Vinuri de Macin – a 2-a degustare de vinuri din turul dobrogean

Scris la 15 octombrie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Sărbătorirea Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului Românesc am făcut-o ca la nuntă (adică, 3 zile), vizita în Dobrogea începând (cum s-a descris aici) la Brăila. Obiectivul nr. 2 al zilei a fost Crama Măcin, spre care am pornit cu o întârziere de puțin peste o oră, ca ne-a placut la Sunrise Marina.
—-Și dacă la Brăila, conform zicalei, a nimerit și orbul, cu bacul spre Crama Macin (cu Waze cu tot) am nimerit mai întâi la magazinul cramei, delay-ul s-a mărindu-se si mai mult. Dar gazdele ne-au întâmpinat profi, cu zâmbetul pe buze. Ghid ne-a fost directorul de producție Mădălina Staicu, enologul cramei, care pentru început, spre bucuria doamnelor din grup, ne-a prezentat Crama lui Terente. Încăperea subterană, cu elemente de decor specifice ținuturilor Dunărene (lemn, stuf, trofee de vânătoare și pescuit), de fapt vechea sală de degustare a cramei, s-a dovedit în timp neîncăpătoare pentru oaspeții cramei, al căror număr a crescut odată cu calitatea vinurilor de Macin. Nu am zăbovit mult aici, scurta prezentare a cramei și a soiurilor  existente, fiind urmată de o vizită în sala baricurilor, în magazin și apoi în noua sală de degustare, unde urma să „trecem” prin cele 5 vinuri pregătite de gazde pentru a fi degustate de către cei 16 wineloveri.
—-Am început cu Aligote-ul 2019, vinul care an de an reușește să încânte. Relativ proaspăt îmbuteliat, a trebuit lăsat să răsufle ceva vreme, primul nas nefiind prea atrăgător. Apoi au venit notele proaspete, ușor citric-pământoase, care mie îmi cam plac, mai ales cu un peste proaspăt la grătar sau prăjit.
—-A urmat (tot din gama Curtea Regală) Viognier-ul 2019, care a impresionat asistența prin finețea, aciditatea surprinzător de vioaie (ținând cont de soi), aici solul ajutând priceperea enologului, astfel că rezultatul a fost un vin proaspăt și delicat, apreciat de majoritatea oaspetilor.
—-După două vinuri realizate din soiuri franțuzești bine aclimatizate în zona Măcinului, a venit rândul unui vin din 2018, realizat din 3 soiuri neaoșe (Fetească Albă, Fetească Regală și Tămâioasă). Trei Brate  – un vin sec, nu atât de proaspăt ca primele două, dar foarte plăcut, florile de câmp și fructele albe îmbinându-se armonios cu touch-ul evident al tămâioasei, doamnele apreciind-ul în mod deosebit.
—-Dacă la vinuri albe se știa că la Măcin se stă bine, am trecut în revistă și câteva vinuri roșii (inițial trebuiau doar două, dar la cererea publicului s-a făcut Sfânta Treime).
—-Primul roșu, o foarte picantă Fetească Neagră 2017, cu note afumate induse de lemn, poate un pic mai corpolentă decât mi-aș dori, dar cu 13.5% alcool (o realizare pentru zonă). În concluzie un vin care merge bine cu carne roșie sau brânzeturi maturate.
—-A urmat vinul mult așteptat, Petit Verdot Ediție Limitată Curtea Regală 2018, realizat în premieră, dintr-un soi care devine tot mai răspândit la noi și care, surprinzător, este vinificat monosoi! Poate cam tânăr deocamdată și fără să i se dea mult timp de gândire după deschiderea sticlei, dar cu un corp destul de robust, cu fructe negre dulci și ușor picante, cu taninuri ferme și un postgust persistent. Un pic arzător de la cele 14% alcool, dar cred că este de reîncercat peste 1-2 ani la o temperatură ceva mai scăzută….asta daca se va mai găsi, fiind produse doar 1078 de sticle!
—-Am încheiat degustarea cu un vin cu vechi ștate de serviciu la Crama Măcin: Renatus Rosu 2017 realizată din Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Verdot și un pic de Fetească Neagră, a confirmat părerea bună avută de-a lungul anilor despre acest vin,  care, deși a fost și mai dezavantajat față de precedentele vinuri de momentul de deschidere a sticlei (nefiind inclus în programul inițial de degustare), a plăcut majorității, nefiind un vin „light”, dar asamblajul este foarte bine realizat și echilibrul este mai evident.
—-Deja în mare întârziere fată de programul stabilit la București, nu am plecat înainte de a mai face o lunga oprire la magazinul cramei, de unde nu s-a plecat cu mana goală, lucru care chiar a devenit îngrijorător pentru portbagajul van-ului, devenind aproape neîncăpător după doar o primă zi de excursie!
—-Ne-am luat la revedere de la gazdele noastre pline de șarm și ne-am grăbit să demarăm prin munții Măcinului spre Constanța, unde ne aștepta o altă degustare de vinuri dobrogene de la o cramă în expansiune și din ce în ce mai bine văzută: Domeniul Bogdan. Dar despre această degustare în episodul următor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.