A 4-a vineri din Iunie. La Vie En Rose
—O nouă zi a vinului rose s-a pornit chiar din Provence. La inițiativa unei propietare de chateau și producătoare de vinuri rose din zonă – 
Valerie Rousselle, începând cu 2018, în fiecare a 4-a vineri din iunie, sudiștii francezi vor sărbatori Ziua Internațională a Vinului Rose de Provence. Mai multe orașe din lume s-au pus pe lista zilei de sărbătoare, iar noi n-am stat deoparte. Radu Rizescu a venit cu ideea și în acord cu inițiatoarea din Provence, Bucureștiul a fost alăturat celorlalte orașe din lume.
—Importatorii de vinuri rose Cote de Provence, au dat o mână de ajutor și numai așa am reușit să punem alături mai multe vinuri reprezentative sub “umbrella”:
ia vacanta in avans cu rose-uri de Provence! astfel că vineri, 22 iunie, la ora 18.45 ne-am adunat mai mult de 30 de pasionați la Corks, în Centru Vechi. Dacă tot am pomenit de umbrelă, aflați că tot decorul era pregătit pentru terasă (cu lavandă, lumănări și tot mise-en-place-ul), dar furtuna și ploaia deasă ne-a înghesuit înăuntru, tocmai bine pentru a asculta mai bine vechiul și uitatul repertoriul musical francez vechi, în care chansonetele, Joe Dasi, Yves Montand si Bourvil ne-au facut sa uitam de ploaie.
—Ne-am bucurat în deschidere de Caii de la Letea Editie Limitata 2017 – vinul câștigator la Concursul de Vinuri Rose ediția a 6-a, după care au urmat: syrah rose Vila Babiciu / Elodie și Cuvée Symphonie Rosé 2017 – Château Sainte Marguerite Cru Classé Côtes de Provence importate de Almatim, Terres de Berne distribuit de Dagmar, iar la sfârșit o surpriză din partea amicului Frederic Vigroux – Chateau Roubine La Vie En Rose, un vin produs chiar la crama doamnei Valerie Rousselle.
—
Toate vinurile au fost așezate în acord cu muzica și menu-ul provencal: pissaladière avec anchois, olives et melon d’oignon Jamon cru-Crespéou provençal; fruit de mer à la provençale et sauce de vin de rose et poire bouillie en vin de rose avec crème glacée à la vanille et pâtes. Tres bon!
—Dacă ați mai fost la degustări de vinuri și nu ați văzut participanți cântând și dansând, înseamnă că sigur ați ratat-o pe asta. Oricum, orice ocazie e bună pentru distracție și voie bună. Mă opresc aici și las loc fotografiilor grăitoare, mulțumindu-le celor prezenți, gazdei și lui Mircea Mihai Ioniță pentru instantanee.
RaSto
Mai multeUn popas la Cetate
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Prognozele meteo câh pentru ultimul week-end m-au făcut să mă îndepărtez de litoralul nostru, astfel că o apucarăm în direcția opusă, mai precis spre Oltenia profundă. 
De ceva vreme eram curios cum se prezintă mult mediatizatul „Port Cultural Cetate„, locul pus pe harta turistică a țării de poetul revoluționar Mircea Dinescu. Mai ales că week-end-ul trecut fusesem la Brăila, celălalt capăt al Dunarii…
—-Am ales traseul cel mai lung, prin sudul țării, fiind interesat să descopăr porturile fluviale (de care auzisem la radio cu ani în urmă la buletinele hidrologice care indicau cotele apelor Dunării) dar și de a trece prin celebra localitate Dăbuleni (unde însă nu am văzut un pepene la vânzare… probabil la cât de pustiu era drumul, nu se merita să mai piardă vremea stând în drum și așteptând clienții).
—-Dacă în Turnu Măgurele am sărit peste port, drumul spre acesta arătând destul de părăginit, tot am putut admira ceva interesant în centrul orașului: 
monumentul Independenței.
—-În Corabia am vizitat microportul unde tocmai sosise un grup mic dar decis de pescari, puși pe fapte mari (cu un munte de scule și provizii), iar la 100 m de am găsit și o plajă micuță, mărginită de câteva restaurante care se pregăteau de ultimul week-end cu nunți înainte de postul Sfintei Maria.
—-Ne-am continuat drumul și am ajuns în Bechet la ora prânzului, astfel că am profitat de oprirea la benzinărie ca să mă interesez de posibilitățile de a ne potoli foamea în urbe. 
Am ales (foarte inspirat) restaurantul Escape de lângă port, cu o frumoasă perspectivă (inclusiv asupra orașului cu rezonanță istorică de la vecinii bulgari, Rahova), dar și cu o senzațională (dar și mai aparte, fiind servită în bol de supa) saramură de crap cu mămăliga vârtoasă, cu multe roșii și ardei, dar și cu o aromă puternică de usturoi. De prețuri ce sa mai comentez, când cel mai scump fel de mâncare era 19 lei?
—-După prânz în două ore am ajuns în localitatea Cetate, apoi urmărind indicatorul Port am nimerit obiectivul propus, unde am recunoscut multe din operele de artă și utilajele arhaice văzute la televizor la emisiunea „Politica și delicatețuri„. Ne-am cazat și după un tur rapid al împrejurimilor, am pornit pe 
malul Dunării spre locul unde se îndrepta un număr foarte mare de mașini. Aici aveam să descoperim o neașteptat de frumoasă plajă amenajată cu umbrele din stuf și șezlonguri. Bine și cu un bar unde duduia muzica livrată de un post de radio….bulgăresc! Deși renunțasem la litoralul Mării Negre, nu am fost prinși în „zasada” (offside), astfel că având costumele de baie la noi ne-am repezit la plajă să ne răcorim. Mai întâi cu câte o bere rece de la bar, apoi în undele revigorante ale Dunării.
—-După câteva reprize de înot am decis să ne îndreptăm spre hotel, să testăm și produsele restaurantului local. La citirea meniului am avut impresia că se păstrase versiunea de toamnă-iarnă, mai ales că iahnia cu carnați sau varza călita cu costiță numai pentru vară nu mi se păreau.
—-Am analizat și lista de vinuri găsită printre câteva sticle de vin etalate în interiorul restaurantului, mai ales că văzusem ca majoritatea turiștilor aleseseră un rose zmeuriu la carafă, care mie nu prea îmi inspira încredere. Cum aveam chef de un vin roșu, am avut de ales intre un vin stătut pe un raft din restaurant și un vin din beci. Astfel că alegerea a fost simplă, vinul din beci venind la o temperatură potrivită pentru consum. Astfel ne-am delectat cu un vin cu IG Dealurile Olteniei: Cuvée Rosu 2016 de la crama Galicea Mare. 
Realizat din Merlot și Cabernet Sauvignon (chiar dacă asta am aflat ulterior, soiurile nefiind menționate pe etichete), vinul emană tinerețe, dar mi-a plăcut că alcoolul destul de mare (14,5%) nu deranjează, fructul este prezent, iar taninii nu sunt agresivi. Un vin plăcut, echilibrat care s-a dovedit un bun companion cotletului de porc tras la tigaie în sos de vin și un pic ait, dar nici ostropelul de pui nu s-a simțit chiar din alt film.
—-Cum se lăsa seara și intuind apariția țânțarilor, ne-am grăbit să imortalizam apusul de soare și ne-am retras în cameră.
—-A doua zi după un mic dejun rustic cu produse locale, ne-am îndreptat spre casă, dar în drum am mai făcut o oprire și la crama Galicea Mare…dar despre vizită cu altă ocazie.
—-Ca o concluzie (chiar dacă nu este un chilipir) aș spune că, măcar odată in viață, merită făcut un drum până în Portul Cultural Cetate (apropo de cultură, aruncați un ochi aici DIVAN FILM FESTIVAL 2018), pentru priveliști, mâncarea gustoasă, plaja frumos amenajată pe malul Dunarii, atmosfera relaxată și…pentru cramele din zonă.
Chapeau bas!
—
Poate că nu avem noi multe syrah-uri de mare clasă în România, dar dacă e să numărăm câteva vârfuri, cu siguranță acesta ar trebui să fie în primele 3 poziții. Epopée 02 Syrah de la Domeniul Catleya. Trec peste culoarea care nu anunță nimic surprinzător și ajung direct la scurtele note olfactive și gustative care sunt pentru mine toate la superlativ: tipicitate, nas îmbietor și complex, eleganță, silky, puternic pe final, alcool perfect integrat și mai ales echilibru exceptional. Viile Corcovei pot da adesea vinuri mari-mari. Nu uitați să-l aerați minim 30 de minute. Acum 89 puncte și cu siguranță mai multe anul viitor, iar enologul și propietarul Laurent Pfeffer merită felicitat.
Chapeau bas!
RaSto
Mai multeVin la Dunăre
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Întâmplarea sau Doamne-Doamne a pus turneul de tenis al băiatului în același timp cu prima ediție a târgului de vinuri Vin la Dunăre în urbea lui Panait Istrati, adica, Brăila.
—
Îmbinând utilul cu plăcutul, am ajuns vineri seara în orasul nimerit de orice orb, cam târziu însă, după ce am prins 3 bariere (după ieșirea de pe autostradă) plus alt drum în lucru, astfel că prima zi de târg am ratat-o, dar cel puțin am vizitat centrul vechi al Brăilei, un loc plin de istorie și contraste (frumoase clădiri din secolul trecut, unele în ruină, altele reabilitate).
—A doua zi, după primul meci de tenis, am ajuns și eu la târg pe la 3 P.M. Primul șoc prețul biletului de intrare: 10 lei! Am zis deh, oraș de provincie, este mai ieftin (deși cu o seară înainte am cinat la un restaurant din Centrul Vechi unde kebab-ul era mai scump ca în București, iar vinul alb cald…servit însă în carafă rece – probabil că la carafe s-a referit chelnerița când a zis că toate vinurile sunt reci).
—
Am intrat și ca de obicei am trecut repede în revistă standurile prezente, nu foarte multe dar bine alese, stabilindu-mi strategia de abordare (simplă de altfel): albe, roze și roșiile la final.
Deși putini vizitatori in momentul acela, am început cu o cramă unde reprezentantul nu butona telefonul (că nu îndrăznisem să întrerup o astfel de activitate efervescentă…generată și de puținii vizitatori) în momentul respectiv: Lechburg.
Aici am apreciat Riesling-ul, Gewurtztraminer-ul (esența de trandafir de Lechința) și rose-ul Rockrose.
La Vincon nu am găsit Sauvignon Blanc-ul Grand Reserve care a născut discuții în contradictoriu pe Facebook cu câteva zile înainte, dar am reținut un rose sec din Cabernet Sauvignon foarte plăcut și apoi Feteasca Neagra din gama Egregio.
La Crama Gârboiu ar fi de urmărit Sauvignon Blanc-ul stil Lumea Nouă, din gama Tectonic și spumantul rose Quartz (din Pinot Noir), spumantul fiind cred conceput să facă furori prin cluburile de pe litoral.
Corcova 
a avut doar două vinuri albe, dar reușite: un Sauvignon Blanc 2017 și un Chardonnay 2016 ușor baricat, la ambele văzându-se mana enologului francez. La roșii de apreciat alcoolul moderat (13,5%), constant la toate cele trei vinuri expuse, vinul apreciat de mine fiind Cuvee Boheme 2013.
Crama La Sapata nu m-a surprins prea tare, Aligote-ul și Băbeasca Neagră fiind din nou foarte bune. Poate neașteptat Feteasca Regală sa o apreciez foarte mult, dar pe plan internațional era cel mai bine punctat vin de la crama dobrogeana (așa cum o atesta diploma etalată la stand)!
Crama Curtea Regală Macin a venit din nou cu favoritele mele obișnuite (Aligote-ul și Viognier-ul), dar un vin lejer, de vara ar fi și La Peste (un cupaj inedit de Riesling Italian și Rkatiteli).
Crama Hermeziu a avut destule noutăți, inclusiv un vin petiant (însă cam prea dulce pentru gustul meu) într-o sticlă de o neobișnuită culoare albastră, dar parca tot spumantul din Busuioacă mi-a atras atenția (acest soi le iese foarte bine celor de pe lângă Iași, atât la spumante cat și la liniștite).
Crama Histria a ales o profesionistă în ale vinului la stand (Irinel Macici), care mi-a prezentat foarte frumos vinurile de care m-am arătat interesat. Un plus pentru faptul că a rezistat ispitei să plece la ruleta „Taste &Play” (mulți din reprezentanții cramelor nu au fost atât de tari) și a preferat sa-mi dea detalii despre vinurile dobrogene. Am fost foarte plăcut surprins de rose-ul Nikolaos, o noutate pentru mine, dar si de Amosul alb.
Domeniul Vlădoi a avut un portofoliu bogat, cu doua roze-uri pe placul meu: Ana Maria, reîncercat doar de curiozitate, știind-ul de la concursul de vinuri rose din mai, unde a ieșit al doilea (intre timp a mai luat și un aur pe plan internațional) și Pinot Gris Fume (interesant ca stil). Probabil și Riesling-ul Ravak (italian în sticlă tip Riesling de Rhin) ar fi fost mai bine apreciat, dar sticla era mult prea lungă pentru carafa cu gheață, astfel că în pahar a ajuns cald…și neprietenos.
Casa de Vinuri Cotnari a avut noutăți pe gama de demiseci adresate tineretului care ar vrea sa lase berea pentru vin, dar cum nu mi se adresau am reîncercat și reapreciat Colocviu la Moscova Grasa de Cotnari și spumantul din Busuioacă. La roșii m-a surprins prospețimea și „baubilitatea Feteștii Negre din Gama Domenii. Castel Vlădoianu îl reîncerc la anul, acum fiind parcă ușor cam devreme pentru ca să se exprime la adevărata valoare.
Smartdrinks a venit cu vinurile accesibile la preț, dar Chateau La Verriere 2017 alb m-a impresionat plăcut, mai ales ca nu mai era chiar bomba aromată din anii precedenți. Un foarte bun raport preț-calitate are și Barville Cotes du Rhone alb 2017 (un cupaj de Grenache Blanc, Roussanne, Viognier).
La Budureasca am sărit forțat peste albe și rose-uri din cauza unui grup mic dar gălăgios și înțepenit în fata stand-ului pentru prea mult timp, astfel ca abia când am ajuns eu la roșii am reușit sa prind un moment de liniște, Origini Shiraz fiind apreciatul meu.
La Gramma am sărit peste albe pentru că o să le acord o atenție sporită în scurt timp, astfel că am încercat singurul roșu de la stand: Feteasca Neagră. Cam tânăr (poate nici via nu este chiar în etate), dar promite.
Timbrus a avut multe vinuri la degustare, dar unele le mai degustasem la un târg prin luna iunie, așa că am încercat doar Rara Neagră și Polifonia Note 1 (Merlot, Saperavi și Feteasca Neagră) și Note 2 (Shiraz, Malbec și Rară Neagră), toate din 2016. Nu au fost rele, deși cam tinerele și la Polifonii parca ardea un pic alcoolul.
Crama Licorna a avuta gama Colaj ca noutate, dar din nou problema cu temperatura neadecvată a făcut ca vinul alb să nu fie abordabil. Serafim Merlot 2015 mi-a plăcut, iar Bon Viveur nu cred că mai are nevoie de prezentare, deși cred ca la anul va fi și mai bun.
Sambata au mai fost si masterclass-uri cu teme interesante (o selecție de vinuri vechi din Bordeaux, o selecție de 10 soiuri românești, degustare de/din pahare Riedel), dar în general târgul s-a ținut într-un cvasianonimat, probabil favorizat si de pustietatea nefirească din centrul istoric al unui oraș care a prins vremuri mult mai bune.
Important este ca entuziastul Iulian Grigorescu să nu renunțe si sa continue cu ediția a doua (poate intr-o perioada neinfluențată de concedii)…pentru că eu o să mai Vin la Dunăre!
.
.
.
.
Comentarii recente