2 la pahar. Episodul 5. Azi, cu Izabela Barbu
….Ca să petreci bine Crăciunul trebuie să te antrenezi.
….
Și de dragul spritului Sărbătorilor de Iarnă am intrat “în cantonament” dându-mi întâlnire cu Izabela Barbu, cunoscută și sub numele de Jezebel – Crăciunița mea preferată. Așa că restaurantul Grinzi ne-a găzduit întâlnirea unde am făcut un scurt remember al întâlnirilor noastre, asupra debutului ca interpretă de muzică interbelică românească, fado, chansonette, muzică sud-americană, folclorică (Maria Tănase) , jazz standard și în curând tango și toate astea după momentul în care a spus ”adio bancă şi servicii financiare”! Așa că Iza (cum îi spun prietenii) a decis în 2009 să întâmpine criza ajunsă și la noi, cântând! Dar nu oricum.
….Pentru că atunci când, la insistențele unei prietene, am ascultat-o prima dată pe Iza la Clubul Spice, m-am dus foarte aproape de scenă să văd cu ochii mei dacă e adevărat ce aud. Și de-atunci „Je ne regrette rien” că am ascultat cea mai frumoasă „La vie en rose” pe care o ascultasem live in România. Dar un roze aveam și noi să-l descântăm la masă: Terra Romana 2013 de la S.E.R.V.E.
….
Iza este amatoare de vinuri roşii, dar nu mi-a putut refuza analogia cu chansonetta, așa că am luat vinul la buchisit, cu un păstrăv și un mille fois. Primul lucru care ne-a făcut plăcere a fost mirosul de frăguțe proaspete și amestecul lor cu ceva căpșune. Un miros de fructe de vară, carei îi cam ducem dorul, asta după ce-am decis împreună asupra culorii de ceapă la a 4-a foiță.
….Printre poveștile frumoase despre concerte trecute, am reținut că 1 Decembrie l-a petrecut la căldură, de Ziua Natională cântând în Muzeul de Artă din Tel Aviv, unde comunitatea originarilor din România s-a bucurat să reasculte cântece românești de odinioară, Iza promițând să revină la vară, când, probabil rozeul ăsta-și fi va terminat ultimele picături. Pentru că acest cupaj de fetească neagră cu merlot se bucură de vioiciune, aciditate ridicată și un echilibru foarte bun al alcoolului (de 13,5%). Are un gust de grapefruit roșu, cu alternanțele alea de dulce-acrișor, ceva pomelo, măr roșu proaspăt și mai ziceți și voi, că eu mi-am epuizat reperele. În niciun moment nu spui că e un vin foarte nou pentru că e foarte așezat, deși îi razbate prospețimea. Printre doi dumicați și 3 oase de păstrav am agreat asupra celor aproape 7 papioane și-l voi reîntălni cu drag pe unde-l voi întâlni.
….Până atunci, Iza se concentrează pe cântările sale (următoarea fiind de Revelion la Palatul Parlamentului) și pe proiectul său de suflet, lansarea unui disc cu muzica Mariei Tănase într-o variantă nouă,
dar nu vreau să dezvălui mai mult din surpriză. Iar cum o asemenea lucrare nu se face chiar ușor, ne ocupăm pe problemă, neuitând să punem la cale în februarie 2014 și o mare degustare prin care să ajutăm niște copii de lângă Fetești, Iza știind deja că Vinul face bine! Și poate se gândește și la o baladă marinărească napoletană, de care știe că-mi place.
….Spiritul Crăciunului ne-a atins complet, așa că aștept cumințel dublul eveniment din 7 ianuarie, unde Sf. Ion trece puțin pe planul trei. Prietenii știu de ce!
….La Mulți Ani tuturor!
….Jezebel & RaSto
A venit toamna!
Motiv de melancolie, cu vremea urâtă, căzutul frunzelor şi vegetaţia muribundă care abia aşteaptă primăvara viitoare să se trezească la viaţă. Cu vremea ploioasă de stat în casă şi număratul banilor, pentru cine îi are, pentru cine nu – număratul datoriilor.
Mie, ce să spun – îmi place toamna pentru tihna pe care mi-o oferă. După o vară agitată, cu multe drumuri la mare, munte şi tot felul de alte locaţii, vine toamna cu liniştea caracteristică, când în general mă adun pe lângă casă, stau la geam cu gândurile mele şi privesc atmosfera zgribulită de afară. Bine-nţeles, cu paharul de vin în mână şi mai tot timpul cu câte un preparat deosebit la cuptor.
Săptămâna trecută, aşa pe înserat un pus câteva bucăţi de dovleac la cuptor, cu ceva zahăr şi scorţişoară cât să-mi parfumeze toată casa. Mi-am amintit imediat atmosfera serilor petrecute la bunici, lângă gura sobei şi toate prostiile pe care le făceam în acele vremuri. Parcă au fost ieri…
Imediat ce am scos dovleacul de la cuptor şi am pus fiecare porţie pe farfuria lui, am adăugat peste fiecare, două linguri mari de îngheţată cu praline de la “Nirvana”.
Nu vreţi să ştiţi cum a fost, pentru că dacă aţi afla, instantaneu s-ar goli oraşul, toată lumea ar alerga bezmetica pe străzi pentru achiziţionarea dovlecilor şi azvârlirea lor direct, sau cu boltă în cuptoarele proprii. Ar fi nebunie curată.
Acum să vă termin de tot, o să vă spun că am băut alături un pahar de Sirenă Dunării 2001 – Vinarte. Nimic pe lumea asta nu merge mai bine! Dovleacul, alături de dulceaţa vinului cu arome de caise coapte, gutui şi parcă puţină smochină, te ridica la cer. Musai să încercaţi!!!
Bogdan.
Mai multe
.
.
Comentarii recente