#winelover-i in Romania
—-Timp de o săptămână, la invitația vin2.ro, câțiva din cei ce reprezintă nucleul comunității #winelover au putut vizita câteva crame din România, au degustat multe vinuri românești și au putut parcurge câteva sute de kilometri prin sudul țării vizitând locuri, care, prin ochii lor pot părea cu mult mai frumoase decât prin ai noștri.
—-Sharon Parsons (Spaswinefood) însoțită de John Matson a putut vizita Bucureștiul încă de la sosirea din 20 august, dorind ca a doua zi să vadă Palatul Parlamentului, Hanul lui Manuc și Parcul Herastrău. Apoi, am mers spre munți și au vizitat Castelul Peleș, Rhein Azuga – degustând o serie de spumante, apoi Castelul Bran și înoptând lângă Cheile Dâmbovicioarei, nu înainte de a degusta alte vinuri românești (fetească albă, zinfandel din Oltenia profundă și o fetească neagră Divinitas).
—-În următoarea zi, din Pitesti, luni – 22 august, fiind preluați de neobositul sherif de Oltenia – George Wine, au luat direcția Domeniului Coroanei Segarcea, unde Radu Rizea a impresionat la propriu și la figurat. Mai întâi cu vinurile prezentate, cu istoria acestei crame legată de regalitate, 
dar și cu tricoul său american. Cum să nu-ți placă acolo? Seara în Craiova, la cina cunoscutului Epoca Steak House au făcut cunoștință cu trei vinuri de la Vinarte (tămâioasa românească, negru de Drăgășani și Nedeea), dar și cu parte din mâncarea tradițională de la noi. N-au întrebat de Tudor Gheorghe, dar le-a plăcut mult cupajul celor 3 soiuri roșii românești.
—-
Nici în ziua de 23- marți- nu le-a fost mai ușor pentru că au ajuns să vadă cum se fac vinurile la Crama Mennini din Drăgășani – și alte vinuri de degustat până la prânzul prelungit din Slatina la restaurantul Blue Window (cu tămâioasă și fetească neagră de la Mircea Dinescu din rezerva lui George), urmând ca în drum spre Crama Bauer să se facă joncțiunea
cu Magnus Reuterdahl (DinVinguide.se) cu care veneam în grabă de la Otopeni. Am primit din partea lui Oliver lecția germană despre terroir, crampoșie (rieslingul de Olt), novac , negru de Dragășăni, despre renașterea soiurilor din zonă, despre planurile și consecvența sa și ne-am distrat puțin cu pronunția soiurilor românești.
Apoi, ne-a condus până la Crama Stirbey, locul unde a făcut cunoștință pentru prima oară cu soiurile amintite. Aici ne aștepta Ileana Kripp, care ne-a povestit pe scurt și cu emoție despre istoria familiei sale, primii pași ai cramei și scurta descriere a vinurilor ce urmau a fi degustate. N-au fost puține. Și-aici am mai fi stat, că ne-a plăcut, dar drumul lung…
… ne-a prins peste deal, la cină în Crama Avincis, unde mereu zâmbitorul Ghislain Moritz a dat switch cu ușurință pe engleză prezentându-ne până târziu parte din vinurile sale. A doua zi, după breakfast, am mers în vie, în cramă și desigur, am făcut multe fotografii, dar am continuat degustarea de unde rămăsesem. Locul a cam impresionat și am fi dorit să mai rămâne acolo, dar pentru că suntem în campania de recoltare, am lăsat omul la treaba lui. 
Așa că ne-am văzut de drum, pentru că voiam să vizităm și să degustăm ceva caberneturi de referință de la noi… Castel Bolovanu și Soare, de lângă Sâmburești ale cramei Vinarte. Aici, John s-a simțit cel mai bine, cabernetul fiind unul din soiurile preferate.
—-Am gonit și am sărit de prânzul programat în Pitești de la Casa Sattler (ne cerem scuze) grabindu-ne să ajungem la București, pentru că la ora 19.oo eram așteptați La Rocca by the Jar cu… altă degustare. Aici, Diana Pavelescu – wineloveriță de-a noastră – selectase cele mai reprezentative vinuri din și cu soiuri 
românești facute la Jidvei. Pentru că așa era făcut programul… dacă nu ajungem noi la vinuri, vin ele către noi. Aici am descoperit toți ce bine le stă vinurilor noastre (mai ales fetesca albă Maria) cu mâncarea asiatică, însă, spumantul a cam făcut legea. Cu el aveam să ne reîntâlnim și sâmbătă – Romantine! Wow! What a day!
—-Ziua de 26 august n-a fost deloc mai liniștită. Direct spre Dealu Mare cu plecare de la ora 10.oo. Cu exceptia lu Harry Lamers (Exciting Wine), ce urma să sosească la Otopeni la 12.3o, ne-am îmbarcat pentru prima vizită, Licorna Winehouse. 
Am ajuns aproape la timp, ghidonați de Gabi Lăcureanu, care ne-a trecut pe repede înainte prin crama pe care o conduce și, desigur, am poposit în frumoasa sală de degustare propunându-ne noutațile sale axate pe… soiuri românești (fetești de mai multe feluri și tămâioasă dulce). Nici aici n-am stat mult. Gabi cu botez la Iași, noi cu alergătura spre urmatorul popas. So, go!
—-Următoarea oprire a fost la Domeniile Viticole Tohani, unde Marina S., în stilul său friendly, ne-a făcut cunoștință cu domeniul, istoria și nu ne-a lăsat până nu am gustat cuvee-ul alb din tancuri. Au sosit și Harry Lamers cu Stefan Timofti în fuga mare de la aeroport și formând o coloana de mașini am dat ture prin vie. Am intrat toți în hrube, ne-am dat cu părerea și am evaluat, apoi am degustat din baricuri și am luat la pozat frumosul amfiteatrul dintre dealuri din toate unghiurile. 
Nu-i ușor să dai ture celor 500 de hectare, nici măcar cu mașina. Așa că am oprit să ne tragem sufletul la Ferma Dacilor. Dezmatul culinar, al vinurilor și nota de ospitalitate, fiind la înalțime, primind apaluze la scenă deschisă. Busuioaca din zonă, Radu Anul II, dar mai ales feteasca neagră ne-au dus la apogeu și totul a fost pe placul tuturor, insă ne-am bucurat de ele tot în grabă. Pentru că… după mai puțin de două ore trebuia să fim iar la București.
—-La ora 19.3o, la La Mama Atheneu urma o altă degustare. Casa de Vinuri Cotnari și Liliac Winery, În tandem. Câte 4 vinuri din partea fiecarei crame. Tema? Desigur… soiuri românești. Vinurile au fost prezentate de Simona M. și Ștefan T. Feteasca Albă, Feteasca Regală, Grasa de Cotnari, Busuioacă, Feteasca Neagră (roze și roșu). Cu hărțile în față, ca să vadă de unde provin vinurile, ne-am pus pe studiu. 
Magnus, băiat instruit, amintindu-și că România e al 5-lea producător de vin din Europa, a înțeles repede că induction in Romanians wines nu se poate face în doar 3 zile. M-am bucurat atunci când Sharon si Magnus au recunoscut Feteasca Albă Liliac (dusă la winelover 4th Celebration la Atena) sau Colocviu la Paris prezentată de mai multe ori la Belgrad, Logrono, Budapesta, Montreux sau Catania. Dar și celelalte au fost apreciate, multe din ele fiind supuse adesea întrebării: what about price?
—-Sâmbătă – 27 August. Ziua cea mai grea. Adunarea de prin hoteluri. Și pentru că Luiz Alberto (The Wine Hub) tocmai se întorsese de la Valea Verde (unde a jurizat vinuri românești pentru volumul 2 al carții The Wine Book of Romania), l-am îmbarcat pentru vizita colectiei “Chirescu” – cea mai mare colectie de tirbușoane din lume. 
Ne-am strâns mai mulți amatori de recorduri, iar la final, însoțiți de bunul nostru prieten – spumantul Romantine – am facut un set de poze în Piața Costituției, după care fuga mare spre Muzeul Satului „Dimitrie Gusti„. Mi-a plăcut să văd autocare pline cu vizitatori interesati de acest loc. Am prins și o nuntă în mica bisericuță de lemn din incinta muzeului. Am făcut poze, am explicat, am tradus alături de Radu Rizescu și ne întrebam toți de ce nu s-ar putea face degustări de vinuri pe regiuni în fața casutelor de lemn?! Un fel de Cercul de Fetească mai mare, instituționalizat și reprezentând fiecare zona viticolă? Eu mi-am cam răspuns, fiind pe lista de audiență la directoarea muzeului de mai bine de două luni. Dar wineloverii de-afară, nu! Short snack și repejor spre Centru Vechi.
—-Ne-am făcut timp și curaj până la următoarea degustare programată la ora 18.oo și am dezbătut alte vinuri la Bruno Wine Bar: un roze, o șarbă cutremurătoare și o fetească neagră de la Gura Vadului, într-o formulă mai restrânsă.
—-La ora 18.oo, amicul Emil M. de la Crama Domnească era gata pentru degustarea vinurilor de la cramele Davino și SERVE. Frumos imbracați în tricouri winelover, Iulian G. și Eleonora R. aveau să prezinte din partea fiecarei crame câte 4 vinuri având ca temă… soiurile românești. Aici se cuvine să menționez observația pe care Luiz a făcut-o: ce bine se-mpletesc merlotul, cabernetul alături de feteasca neagră! Ceea ce era valabil pentru Cuvee Charlotte, cât și pentru Domanine Ceptura Rouge. Neștiind că în geanta sa se afla o astfel de sticlă pregatită pentru BYOB-ul ce urma să înceapa la ora 20.15. La degustare a reușit să ajungă și Rod Smith care fusese coleg de jurizare la cu Luiz laCund. Platourile, locul (la baza vechii Curți Domnești, dar mai ales vinurile ne-au mers la suflet și ne-au dat curaj pentru ce urma sa vină.
—-Punctuali, la ora 20.15 eram la locul unde începea Bucharest Winelover Day. La Mama Lipscani 
& Corks Cozy Bar au pus la bătaie aproape întreg spațiu al teraselor, ocupând jumatate din strada Băcani. Pe lângă revederea cu wine-entuziaștii de peste tot, 3 momente aveau sa atragă atenția în mod special: interviurile realizate de Savorhd.tv , încoronarea lui Magnus ca rege al comunității winelover și lansarea lampioanelor winelover. Între timp? Multe vinuri, mulți pasionați de vin care s-au cunoscut cu această ocazie, multe discuții și explicații tehnice sau comerciale, așa cum am avut și eu cu Harry, Paul sau Magnus despre cum se face o promovare în Olanda sau Suedia, cum se construiește un preț la ei și cum pot ajunge vinurile noastre de peste 2 euro acolo.
—-În rest, multe vinuri, ciocniri de pahare, voie bună și speranța unor viitoare întâlniri cu oameni care se pricep să aprecieze vinurile și soiurile ce știu să se exprime. Și multe, multe poze…
—-A fost un maraton al cramelor apropiate Bucureștiului și al vinurilor din cele mai importante 
zone viticole, atât cât se poate cuprinde în timpul avut la dispoziție. În lipsa unei organizații sau asociații de promovare reprezentative a crameor românești, trebuie să recunosc faptul că am resimțit efortul de timp, energie și cel relațional, însă, nu asta e concluzia care trebuie scoasă în evidență, fiind convins că poate, cineva, cândva… va știi ce și cum să facă lucrurile astea mai profi.
—-La final, se cuvine să multumesc și să fac o plecăciune tuturor celor care au făcut parte din echipa de organizare – George Ignat, Daniela Bălan și Radu Rizescu. Celor care ne-au fost parteneri – Mihaela Prevenda, Laurentiu Achim, Mircea Mahu, Cezar Ioan, Horia Hasnaș, Octavian Firu și Mariana Bălășoiu, cât și celor care au sprijinit întregul tur de vizite și degustări: Lorena Diaconu, Ștefania Ghiță, Adina și Cristi Ochi, Radu Rizea, Mirel Mormoe, Paolo Mennini, Marian Moise, Costel Cainamisir, Ion Treanță, Mircea Dinescu, Giuliano Agapie, Raluca și Oliver Bauer, Ileana Kripp, Ghislain Moritz, Cătălin Rizea, Valentin Briceag, Diana Pavelescu, Costin Ghiță, Stelian Damov, Horațiu Rusu, Gabriel Lăcureanu, Oana Stan, Ștefan Timofti, Marina Samoilă, Cornel Dinicu, Simona Mardale, Victor Deleanu, Nelu Goia, Victor Bota, Laura Ostroveanu, Dan Balaban, Iulian Grigorescu, Eleonora Rusu, Emil Manea, Ruxandra Chendi și Cătălin Mahu.
—-Tuturor le mulțumesc.
—-RaSto
Sfarsit de vara in alb
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Abia reintors dintr-un scurt (slava Domnului) sejur pe ultraaglomeratul litoral romanesc, a trebuit sa fac rapid o aprovizionare, frigiderul fiind destul de sexy. Cum ma plimbam prin Auchan-ul din apropiere de casa, imi cad ochii pe o ultima cutie de hribi, ratacita pe raftul cu ciuperci (cam) scumpe, printre niste caserole cu minuscule ciuperci de sorginte asiatica. Brusc m-a pocnit o pofta nebuna de tocanita cu hribi asa ca am pus cutia in cos si, ca sa nu se simta stinghera, i-am mai luat ca partenere de drum pana acasa si niste pulpe superioare de pui (asa ca potentiator de gust…mai ceva ca monoglutamatul).
—-
Daca mancarea era conturata (in faza de proiect), trebuia sa vad cu ce ud ciupercile. Si imi aduc aminte ca dupa VinCE 2016 din martie, am venit acasa cu niste sticle de vin care confirmasera in timpul targului si pe care le gasisem in supermarket-urile budapestane. Ultimul „mohican” din triburile lui Arpad ramas prin casa era Sauska Furmint 2014 de prin Tokaj, care a costat undeva pe la 2000 forinti (aproape 30 lei). Desi este gama entry-level (cu screw-cap), imi lasase impresia unui vin fresh, mineral cu o aciditate vie care imi parea un bun companion pentru sosul cu smantana care urma sa invaluie ciupercile si puiul.
—-In timp ce sosul alb era in plin proces de finalizare si mamaliga (ce alta garnitura era mai nimerita ?) fierbea in clocote mici, am desfacut capacul si am purces la o degustare en-avant…sa nu am vreo surpriza neplacuta. Si nu am avut. 
Culoare frumoasa (linden blossom), arome intense (para, lime, cremene, chiar si putin kerosen…aducand usor a Riesling). In gust mineralitatea se imbina armonios cu notele citrice si cu aciditatea ferma. Nici postgustul nu este prea scurt.
—-Nu stiu daca asteptarea a fost prea lunga sau degustarea m-a inspirat, dar tocanita a fost de vis si vinul s-a dus rapid, mai ceva ca Usain Bolt in finala de 100 m.
—-Per ansamblu acest pairing romano-maghiar a fost unul reusit, vinul obtinand 7 hribi din 8!
Popas în Burgenland
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.
—-Iata ca mi s-a mai indeplinit o dorinta!
—-„De la Bârca la Viena si inapoi„ era pe vremea cand citeam despre calatoriile altora (Adrian Paunescu) si ajungeai cu puterea imaginatiei in anume locuri, sa-ti lasi ochii mintii sa zburde prin orase ce nu-ti erau accesibile din lipsa de pasaport si viza.
—-Azi „De la Slatina la Viena”, nu mai vii inapoi, ci iesi la Parndorf, mergi 10 minute si ajungi in Jois!
—-Ce se intampla-n Jois? E cartierul general al unei crame deja celebre in Austria: Leo Hillinger. 
—-Suntem in zona Neusiedlersee, in Burgenland – una dintre cele 4 regiuni viticole ale Austriei, alaturi de Stiria, Viena si Austria Inferioara.
—-Burgenland a apartinut Ungariei pana in 1921, cand a fost anexata de Austria, ca urmare a Primului Razboi Mondial. Este un amestec de culturi: croata, maghiara si austriaca. Multe orase au doua nume, unul austriac si cel de al 2- lea maghiar sau croat. In Eisenstadt ( Kismarton) puteti vizita Palatul Eszterhazy, Casa memoriala a compozitorului Joseph Haydn si puteti sa ajungeti la sediul O.E.V.E (Ordinul European al Cavalerilor Vinului), prezent si in Romania.
—-Suprafata cultivata cu vita de vie in Burgenland este de 14 000 ha. Leo Hillinger a preluat crama in 1990, cand aceasta avea doar 1 ha de vita de vie. Sub conducerea sa a cunoscut o dezvoltare fenomenala, astazi fiind unul dintre producatorii de top de vinuri premium austriece, cu peste 50% din productie exportata. Are in proprietate 59 ha si inca 70 ha in arenda.
—-Constructia are o forma cubica flotanta, sprijinita pe un elegant suport in forma de „V” , spatiile de productie sunt adanc sapate in deal, iluminte natural prin opt cupole piramidale. La interior se regaseste atmosfera de alta data a vechilor pivnite austriece. Este o crama model pregatita ideal pentru orice tip de eveniment: seminarii despre vin, conferinte, oenoturism ( Hill Tractor Safari, BBQ & Wine Show, Segway Tour, etc.),
degustari, picnic-uri in vie ( Picnic & More), evenimente exclusiviste.
—-Crama, cu o suprafata construita de 1750 mp, are o arhitectura multifunctionala, este situata in vie si reflecta stilul de viata pura in mijlocul naturii.
Leo Hillinger este singurul magazin de vinuri acceptat in Parndorf Designer Outlet (un cunoscut shoping – city), preturile fiind cele practicate si in crama.
Iata vinurile degustate :
1. Blanc de Noir 2015 (Weiswein aus Pinot Noir-Biologisch)
Un Pinot Noir vinificat in alb, galben pai, cu reflexe roz stralucitoare, arome de kiwi, capsuni si o nota de ananas. Proaspat, crocant, aciditate buna.
2. Gruner Veltliner 2015 (Bio)
Cel mai cunoscut vin alb din Austria. Galben pai cu reflexe verzui jucause, arome de fructe exotice, incadrate de note tipice de piper alb, un companion ideal pentru salate, aperitive usoare.
3. Gelber Muskateller 2015
Galben pai cu reflexe verzui, arome cu note fine de nucsoara si flori de soc, proaspat, lejer, fructuozitate deosebita, aciditate plina de viata, revigorant.
4. Zweigelt 2014 (Bio)
Proaspat si un pic picant, fermentat in tanc, culoare rosie – rubinie intensa, note de cirese negre, mure si ciocolata.
5. Blaufrankish Leithaberg DAC 2012 – 12 luni baric
Un vin elegant, rosu – rubiniu mediu, cu note de mure, pamant, violete. Corpolent, cu un post gust lung, cu arome de vanilie. Am tinut sa-l degust pentru a-l putea compara cu soiul nostru Burgund Mare, care este varianta autohtona a acestuia.
Nota: DAC (Districtus Austriae Controllatus). Este noul sistem de clasificare austriac (introdus in 2001), similar celui francez AOC sau celui italian DOCG. Aceasta miscare a fost urmare a evolutiei vinurilor austrice, a noilor tendinte si stiluri de vinificare, renuntandu-se la vinurile demi-dulci, albe dulci, marind productia de vinuri rosii si albe seci.
6. HILL 1 (Cuvee 2013-50% ME, 25% ZG, 25% BF)
Un cupaj baricat magnific rosu – sangeriu, cu note de condimente si fructe rosii, tanini moi, rotunzi, catifelati, echilibrat perfect.
7. Traminer Eiswein 2012 (8,5gr)
Un vin de desert excelent. Galben auriu intens, arome de trandafiri sustinute de note de miere de salcam, gutui bine coapte. Traminerul isi spune bine cuvantul. Foarte fructat cu un nivel de aciditate exceptional.
—-Dupa degustare, am facut si un tur al cramei.
—-De mentionat ca degustarea a fost sustinuta de un somelier, a fost mai ieftina decat in Romania si nu a fost nevoie de minim 5 persoane, ca sa aiba loc. Asta ar trebui sa dea de gandit producatorilor autohtoni, legat de maniera in care altii stiu sa-si promoveze produsele. Crearea unor circuite oenoturistice ar fi binevenita doar daca producatorii si-ar „indulci” conditiile si taxele de participare. Dar eu tot sper…
—-„Drumul vinului” in Austria masoara aproximativ 800 de km, suprafata cultivata fiind un sfert din suprafata viticola a Romaniei.
—-Oare cat masoara „Drumul vinului” in Romania? Stiu, fara numar!
—-Voie buna,
Comenteaza
Vermentino… a la française
—
–Pentru amatorii de vinuri albe seci crispy, așa cum sunt eu, a degusta un vin din soiul vermentino provenit din Pais d’Oc poate fi o provocare. Experiența mea (deloc mare) cu soiul ăsta îmi spunea că vine din Italia. E adevarat, din mai multe regiuni (Liguria, Sardinia, Piemonte, Toscana – ca zone mai des întâlnite), dar în niciun caz nu bănuiam că poate fi și din sudul Franței.
—-Funcție de locul unde s-a adaptat, a căpătat diferite nume. Degustându-l, am început să citesc mai mult și am aflat, că de fapt, e un vin al Mediteranei, provenind dintr-o încrucișare cu Malvazia și căruia îi stă bine oriunde pe lângă malul mării, condițiile geo-climatice oferindu-i toate necesare pentru exprimarea ca vin vesel și vioi.
—-Vermentino 2015 de la Les Jamelles face parte dintr-o mini colecție denumită de producător Cepage Rare, 
reunind câteva soiuri aproape uitate și care de-a lungul timpului s-au făcut cunoscute și în zona lor viticolă (malbec, pinot gris, marsanne, carignan, roussanne). Acest vin are o culoare pal-gălbuie, cu ceva strălucire și cu arome plăcute dar nu foarte intense de pere și citrice, dar și ceva cremene. În gust e sec, se confirmă mineralitatea, are aciditate puțin peste medie și are note de măr verde, gutuie și caise verzi. Vioi. E destul de corpolent pentru un vin de litoral, cu alcool domol (12,5 %), iar nota dominantă cred că este eleganța și post gustul (ușor amărui nederanjant) mediu spre lung. +7 papioane/8 și generos în asocieri culinare.
—-O experiență plăcută pe care o voi relua cât de curând.
—-RaSto
.
.
Comentarii recente