Leat 6500 – Chardonnay 2012, Crama M1 Atelier
Cred cu tărie că cineva acolo sus, la Crama M1 Atelier mă iubeşte! Cu siguranţă este vorba despre prietenii mei: Valentin Cefalau şi Dan Bundur, cărora ţin să le mulţumesc pentru sticlă de vin primită. Mai ales, că vinul este bun şi l-am băut cu multă plăcere!
Acum dacă nu este cu supărate, o să vi-l prezint şi vouă:
– Este un vin cu o culoare galben pai strălucitoare, făcut din struguri culeşi manual, de pe cele mai bune parcele. Apoi, a fost măturat timp de 14 luni în butoaie noi de stejar românesc.
Aromele acestui vin, sunt foarte fresh, încep reţinut cu mirosul de fân puţin uscat, apoi flori albe şi fructe exotice. Se simte şi ceva pepene galben nu foarte copt, urmat de vanilie şi miros de lemn. Recunosc că am avut parte de o surpriză, eu aşteptând ca aromele să fie dominate numai de lemn şi vanilie, dar nu este aşa. Aromele cum spuneam, nu sunt deloc greoaie, ba din contră sunt răcoroase şi subtile, plăcerea fiind cu atât mai mare cu cât vinul e mai bine aerat.
Gustul este bine-nţeles sec, aciditatea excelentă, alcoolul (14,9%) foarte bine integrat, nu se simte absolut deloc! Finalul este lung şi plăcut cu mere verzi şi grapefruit, sfârşind cu un gust mineral, cum îi stă bine unui vin complex şi elegant ca acesta.
Cuvintele de ordine, când mă gândesc la acest vin sunt desigur: echilibrul, armonia, eleganta şi nu în ultimul rând fineţea gustului.
Îmi place acest vin, chiar mai mult decât Chardonnay-ul din recolta 2011, care mi s-a părul puţin mai greoi (dar nu rău, să fim bine înţeleşi) şi cu ceva prea mult lemn în corpul său. Acesta este foarte băubil şi chiar dacă nu e de consumat la marginea drumului, eu în serile mai răcoroase de toamnă îl voi servi şi fără mâncare. Desigur, asociat cu diverse năzdravanii gastronomice poate fi senzaţional, dar vă rog să-l încercaţi şi single. Acum, ştiţi şi voi – single, single, dar nu chiar single! Era vorba doar fără mâncare, că eu de exemplu îl voi consuma până la ceas târziu din noapte alături de vreuna dintre verişoarele mele. Şi să vezi după un pahar, două ce o să “ne mai râdem” până dimineaţă…
Bogdan
Mai multe
Gulaş şi feteasca neagră
La sfârşitul săptămânii trecute am fost invitat la Târgu Mureş la deschiderea oficială a cramei Castel Vinum. Am acceptat cu plăcere şi am pornit la treabă. Ce să spun, vinuri bune, mâncăruri tradiţionale deosebite, o atmosferă incredibilă, gazde cum rar întâlneşti, dar eu o să vă povestesc decât un singur episod – şi anume neasemuita combinaţie “gulaş şi feteasca neagră”.
….Vine gulaşul la masa aburind, făcut pe pirostrii afară la foc de lemne, adus pe ritmuri de muzică lăutărească şi servit chiar din mâna gazdei noastre domnul Heiner Oberrauch. Mă uit la el (gulaşul), se uită la mine şi îi spun: o să te ud cu feteasca neagră până înveţi să înoţi ca peştele! Gulaşul o nebunie, bine condimentat şi nu aştepta decât să fie stins, cu Feteasca Neagră Premium – 2011.
….Ce să zic, feteasca avea o culoare rubiniu spre violet. Un miros de vanilie, piper, fructe de pădure coapte şi o tuşă uşoară de fum. Aş mai fi zăbovit niţel cu “legumeala”, dar focul din suflet şi mai ales din obraji ca urmare a gulaşului nu-mi dădea deloc pace. Deschid gura şi torn… şi torn, torn. Am simţit doar atât: dulceaţă fructelor coapte ce îmi pansa parcă limba, taninii rotunzi ce-mi măturau urmele de condiment, migdalele amare ce-mi catifelau simţurile. O aciditate bună şi un alcool parcă cu prea mulţi soldaţi ce nu-mi dădeau voie să mai închid gura. O să mă întrebaţi dacă a fost lung! Luuung.. de tot a fost şuvoiul, care să tot fi curs preţ de vreo oră, două şi nu s-a oprit decât atunci când m-a cuprins dulcea amorţeală.
Şi parcă m-am prelins uşor de pe scaun şi era linişte şi era frumos, câmpurile erau verzi. Dar, într-o fracţiune de secundă se făcea că eram în “Arena Romană” şi mă luptam vitejeşte cu adversarul meu ce mânuia cu măiestrie plasa! Aruncă plasa şi param cu mâna, apoi simţeam loviturile în cap, arunca plasa şi mă chirceam sub scut, o prindeam, o lăsam, luptam vitejeşte…
Deschid ochii şi ce să vezi: femeia de serviciu cu mătura îmi făcea semne discrete, vezi Doamne că era dimineaţă şi trebuia să plec! Vai “Cerule”, cum m-am simţit poate vreţi să ştiţi? Răcit, că era foarte frig şi totuşi cu o mulţumire sufletească, semn că învinsesem în “Arenă Romană”! Şi uite aşa am început să plâng ca un copil de fericire în timp ce mă târau acasă!
Ce aş putea să vă mai povestesc de la faţa locului: pe sub masă toată lumea purta pantofi “mişto”, ceva mâini în plus pe picioarele îmbrăcate cu ciorapi de damă şi cam atât…
P.S. Acest episod e dedicat exclusiv profesioniştilor şi nu trebuie încercat singur acasă. Totuşi în caz că se întâmplă, e bine să vă încuiaţi soacra şi să înghiţiţi cheia, să alungaţi copii de la ferestre şi să trimiteţi nevasta prin vecini. Nu de alta, dar poate va mai vin idei…
Bogdan.
Mai multeConfirmări
….Că mă uit la televizor, bănuiesc că ştiţi. Sâmbătă am avut plăcerea să văd cea mai bună parte a emisiunii “Te cunosc de undeva”. Nu intru în detalii explicând ce și cum, pentru că cine vrea sa afle despre ce e vorba, nu are decât să se uite la emisune. Ce nu prea îmi place mie este că adevăratele vedete de la noi concurează cu viitoare (eventual) vedete sau chiar non-vedete (ca sa nu zic non-valori).
….Luasem cina şi-mi pusesem la rece o sticlă de vin nou, Iacob de la Davino, alb, desigur. Îl luasem de la magazinul Wine Bouqet, de la parterul noului mall Promenada, unde sâmbătă la prânz am vazut cea mai mare densitate de românaşi gură-cască din toată România. Cu vinul răcit bine, aveam toate condiţiile pentru a revedea favoriții mei în concurs. 
….Deci, Iacob, da?! Fostul Chateau Domenii Blanc, fostul CEPTURA, acum cocoţat pe scară la rang de Iacob 2012. Eticheta o vedeţi, desigur are ea o poveste şi nu comentez. În anii trecuţi acest vin mi-a ofertit multe surprize plăcute şi-mi doream ca şi acum să confirme fericita combinaţie de sauvignon blac cu fetească albă, așa că grafica și semnificația etichetei e ultimul lucru care contează pentru mine. Iacob se prezintă cu o culoare frumoasă galben-verzuie și cu un nas interesant, plăcut și provocator. Regăsesc cu plăcere izul floral, proaspăt, cu mama citricelor prezente și îmbietoare. Gustul nu dezamăgește nici el, pentru că ai ocazia să întâlnești acel echilibru bun între aromă, structură și cele 13,5% de acool. E simplu, direct și delicat în același timp. Stă destul de bine și cu postgustul, care te face să mai vrei. Am pus deoparte 7 papioane și ceva pentru dl. Iacob alb, recomandându-l cu plăcere.
….Și în timp ce mă desfătam cu vinul, apare Edith Piaf în varianta Maria Buză. 
Ce transformare!! M-am înfundat în canapea, mi-am luat paharul cu mine și nu m-am putut dezlipi de ecran , clipind doar de patru-cinci ori cât timp a stat Maria pe scena studioului. Rar poți vedea o asemenea interpretare. Transformare, trăire, transmiterea emoției, dedicare, pasiune, talent și profesionalism cât carul, doar pentru 3 minute de interpretare. Uite-așa a venit a doua confirmare a serii și până să primească notele, am vazut că mai rămăsese un pic pe fundul sticlei.
….A fost o seară în care Je ne regrette rien. Enjoy!
….RaSto
Cupa Chardonnay 2013
Într-o seară de octombrie, pe un vânt şi o ploaie torenţială, împreună cu Mihai Vasile (www.berbecutio. blogspot.ro) am organizat o degustare “în orb” de chardonnay-uri romaneşti la restaurant Neptunus. Am avut treizeci de invitaţi, toţi pasionaţi de vin şi ce este foarte important, oameni care îşi permit să consume frecvent astfel de vinuri. Aşadar, mare mi-a fost de exemplu mirarea, când am aflat că majoritatea ştiau de Chardonnay – Château Valvis 2010, pe care îl comandaseră şi băuseră prin restaurantele bucureştene la un preţ de 150-200 ron. Ce să vă zic, mie personal preţul de 82 ron din magazinele online mi s-a părut întotdeauna abracadabrant, aşadar eram singurul personaj din sală, care nu ştia vinul în cauză. Mai mult chiar, unii dintre participanţi l-au recunoscut imediat ce a ajuns în pahare!
Vinurile – au fost 14 chardonnay-uri plus unul de calibrare – Karakter 2011 de la Aurelia Visinescu. Le aveţi în fotografia de mai jos.
Ţinând cont că sunt baricate (cu o singură excepţie) au fost deschise cu o oră şi jumătate înaintea concursului şi servite la temperatura de opt grade Celsius, pentru a putea fi degustate în jur de zece – doisprezece grade.
Trebuie să recunosc că, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut acest clasament, pentru că după gusturile mele ordinea trebuia să fie puţin diferită. Oricum, acest lucru nu prea contează, importantă este părerea oamenilor care cumpără frecvent aceste vinuri şi cred că de ei ar trebui să ţină cont producătorii romani, mai mult decât de părerea bloggerilor, etc.
Acum că o opinie personală, eu fiind un pasionat de chardonnay am rămas cu o uşoară dezamăgire. La acesta degustare în orb, nivelul vinurilor mi s-a părut destul de jos. Trebuie să recunosc că servite la masa de duminică şi asortate cu mâncarea, ajutate probabil de imaginea producătorului, de subconştientul propriu care-mi caută veşnic argumente în sprijinul vinului respectiv, aveam o părere uşor suprarealista despre aceste vinuri. Se pare însă, că mai e mult de muncit la Chardonnay-urile romaneşti!
O sa fiu sincer si sa va spun că, la ora degustării eram răcit rău, şi primele două trei vinuri, nu au mers chiar excelent după bomboanele cu mentă pentru gât. Si că nu am făcut întotdeauna cele mai fericite alegeri din punct de vedere al anului vinului, Animă 2011 fiind după părerea mea superior în acest moment celui din 2012, ori Thea 2009 care mi se pare Dumnezeiesc faţă de 2012.
Dar, până una alta, nimeni nu e perfect, cu atât mai puţin concursul nostru. A fost un început şi sper ca din an în an să iasă mai bine!
Cu drag, Bogdan!
Cupa Chardonnay 2013
.
.
Comentarii recente