Posts by RaSto

Barcelona Wine Trip. Third Episode. Freixenet

Scris la 17 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Ultima oprire a turului Wine and Cava din zona adiacentă Barcelonei a fost la crama Freixenet. (numărul doi în producția de cava din Spania). Pe drum am putut afla din DVD-ul de prezentare, că Freixenet este rezultatul unei căsătorii convenabile dintre doi membri ai unor familii de viticultori din zonă, mega afacerea având o vechime de peste 100 de ani.
—-Plasată strategic chiar lângă gara unei mici localități medievale (Sant Sadurni d’Anoia), crama ne-a întâmpinat cu o curte plină de vehicule haioase, care ne-au binedispus suplimentar  față de efectul avut de vinurile degustate anterior.
—-Am așteptat un pic să se încheie vizita unui alt grup, după care am fost preluați de o domnișoară ghid care ne-a introdus în lumea fascinantă a celebrului vin spumant spaniol. Așa am aflat că grupul Freixenet deține terenuri plantate cu viță de vie în zone viticole celebre (Priorat, Rioja, Ribeira del Duero, Champagne, Bordeaux, Carneros,  Coonawara, Mendoza etc), dar și  în Queretaro din exoticul Mexic.  Aici m-am trezit eu să întreb ce soiuri sunt folosite la Cava de Mexic. Răspunsul primit a fost frustrant de sincer: Aaaaaah…Good question. I don’t know but  I will ask my colleagues.
—-Ni s-au prezentat etapele de vinificare (metoda tradițională), soiurile cele mai utilizate pentru Cava,  turul continuând  prin hrubele care coborau din ce in ce mai mult, ajungând până la 40 m sub nivelul solului.  Am văzut mii de sticle din prima producție al unui sortiment mai ieftin al cramei, Carta Nevada (din 1941), dar și din primul an al gamei de top Reserva Real (din 1982) creată pentru familia regala spaniolă, ambele variante cu rol decorativ, lichidul din sticle nemaifiind potabil.  Am fost preluați apoi de un trenuleț electric și am parcurs zona rezervoarelor de inox și a depozitelor de sticle ce așteptau să iasă pe piață, ieșind în final la suprafață oprindu-ne în zona de etichetare. Peste aceasta am trecut rapid, așa că am ajuns în sala de degustare.
—-Aici ne așteptau farfuriile cu Jamon, Manchego, salam uscat , chipsuri și un fel de bruschete. Până să apară primul vin, domnișoara ghid (care nu uitase, primind astfel o bilă albă) mi-a dat un bilețel (nevoit să-l arăt și soției..) cu soiurile folosite pentru cava mexicană  – Chenin, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Ugni Blanc și Macabeo.
—-Degustarea a început cu binecunoscutul Cordon Nero Brut, realizat din clasicul blend de Parellada, Macabeo și Xarel·lo.  Un vin fresh, de vară și cursă lungă, dar fără pretenții de complexitate sau să iasă în evidență cu ceva deosebit. O Cava corectă la un preț de maxim 7 euro.
—-A urmat un Brut Rose din soiurile Trepat si Garnacha, mult mai fructat, cu o perlație fină si persistentă, dar la care, deși tot brut, parcă se simțea ceva mai tare în postgust zahărul rezidual.
—-Abia aici am reușit să comunicăm cu cele două moldovence de peste Prut (mai precis din zona Bălți), care ne-au spus că au vinuri bune și în Republica Moldova, dar nu sunt bine prezentate și cunoscute. Auzind că intenționăm la vară să facem o vizită la două crame din ce a mai rămas din provincia istorică Basarabia, ne-au sugerat și alte obiective de vizitat (bineînțeles tot viniviticole). Am mai aflat că vizitaseră și unele crame din Italia, (deci nu erau începătoare) și că doar prețurile exagerate ale biletelor de avion (se pare că mult mai mari ca la noi) le-au împiedicat să viziteze toate cramele pe care puseseră ochii.
—-Ieșirea a fost ca de obicei prin magazinul cramei, surprinzător de mare, dar având în vedere că Freixenet produce și vinuri liniștite, era normal. Am luat doar un Tannat uruguayan din zona Arerungua, recolta 2002, eu fiind fan al soiului care a găsit în micuțul stat sud american condiții propice de exprimare.
—-Ne-am îmbarcat apoi în autocar cu direcția Barcelona, de data aceasta într-o liniște desăvârșită, Morfeu dovedindu-se mai tare ca Odin (cu largul ajutor al lui Bacchus). 3 crame, vinuri noi, locuri frumoase cu numai 58 euro/persoană.
—-Astfel s-a încheiat un tur extrem de plăcut al cramelor catalane din apropierea Barcelonei, o idee simplă care ar trebui aplicată mult mai intens și pentru cramele din vecinătatea orașelor noastre.

Malbec… Otros Aires

Scris la 17 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.

—-17 aprilie este Ziua Mondială a Malbecului. Ca mare iubitor de vinuri roșii sărbătoresc și eu acest soi, astăzi considerat argentinian.
—-Am închs pentru o clipă ochii și mi-au venit în minte câteva lucruri pe care le știu despre Argentina:  Kempes, Maradona, Messi,  Jorge Mario Bergoglio (Papa Francisc), Peron, Războiul Malvinelor, Patagonia, Jorge Luis Borges, milonga, rugby (union pentru filoenglezi)… și malbec, desigur!
—-Pentru mine și pentru mulți microbiști, rămân cele 5 minute magice din sferturile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din Mexic 1986, când Maradona a marcat Angliei cele mai comentate goluri de la campionatele mondiale. Unul cu mâna, ”a lui Dumnezeu” și apoi unul al secolului. Argentinienii, încă proaspăt marcați de Războiul Malvinelor, s-au văzut răzbunați și chiar nu a mai contat că echipa lor a câștigat finala. Furt, geniu și victorie contra celor mai mari dușmani. Ce să-ți dorești mai mult, decât să-i învingi pe cei care au inventat fotbalul? Iar astăzi, Europa e plină de valoroși fortbaliști argentinieni. Lecția 1: Importă, perfecționează, exportă!
—-Nu pot să uit rezultatul echipei de rugby, care la Cupa Mondială din 2007 a ajuns pe locul 3. Singura echipă de limbă spaniolă participantă la Cupa Mondială și cea care a străpuns monopolul ”marilor puteri” ale balonului oval. Le-a plăcut, l-au învățat și s-au luat la trântă cu francezii și tot Commonwealth-ul. Lecția 2: Importă, perfecționează, exportă!
—-Legenda spune că pe 17 aprilie 1853 președintele Argentinei (da, aveau de atunci) Domingo Faustino Sarmiento l-a mandatat pe expertul francez Michel Aime Pouget să testeze soiurile de viță din Franța. Malbec a fost în selecție. Istoria a vrut să adaucă filoxera și în zona Rhône, regiunea de origine a soiului (Côt Noir sau Pressac sunt numele alternative). Ceea ce a supraviețuit atunci, aproape că a dispărut la înghețul din 1956. Mutat în Argentina, Malbec-ul a mulțumit noilor gazde, s-a maturizat și a devenit celebru acolo, fiind foarte apreciat și în Lumea Veche a vinului. Lecția 3: Importă, perfecționează, exportă!
—-Am deschis ochii și am făcut cunoștinâă cu un supraviețuitor din zona Mendoza, Valle De Uco. Produs de Bodegas Salentein, în varianta Barrel Selection din recolta 2012. Culoare de un violet închis, cu primul nas plin de coacăze negre și mure. Fructele lasă puțin loc pentru ciocolată și vanilie, dar și o discretă tușă de praf de pușcă. Corpolent, gustul de fructe negre se păstrează, finalul lung expune și puțin tutun de trabuc. Alcoolul, deși la 14%, nu deranjează, dar are aciditatea puțin cam ridicată și parcă neintegrată. Un vin bun, care merită încercat și în alt context, astăzi primește 87 puncte, deși cred că sunt puțin exigent mai ales de ziua lui.
—-Și pentru că lucrurile bune se fac cu cap și în echipă, argentinienii din lumea vinului s-au grupat formând o asociație pentru promovarea vinului lor în lume: Wines of Argentina. De aici până la decretarea zilei de 17 aprilie Ziua Mondială a Malbecului  nu a fost decât un pas. Evenimente în zeci de orașe pe tot globul, site dedicat. Iar Bucureștiul e și el pe listă.
—-La mulți ani Malbec!!

Plai de la Davino ( aparut in Vinul.ro)

Scris la 16 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Prin amabilitatea domnului Dan Balaban, proprietarul Unicom Production S.R.L., sau mai bine zis al brand-ului “Davino”- asa cum este cunoscut de toata lumea, am primit spre degustarre doua vinuri din noua gama “PLAI”.

Este vorba despre Feteasca Alba – eticheta verde si Sauvignon Blanc – eticheta portocalie.

Primul lucru inedit la aceasta noua gama, o reprezinta etichetele. Vesele si in culori vii, cu o grafica simplista si usor naiva,  transmit un mesaj cat se poate de direct – “Plai” – adica terroir! Cu alte cuvinte, “creatorul” ne aduce la cunostinta ca avem in fata ochilor vinuri de terroir, cu o influienta umana limitata, care pun in valoare maxima, regiunea cu microclimatul ei cu tot.  Acum, pentru a intelege conceptul, trebuie sa fi un om deschis la minte, pentru ca, aceasta noua gama, vine dupa gama Davino: cu nume gen Revelatio, sau Flamboyant si etichetele puternic simbolistice, suprarealiste, etc…

Daca, etichetele “Davino” iti inspira vinuri de meditatie, elaborate; gama “Plai” te duce cu gandul la vinuri  de zi cu zi, baubile, fara pretentii de asocieri gastronomice filozofice, sau orice altceva pentru a fi puse in valoare.

Sa va spun cateva cuvinte si despre vinuri, nu de alta, dar in opinia proprie, continutul e ceva mai important decat ambalajul:

Plai – Feteasca Alba 2014, alcool 13%. 

De cum duci paharul la nas, simti placerea aromelor intense, de mar verde, caise, pepene galben, dar si de citricele care iti dau senzatia de vin fresh si racoros. Gustul este in aceeasi nota, crocant,  cu un final  lung cu note tonice, placut. Echilibrat (se simte putin alcoolul, dar deloc deranjant), putin mineral si cu o aciditatea buna, acest vin are din punctul meu de vedere o calitate deosebita pe care o intalnesti la putine vinuri. Nu poti spune ca exista ceva care sa-ti displaca, sau care ti l-ai putea imagina altfel decat in acest mod. Cum aminteam si mai sus, are aciditatea reusita, corpul este exact cat ii trebuie, aromele extraordinare, mineralitatea placuta. Gustul este catifelat,  placut si foarte versatil – il poti degusta fie pe terasa impreuna cu prietenii, fie insotit de o paleta cat se poate de variata de preparate gastronomice.

Plai – Sauvignon Blanc, alcool 13,7%.

Nasul, mult mai exploziv si persistent, decat la Feteasca Alba, plecand de la flori de soc si trecand prin arome de piersici, continua pana in zona aromelor ceaiului de tei si fagurelui cu miere de mai. Atacul este la fel de exploziv precum nasul si se termina cu un final lung cat toate zilele, citric, dar parca putin prea tonic. Mult mai corpolent decat primul, ma duce cu gandul  in primul rand la zona gastronomica unde poate fi pus  in valoare mult mai bine. Un vin  intens care nu poate trece neobservat, cu o aciditate frumoasa si un echilibru bun.

Deci, in spatele celor doua etichete jucause, avem doua vinuri albe interesante si placute, care te impresioneaza prin prospetimea si caracterul lor puternic. Va urez sa le degustati cu placere!

Bogdan

Penedes Wine Trip. Second Episode. Torres

Scris la 16 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Cu o mică întârziere (datorată suedezilor care nu s-au lăsat până nu au golit toate sticlele scoase la degustare) am plecat de la micuța cramă Jean Leon și în 20 de minute am ajuns la gigantul Torres, înființat în urmă cu mai bine de 100 de ani și care a supraviețuit Războiului Civil cu o  scurtă întrerupere.
—-Presați un pic de timp, începem rapid turul domeniului cu ajutorul unui minicar electric, întreaga cramă fiind înțesată de tehnologii care folosesc energii regenerabile (probabil beneficiind astfel și de unele stimulente financiare). Trecem pe rând printre viile frumos lucrate, pe lângă depozitele frigorifice unde strugurii culeși sunt păstrați la adăpost de arșiță până la procesare, prin hrubele pline de mii de butoaie, pe lângă rezervoarele de fermentare din inox.
—-După ce turul cu minicarul se oprește, suntem preluați de unul din zecile de ghizi ai cramei, care printre câteva rânduri de viță ne povestește pe scurt despre tehnici de cultivare, combaterea dăunătorilor, soiuri cultivate etc.  Prezentarea în limba engleză a fost plăcută, ghidul punând la rândul său câteva întrebări legate de diverse aspecte oenologice. Așa am constatat că australienii nu erau doar degustători pasionați, dar aveau și cunoștințe teoretice in domeniu. La una din întrebări m-am dat și eu rotund, răspunzând la cea referitoare la prezența tufelor de trandafiri la capătul rândurilor de vițe. Probabil așa a aflat englezul (da, ghidul era englez pur sânge) că și în România există acest “sistem” de semnalizare a problemelor viței de vie.
—-Am trecut apoi la momentul cel mai așteptat al vizitei: ședința de food and wine pairing. Mesele erau deja pregătite cu paharele de degustare și farfuriile cu brânzeturi, tortilla și saleuri.
—-Degustarea a început cu un Vina Esmeralda 2014, un vin alb ușor (11,5 % alcool),  aromat, din Moscatel și Gewurtztraminer care a mers de minune cu brânza Brie. Un vin pe placul majorității doamnelor din grup (îl găsiți la Winery Outlet). Apoi un merlot tânăr, Atrium 2013, cu arome fructate (cireșe majoritare) asociat de gazde cu o brânză semimaturată produsă local. Un vin ok, dar înșelător, cele 14% de alcool (deși bine integrate) nerecomandându-l ca un vin de cursă lungă.
—-Degustarea s-a încheiat cu Gran Coronas Reserva 2012, un cupaj din Cabernet Sauvignon (majoritar) și Tempranillo.  După mine un vin încă prea tânăr, ușor agresiv cu gingiile și care fără brânza Manchego nu ar fi fost de băut. De asemenea 14% alcool (destul de bine integrat), dar nu cred ca este prea surprinzător pentru zonă.
—-La capitolul diverse, copiii au beneficiat de must, tortilla nu am reușit să o asociez fericit cu nici unul din vinurile degustate, iar blondele de peste Prut au atacat brânzeturile în ordinea inversă celei indicate de ghid (bine, după primul vin mai aveau doar tortilla în farfurie).
—-Am continuat cu vizitarea muzeului cramei și apoi vrând sa bem și noi ceva mai bun, ne-am îndreptat spre barul de degustare.
—-Aici ne-am intersectat și cu alte grupuri de turiști care ne-o luaseră înainte, dar cum barul era imens, am găsit loc ușor. Am decis să încercăm vinuri realizate din soiuri locale și am avut noroc, oferta zilei fiind chiar din două vinuri care se potriveau la fix cu ce doream.
—-Primul a fost Perpetual 2012, din Priorat, realizat din Carinena și Garnacha (la francezi Carignan și  Grenache), un vin care ne-a uluit prin catifelare, prin echilibrul perfect între tanini, aciditate, alcool (15 %) și postgustul interminabil. Un vin mult mai evoluat decât vârsta sa și care putea fi băut cu plăcere acum, confirmând potențialul zonei excepționale din care provine.
—-Am încheiat degustarea cu Grans Murales 2009 (91 pct Wine Advocate și 93 pct Penin), un cupaj din Carinena, Garnacha, Monastrell, Garro și Samso (ultimele două fiind soiuri prefiloxerice), provenit din zona Conca de Barbera. Un vin mult mai matur, mineral, condimentat, cu tanini fini, “doar” 14 % alcool (dar perfect integrat), ușor note de fum, cu un postgust extrem de lung. Un vin de excepție, dar și cu un preț pe măsură (125 euro).
—-Suedezii (ajunși la bar după ce mai zăboviseră în sala de degustare), au mers pe un vin pe care am avut senzația că îl știau (Gran Sangre de Toro), fără să se mai complice.
—-Ieșirea din cramă, normal, prin magazin, unde eram deciși să achiziționăm un Perpetual, însa prețul de aproape 50 euro ne-a mai scăzut entuziasmul (ulterior l-am găsit un pic mai ieftin în duty-free-ul aeroportului din Barcelona), făcându-ne să achiziționăm fratele mai mic, Salmos (care are și un pic de Syrah) cu numai 90 pct Wine Advocate  plus medalie de aur la Mundus Vini (asta însă am aflat de pe site-ul producătorului când am ajuns acasă), dar care era la un preț mult mai prietenos.
—-Am plecat din crama Torres plăcut impresionați de modul în care au știut să-și prezinte “marfa”, de modul de organizare al acestui colos și nu în ultimul rând cu intenția de încerca și alte vinuri din portofoliu (mai ales că și în România este posibil acest lucru, vinurile fiind importate de unul din distribuitorii Casei Regale de la noi).
—-Ultima etapă a turului este crama Freixenet, dar despre ea într-un episod următor.