Pe drumul vinului în Steiermark

Scris la 30 septembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După un prim contact cu rose-urile Schilcher, următorul obiectiv din programul pe care ni l-au pregătit gazdele noastre din Graz a fost un traseu pe Weinstrasse (Drumul Vinului) în sudul Austriei. Un traseu mai scurt (9 km…dar erau și de 20 km), dar concentrat și plin de experiențe interesante.
—-Nu vreau să-i laud prea mult, dar austriecii cam știu să-și pună în valoare ce au. Astfel că, înainte de a începe traseele propriu-zise printre vii și buschenschank-uri (un fel de cârciumă atașată unei ferme, în care se servesc doar produse locale – băuturi și produse reci – mezeluri și brânzeturi în special, nimic gătit), au plasat un impresionant magazin de vinuri al producătorilor de top din zona Styria (Steiermark), cu vinuri de toate tipurile și culorile, în sticle de toate dimensiunile și chiar cu pozele enologilor pe unul din pereți!
—-Bineînțeles că era și cu un bar unde se puteau degusta mai multe vinuri la pahar, însoțite de mici gustări. Prețurile vinurilor nu erau mici, dar și selecția acestora era foarte atentă. Aș vrea și pe la noi un astfel de obiectiv…….asta în  situația în care se știe de unde începe Drumul Vinului.
—-Nici nu am parcurs mai mult de 100 m din traseu și HALT! … prima crama: Eibenhof. Cum este normal în Steiermark multe soiuri albe …și Zweigelt. Am ales doar doua vinuri: un Rhein Riesling 2018 și un Zweigelt 2017. Vinurile, nimic special (albul destul de tipic, dar cam light – spritz-abil mai bine zis – roșul un pic cam tinerel și parcă nu mergea fără ceva de ronțăit lângă), dar cum masa de degustare era amplasată chiar pe granița dintre Austria și Slovenia….a fost ceva!
—-Când a apărut un autocar cu pensionari germani care au venit (cum altfel) cu paharul cu Riesling să facă poze cu borna de la graniță, am zis ca este momentul să ne continuăm drumul printre vii.
—-Mai ciugulind un bob de strugure pârguit (era început de august din păcate și nu erau copți), mai făcând una-două poze, după câteva sute de metri pe lângă graniță, traseul a virat-o 100% spre Austria, iar după ce am coborât o pantă destul de abruptă am nimerit la crama Zirngast, care (din fericire, că ni se făcuse un pic foame) avea și un buschenschank! Un platoaș cu brânzeturi și unul cu cărnuri au fost companioanele perfecte unui pahar de Weissburgunder 2018 și unui pahar de…. (ați ghicit)  Zweigelt! Vinuri decente (și mai ieftine ca la prima cramă) și clar mai bine puse în valoare de produsele solide locale.
—-După alte urcușuri și coborâșuri printre vii și prin pădure, am ajung gâfâind la crama Gamser. Căldura și efortul ne-au obligat să mergem doar pe vinuri albe proaspete (2018), răcoritoare, astfel că am trecut în revistă un Welschriesling (Riesling Italian), Morillon (Chardonnay….îmbuteliat recent și neetichetat) și un Sauvignon Blanc. Trei vinuri extrem de reușite, cu tipicitate, aciditate plăcută și doar 12,5% alcool!
—-Alte vii, alte peisaje plăcute ochiului….și altă cramă (ultima de altfel): Deutschmann. Aici am decis să încercăm și un soi mai aromat (Gelber Muskateller alte Reben….din vii cu ceva ani în spate), alături de un….Zweigelt. Nu știu dacă și la ei ei există vorba cu „urma scapă turma”, dar alegerea făcută a fost foarte inspirată. Muscat-ul (sec) a fost de excepție, fin și parcă ai fi tot băut (doar 12% alcool), dar nici Zweigelt-ul nu a fost mai prejos, fiind clar cel mai bun din tur. Prună proaspătă cu ceva condimente, neagresiv, tonic și cu un postgust peste medie.
—-Traseul nu se putea încheia fără o masă la un restaurant cu o superbă panoramă. Restaurantul ținea de crama Mahorko, care însă se afla la câțiva kilometri de acesta. Nu am putut rata oferta de degustare a 3 vinuri (Weissburgunder, Sauvignon Blanc și Zweigelt), deși a fost mai mult de curiozitate, la gulas-ul și burger-ul din carne de bivol vinul care s-a potrivit mănușă fiind Cuvee Ried Oberglanz 2016 (din Zweigelt, Blauburger și Rösler), dens, suculent, cu note de ciocolată neagră, fructe negre….neașteptat de bun.
—-Pe drumul de întoarcere spre Graz am mai văzut și cel mai mare ciorchine din lume (din oțel inox și sticlă…), dar gândul ne era (ca și acum) la traseul cel lung, care mai mult ca sigur, a fost plin de experiențe de neuitat printre viile din sudul Austriei.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Bloguri, Bloggeri si Cititori