrut grandios, gazda ridicând în slăvi vinul roșu dulce, Sirokos 2015 (alt vânt fierbinte din sud), obținut din struguri Avgoustiatis (din ce altceva?) uscați la soare. Povestea cu turista care a luat o sticlă când a vizitat crama și a doua zi s-a întors și a mai luat 10 sticle, cred ca fost prea copleșitoare pentru noi, vinul, deși fructat, corpolent și cu postgust persistent, părând un pic greoi, probabil aciditatea celui alb făcându-l pe acesta să fie mult mai echilibrat.
—-Art & Wine – o cramă aparte, unde arta se împletește cu vinul, iar prețurile vinurilor fiind decente (10-15 euro) și care nu ar trebui ocolită în cazul unei vacanțe în Zakynthos.
—-Yamas!